În organism acizii graşi sunt

neesterificaţi(AGL)
esterificaţi cu glicerolul în trigliceride şi fosfolipide
sau cu colesterol formând esteri de colesterol.
Triacilgliceroli (trigliceride )sunt grăsimi neutre,
esteri ai glicerolul cu trei diverşi acizi graşi.
Rolul în organism-stocare de energie
-de a elibera la nevoie acizi graşi
pentru procesele de oxidaţie din ţesuturi
Metabolismul lipidelor simple
Biosinteza acilglicerolilor

Acilglicerolii sunt sintetizaţi de

-organismul animalelor
-plantele superioare
 Sinteza are loc în majoritatea ţesuturilor, dar
importanţă practică prezintă ficatul şi ţesutul
adipos.
 Precursorii pentru sinteză sunt
glicerol-3-fosfatul
 acizii graşi activaţi sub formă de acil-CoA.
Glicerina este activată prin fosforilare la glicerol-3-
fosfat în prezenţă de glicerolkinază şi ATP.

 Enzima este prezentă în

ficat
 rinichi,
mucoasa intestinală
glanda mamară în lactaţie
absentă în -muşchi
-ţesutul adipos.
 În ţesuturile în care enzima este absentă sursa de
glicerină o formează dihidroxiacetonfosfatul,
intermediar din glicoliză.
 Transformarea dihidroxiacetonfosfatului în
glicerin-3-fosfat se face în prezenţă de NADH şi
glicerin-3-fosfat dehidrogenaza.

CH2 OH CH2 OH glicerin-3-fosfat CH2 OH

glicerolkinaza dehidrogenaza
CH OH CH OH C O glicoliza

CH2 OH ATP ADP CH OP NAD+ NADH H+ CH2 OP

2
Acizii graşi
-sunt activaţi prin transformarea lor în derivaţi de
CoA în prezenţă de ATP şi CoASH
-reacţie catalizată de tiokinază.

 Astfel în prezenţă de acil-CoA, glicerin-3-fosfat şi

transferaze specifice se formează ca intermediar 1,2-
diacilglicerolfosfatul (acidul fosfatidic).

 Reacţia are loc în 2 trepte (acidul fosfatidic este

intermediar atât în sinteza acilglicerolilor cât şi a
fosfolipidelor).
Pentru a fi convertit în triacilglicerină acidul
fosfatidic este hidrolizat în prezenţa unei
fosfataze.

 În mucoasa intestinală există a cale alternativă

care pleacă de la 2-monoacilglicerină.

 Aceasta în prezenţa unui acil-CoA şi a

monoacilglicerinaciltransferazei este convertit la
1,2-diacilglicerină.

Triacilglicerina se formează cu participarea

diacilglicerintransferazei şi a unei molecule de
acil-CoA.
 CH2 OH CH2 O CO R1
glicerol-3-fosfat
acil-transferaza HO C H
HO C H
R1 COSCoA CoA CH2 OP
CH2 OP R2 COSCoA CoA
acid lizofosfatidic

CH2 O CO R1 CH2 O CO R1
fosfohidrolaza
R2 CO O C H R2 CO O C H

CH2 OP H2O P CH2 OH

diacilgliceril CH2 O CO R1
aciltransferaza
R2 CO O C H
CoA CH2 O CO R3
R3 COSCoA
 În ţesuturile în care este absentă glicerina se porneşte de la
dihidroxiacetonfosfatul rezultat din glicoliză.
CH2 OH CH2 OH
C O HO C H TAG
NADH H+
CH2 OP NAD+ CH2 OP
R1 SCoA

CH2 OCO R1 CH2 OCO R1

CoA
C O HO C H TAG
NADH H+ NAD+ CH2 OP
CH2 OP
Catabolismul triacilglicerolilor
Primul pas în degradarea triacilglicerolilor îl
constituie hidroliza legăturii ester (lipoliza) în
prezenţa unor enzime numite lipaze.
 Se cunosc triglicerolipaze deosebite prin
localizare şi funcţie.
lipaza pancreatică este localizată în sucul
pancreatic şi ajută la digestia triacilglicerolilor din
alimentaţie
lipaza hormon sensibilă este localizată în
adipocite şi serveşte la mobilizarea lipidelor
lipoproteinlipaza este localizată în capilare şi
ajută la utilizarea triacilglicerolilor în lipoproteine
lipaza hepatică este localizată în ficat şi are rol în
catabolismul lipoproteinelor.
În ţesutul adipos hidroliza triacilglicerolilor are
semnificaţie cantitativă şi reprezintă procesul de
mobilizare a lipidelor cu eliberarea acizilor graşi
liberi în plasmă.

