UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

”N.Testemiţanu”

Catedra
Otorinolaringologie

Anatomia şi
fiziologia
faringelui
 Planul:
1. Anatomia şi fiziologia faringelui.
Particularităţile la copii. Vascularizarea şi
inervaţia. Importanţa în clinică.

2. Particularităţile anatomo-fiziologice ale

formaţiunilor inelului lifatic faringian. Rolul
lor în realizarea funcţiei imunologice a
organismului.

2
 Anatomia faringelui
• Faringele este organul care ocupă poziţia
centrală în sistemul organelor din sfera ORL.

• Faringele are forma unui uluc, format dintr-un

ţesut musculofibros; situat vertical înaintea
porţiunii cervicale a coloanei vertebrale, în
dorsul foselor nazale, a cavităţii bucale şi a
laringelui.

3
 Anatomia faringelui

• Prin intermediul faringelui cavitatea bucală

comunică cu esofagul formînd calea digestivă,
iar fosele nazale comunică cu laringele,
alcătuind calea respiratorie.

• Acest organ are o faţă posterioară, 2 feţe

laterale şi 2 extremităţi: superioară şi
inferioară.

4
 Anatomia faringelui

• Inserîndu-se în extremitatea sa superioară pe

baza craniului, faringele coboară în jos pînă la
nivelul vertebrelor C 6 şi C 7 (extremitatea
inferioară a faringelui).

La acest nivel există un burelet mucos numit

gura esofagului.

5
 Anatomia faringelui

• Feţele laterale ale faringelui în porţiunea

cervicală vin în raport cu pachetul vasculo-
neuros al gîtului, iar în partea inferioară
contactează şi cu lobii glandei tiroide.
• Faţa posterioară a faringelui corespunde cu
porţiunea cervicală a coloanei vertebrale. La
acest nivel se află spaţiul retrofaringian sau
prevertebral, situat între adventiţia faringelui şi
aponevroza prevertebrală.
6
 Anatomia faringelui

• În acest spaţiu se află 2 ganglioni limfatici:

ganglionii Gillette, unde se colectează limfa
din rinofaringe şi vălul palatin.

! Importanţă clinică la copii:

Cînd suferă de o boală virotică ori de un catar
acut al căilor respiratorii poate apărrea un
flegmon retrofaringian.
7
 Anatomia faringelui

Flegmon retrofaringian
8
 Anatomia faringelui

• Faringele are 3 porţiuni:

1. Superioară (nazofaringele, rinofaringele,
epifaringele sau cavumul);
2. Mijlocie (bucofaringele, orofaringele sau
mezofaringele);
3. Inferioară (laringofaringele sau hipofaringele).

9
 naso
p hary
nx

oroph
arynx

ry n x
p h a
r y n go
la

Porţiunile faringelui
10
Porţiunile faringelui

11
 Anatomia faringelui
nazofaringele
• Nazofaringe se întindedela baza
craniului pînă la nivelul vălului
palatin.

• El are formă neregulată cubică şi i

se descriu 6 pereţi: superior,
inferior,anterior, posterior şi 2
laterali.

12
 Anatomia faringelui
nazofaringele
• Peretele superior corespunde apofizei bazilare
şi e înclinat în jos şi înapoi; aici se află
amigdala faringiană Luschka.
• Peretele inferior devine virtual prin ridicarea
vălului palatin în timpul deglutiţiei.
• Peretele anterior e format de orificiile
posterioare ale foselor nazale, numite coane.

13
 Anatomia faringelui
nazofaringele
• Peretele posterior continuă în jos peretele
superior, avînd situate pe el formaţiuni limfoide.

• Pereţii laterali sunt situaţi la nivelul şi înapoia

corzilor cornetelor nazale. Pe fiecare din pereţi
se află orificiul faringian al trompei Eustache, în
jurul căreia e situată amigdala tubară, descrisă
Gerlach.

14
 Anatomia faringelui
nazofaringele

! În spatele orificiului trompei, la locul de

contact al peretelui lateral cu cel posterior se
află gropiţa Rosenmuller, precum şi formaţiuni
limfoide dispersate.

15
 Anatomia faringelui
bucofaringele
• Bucofaringele
comunică prin
intermediul
istmului
bucofaringian
cu cavitatea
bucală.