Aceştia sunt captaţi de ţesuturi şi utilizaţi în scop

--energetic
- sinteza lipidelor proprii.

Ţesutrul adipos conţine mai multe lipaze.

Hormonii au rol lipolitic (catecolaminele),

acţionează prin intermediul c-AMP printr-un
mecanism analog cu cel responsabil de stimularea
glicogenolizei
 Lipoliza este un proces hidrolitic care se
desfăşoară în trepte
CH2 OCO R1 CH2 OH CH2 OH CH2 OH
lipaza lipaza lipaza
CH OCO R2 CH OCO R2 CH OH CH OH

CH2 OCO R3 CH2 OCO R3 CH2 OCO R3 R3COOH CH2 OH

R1COOH R2COOH

TAG DAG MAG Glicerol

Etapa limitantă de viteză este reacţia de

îndepărtare a primului rest de acid gras dinTAG,
catalizată de lipaza adipolitică sau lipaza
hormon-dependentă.
Metabolismul lipidelor complexe
Glicerofosfolipide(fosfogliceride) ( conţin
glicerol )

Structură
-glicerol esterificat cu 1 sau 2 acizi graşi
-grupare fosfat esterificată cu un compus de azot sau inozitol

Rol
 Sunt o componentă a membranelor biologice.
 Participă la solubilizarea colesterolului în bilă
 Menţinerea suspensiilor de lipide din plasmă(chilomicroni
şi lipoproteine)
Biosinteza glicerofosfolipidelor

Acidul fosfatidic -precursor comun pentru două căi

separate în biosinteza glicerofosfolipidelor:

1.acidul fosfatidic se activează cu CTP şi formează

CDP-diacilglicerina, care apoi reacţionează cu
componenta polară (inozitol, serina,
fosfatidilglicerina) formând glicerofosfolipidele
respective.
2.acidul fosfatidic sub acţiunea fosfohidrolazei pierde
fosfatul şi trece în 1,2-diacilglicerol, care reacţionează
apoi cu formele activate ale bazelor cu formare de
cefaline şi lecitină.
În ambele căi citidin-trifosfatul are rol de activator.
 1. Biosinteza glicerofosfolipidelor plecând de la acid fosfatidic
 Această cale este specifică bacteriilor, dar este utilizată şi
de ţesuturile animal în special pentru biosinteza
cardiolipinei şi a fosfatidilinozitolului.
 Activarea acidului fosfatidic cu citintrifosfat (CTP) are loc
sub acţiunea fosfatidil-citidil-transferazei.

CH2 OCO R1 fosfatidil-citidil CH2 OCO R1

transferazei
R2 COO CH CTP R2 COO CH O O
CH2 OPO 3H2 CH2 O P O P O citidil
PP
OH OH

CDP-diacilglicerina

În bacterii CDP-diacilglicerina reacţionează cu gruparea

OH a serinei şi formează fosfatidilserina.
 CH2 OCO R1

R2 COO CH HO CH2 CH COOH

O O
NH2 CMP
CH2 O P O P O citidil

OH OH

CH2 OCO R1

R2 COO CH O
CH2 O P O CH2 CH COOH
OH NH2
fosfatidilserina
 Fosfatidilserina printr-o reacţie de decarboxilare trece în
fosfatidiletanolaminei (cefalina), care mai departe în urma unui
proces de metilare formează fosfatidilcolina (lecitina).

CH2 OCO R1 CH2 OCO R1

PALPO
R2 COO CH O R2 COO CH O
CO 2
CH2 O P O CH2 CH COOH CH2 O P O CH2 CH2 NH2

OH NH2 OH
fosfatidilserina cefalina

CH2 OCO R1

R2 COO CH O
CH2 O P O CH2 CH2 N+(CH3)3
3SAM 3SAH
OH
lecitina
Lecitina
CDP-diacilglicerolul reacţionează cu inozitolul în prezenţa
CDP-diacilglicerol-inozitol-transferazei formând
fosfatidilinozitolul.

OHOH
CH2 OCO R1 HO

R2COO CH + HO
O O
CH2 citidil OH
O P O P CMP
OH
OH OH inozitol

CH2 OCO R1
OHOH
R2COO CH O
CH2 O P O HO
OH OH
OH
fosfatidilinozitolul
Prin fosforilarea grupărilor OH din inozitol în
prezenţă de ATP şi o unei kinaze rezultă formele
fosforilate:
-fosfatidilinozitol-4-fosfat
-fosfatidilinozitol-4,5-bifosfat.