16
 Anatomia faringelui
bucofaringele
Bucofarinregele are un perete anterior, un
peretele posterior şi doi laterali.
• Peretele anterior e format de istmul
bucofaringian care e delimitat în sus de vălul
palatin, în jos – de baza limbii, iar lateral – de
stîlpii anteriori ai amigdalelor palatine.
Vălul palatin are o margine anterioară aderentă
de palatul osos şi o margine posterioară,
liberă, moale cu prelungire în mijloc numită
luetă sau uvulă.
17
 Anatomia faringelui
bucofaringele

• Stîlpii (patru în total) cîte 2 de fiecare parte:

unul anterior şi altul posterior cu amigdalele
palatine situate între ei, iau parte la formarea
pereţiloa laterali ai bucofaringelui.
La fomarea vălului palatin participă următorii
muşchi:
1. M. tenzor al vălului palatin
2. M. ridicător al vălului palatin

18
 Anatomia faringelui
bucofaringele
3. M. palatoglos (stîlpii anterioare)
4. M. palatofaringian (stîlpii posterioare)
5. M. ridicător al luetei

19
 Anatomia faringelui
bucofaringele
• Amigdalele palatine sunt 2 formaţiuni limfoide
foarte importante ce fac parte din inelul
limfatic Waldeyer – Pirogov.
Ele sunt de forma migdalei avînd 2 margini, 2
extremităţi şi 2 feţe.
Faţa internă sau mediană e acopirită de mucoasa
faringiană şi are 12 – 26 orificii, care reprezintă
deschiderile criptelor amigdaliene. În regiunea
polului superior se găseşte cripta magna.
20
 Anatomia faringelui
bucofaringele
Faţa laterală aderă la peretele lateral al
faringelui şi e acoperită de ţesut fibros care
formează capsula amigdaliană.

De pe faţa internă a capsulei pornesc septuri

conjunctive care împart amigdala în lobi
limfatici.

21
 Anatomia faringelui
bucofaringele
• Parenchima amigdalelor e constituită din
limfocite de dimensiuni diverse care unindu –
se formează foliculi limfocitari primari şi
secundari.

22
 Anatomia faringelui
bucofaringele
• Folicul limfatic are o formă
rotundă cuprizînd 2 zone:
una periferică închisă şi a
două centrală, mai clară
cunoscută ca centru
germinativ.

23
 Anatomia faringelui
bucofaringele
• Plica inelară, care înconjoară faţa internă a
amigdalei palatine, are 2 porţiuni: una
superioară (plica semilunară) şi una inferioară
(plica triunghiulară).
Între plice şi corpul amigdalei sunt nişte gropiţe:
gropiţa supraamigdaliană acoperită de plica
semilunară şi plină de ţesut limfoid (poate fi
locul de apariţie a flegmoanelor
periamigdaliene).
24
 Anatomia faringelui
bucofaringele

Plica triunghiulară acoperă polul inferior al

amigdalei şi e mai dezvoltată la copii – pleacă
de la nivelul treimii inferioare a stîlpului
anterior, spre baza limbii, prelungindu-se pînă
la stîlpul posterior.

25
 Anatomia faringelui
bucofaringele

• Polul superior al amigdalei e în raport cu

artera carotidă internă la 1,5 – 2,1 cm., iar
polul inferior – cu artera carotida externă la
1,8 – 2,4 cm.

26
 Anatomia faringelui
laringofaringele
Laringofaringele are 4 pereţi: 1 anterior, 1
posterior şi 2 laterali.
• Peretele anterior e format din baza limbii,
epiglotă, oroficiul faringian al laringelui, faţa
posterioară a cricoidului şi a aritenoizilor. Pe
baza limbii se află amigdala linguală.
Extremitatea inferioară a bazei limbii se uneşte
cu epiglota prin 3 plici: 1 plica glossoepiglotică
mediană şi 2 plici glossoepiglotice laterali.

27
 Anatomia faringelui
laringofaringele

• Peretele posterior corespunde vertebrelor C 3

– C 6/C 7.
• Iar pereţii laterali corespund sinusurilor
piriforme sau jgheaburilor faringolaringiene.

28
 Anatomia faringelui
laringofaringele

Вход в гортань (aditis laryngis). Вид сверху. 1-корень языка; 2-срединная язычно-
надгортанная складка; 3-надгортанник; 4-преднадгортанниковое углубление;
5-латеральная язычно-надгортанная складка; 6-глоточно-надгортанная связка;
7-надгортанный бугорок; 8-черпало-надгортанная складка; 9-голосовая щель;
10-грушевидньй карман; 11-рожковидный бугорок; 12-межчерпаловидная
вырезка; 13-клиновидннй бугорок; 14-голосовая складка; 15-складка
преддверия. 29
 Anatomia faringelui
marele inel limfatic WALDEYER - PIROGOV
Clasificarea formaţiunilor limfatice ale faringelui
după numărul de ordin:
№ 1 şi 2 amigdalele palatine
№3 amigdala faringiană Luschka
№4 amigdala linguală
№ 5 şi 6 amigdalele tubare Gerlach

30
 Anatomia faringelui
tunica musculară

• Tunica musculară e formată din 5 perechi de

muşchii: trei constrictori (m. constrictor
faringian superior, mediu şi inferior) şi doi
ridicători (m. stilofaringian şi m.
palatofaringian).

31
32
 Anatomia faringelui
vascularizaţia faringelui
• Faringele se aprovizionează cu sînge arterial
din ramurile arterei carotide externe:
1. a. faringiană inferioară (ascendentă)
2. a. faringiană superioară
3. a. palatină ascendentă
4. a. palatină descendentă
5. a. dorsală a limbii
6. a. pterigopalatină
7. a. vidiană
33
34
 Anatomia faringelui
venele faringelui

• Venele faringelui formează două plexuri: unul

periferic sau perifaringian şi altul submucos şi
se colectează în vena jugulară internă.

35
36
 Anatomia faringelui
limfaticele faringelui

• Limfaticele nazofaringelui şi cele de pe faţa

dorsală a vălului palatin ajung la ganglionii
Gillette, iar limfaticele amigdalelor palatine se
colectează în ganglionii cervicali profunzi
substernocleidomastoidieni la nivelul
unghiului mandibulei.

37
Lymphatic drainage of
pharynx: posterior view
38
 Anatomia faringelui
inervaţia faringelui
• Inervaţia faringelui se înfătuieşte de plexul
nervos faringian (inervaţie motorie şi
sensibilă), care e format din ramurile n.
glossopharyngeus, n. vagus şi truncus
sympathicus:
Segmentul superior al faringelui – preponderent
cu n. glossopharyngeus, iar mediu şi inferior –
cu n.reccurens de la n. vagus.

39
 Anatomia faringelui
inervaţia faringelui

Inervaţia sensibilă:
- Compartimentul superior al faringelui se
realizează cu n. maxillaris ( r.II n. trige-
minus), mediu – rr. n. glossopharyngeus şi
inferior – r. internă n. laryngeus superior de la
n. vagus.

40
41
 Fiziologia faringelui
1. Funcţia respiratorie.
2. Funcţia digestivă.
3. Funcţia de apărare sau protectoare.
4. Funcţia de audiţie.
5. Funcţia gustativă.
6. Funcţia de conexiuni neuro-vegetative,
endocrine etc. cu diverse organe şi sisteme
ale organismului.
42
 Bariere fiziologice
1. Barieră limfosanguină: splină (ţesut limfatic)
şi măduva osoasă
2. Barieră limfointerstiţială: noduli limfatici cu
vasele aferente şi eferente
3. Barieră limfoepitelială: amigdalele şi toate
structurile limfatici faringiene care n-au
vasele aferente, foliculele solitare intestinale
etc.

43
Cercetările colaboratorilor catedrei
• Vladimir Popa este autorul a trei monografii,
a unui “Ghid otorinolaringologie” (coautori:
conf. V.Andriuţă şi N.Hodonoagă) şi a peste
300 publicaţii. Deasemenea este coautor încă
la 3 manuale destinate formării medicilor
otorinolaringologi.
• V. Popa a consacrat patologiei faringiene un
număr mare de lucrări ştiinţifice.

44
 Cercetările colaboratorilor catedrei

Clasificarea tonsilitelor cronice după V.Popa, 1986, I.Ababii,

V.Popa, 2002.
1. Criteriu imunobiologic:
• Tonsilită cronică nespecifică, forma compensată.
• Tonsilită cronică nespecifică, forma tranzitorie.
• Tonsilită cronică nespecifică, forma decompensată.
2. Criteriu anatomic:
• compensată.;
• decompensată.
3. După caracterul complicaţiilor generate de tonsilita cronică
forma decompensată
45
 Cercetările colaboratorilor catedrei
4. Etiopatogenic şi clinic:
• Compensată:
• Decompensată.
5. După volumul amigdalelor palatine:
• Atrofiate;
• Normotrofice;
• Hipertrofice.
6. După conţinutul lacunelor:
• Purulent;
• Cazeos.
46
 ff

Mulţumesc
pentru atenţie

47