Ultimul este considerat mesager de ordinul II care sub

acţiunea unor efectori (hormoni neurotransmiţători)
determină răspunsuri specifice la nivel celular.
Fosfatidilcolina cu 2 resturi de palmitil este componentul
principal al surfactantului pulmonar ( compus tensioactiv) ce
acoperă alveolele pulmonare care contribuie la efectuarea în
bune condiţii a schimburilor gazoase.

Sindromul de detresă respiratorie (boala membranelor hialine la

nou născut) este asociată cu producţie insuficientă de
surfactant.
Reprezintă 15% din decesele la nou născut.

Fosfatidiletanolamina – abundent în ţesutul nervos.

Cardiolipina
se găseşte în –eucariote-membrana mitocondrială internă
-cloroplaste
-bacterii.
Se sintetizează de la CDP-diacilglicerol care
reacţionează cu glicerin-3-fosfat şi formează
fosfatidilglicerolfosfat.

Acesta sub acţiunea unei fosfataze pierde fosfatul

formând fosfatidilglicerina care este precursorul
cardiolipinei.
Fosfatidilglicerolul reacţionează cu o nouă moleculă de
CDP-diacilglicerol şi formează difosfatidilglicerolul
=cardiolipina.
Este antigenică şi este recunoscută de anticorpii
sintetizaţi împotriva T.pallidum.
 CH2 OCO R1 CH2 OH

R2COO CH O O
+ CH OH O
CH2 O P O P citidil CH2 O P OH CMP

OH OH OH
O
R1 COO CH2 CH2 O P OH fosfatidilglicerolfosfataza

R2 COO CH O CH OH OH
H2O H3PO 4
CH2 O P O CH2

OH
fosfatidilglicerolfosfat
CDP_diacilglicerol CMP
R1 COO CH2

R2 COO CH O
CH2 O P O CH2 CH CH2 OH

OH OH
fosfatidilglicerol
R1 COO CH2 CH2 OCO R1
R2 COO CH O O CH OCO R2
CH2 O P O CH2 CH CH2 O P O CH2

OH OH OH
cardiolipina
2. Biosinteza glicerolfosfolipidelor plecând de
la 1,2-diacilglicerol

Pe această cale se sintetizează lecitina şi cefalina

în ţesuturile animale.

 În acest caz acidul fosfatidic pierde radicalul

fosfat şi se transformă în 1,2-diacilglicerină care
este acceptorul de fosforil-bază.

Rolul CTP este de a activa bazele azotate.

Biosinteza fosfatidilcolinei (lecitina)şi
fosfatidiletanolaminei(cefalina)

În prima etapă, bazele (etanolamina şi colina) se

fosforilează în prezenţă de ATP şi a unei kinaze
specifice, apoi reacţionează cu CTP formând CDP-
colina, respectiv CDP-etanolamina.

 În ultima etapă baza fosforilată este transferată

pe diacilglicerol cu formarea fosfolipidei şi
eliberarea CMP.
 O
colinkinaza
HO CH2 CH2 N+(CH3)3 HO P O CH2 CH2 N+(CH3)3
ATP ADP OH

fosfocolin_citidil_ O O
transferaza CDP O P
O P O CH2 CH2 N+(CH3)3
CTP PP OH OH

CH2 OCO R1
fosfocolin_diacil_
transferaza R2 COO CH
O
CMP CH2 O P O CH2 CH2 N+(CH3)3
1,2-diacilglicerol

OH
Această cale de sinteză a lecitinei se mai numeşte şi
cale de recuperare, deoarece lecitina provenită din
alimente în urma catabolismului eliberează colina,
care poate fi reciclată în acest sens.

În ţesuturile animale lecitina se formează şi prin

metilarea succesivă a fosfatidiletanolaminei sub
acţiunea unui donor de metil (SAM), care trece în
SAH.

 Metilarea are loc în ficat având ca substrat unic

fosfatidiletanolamina (cefalin) şi depinde de
disponibilitatea faţă de SAM.
 NH2
CH2 OCOR1
N
+ CH OCOR2
3 O
N N CH2 O P O CH2 CH2 NH2
CH2 S+ CH3 OH
O

(CH2)2

OH OH CH NH2
COOH
SAM
NH2
CH2 OCOR1
N
3 + CH OCOR2
O
N N
CH2 O P O CH2 CH2 N+(CH3)3
CH2 S
O OH
(CH2)2 lecitina

OH OH CH NH2
COOH
SAH
Biosinteza fosfatidilserinei

În ţesuturile animale sinteza fosfatidilserinei

constă în înlocuirea enzimatică a etanolaminei
din cefalină cu serina.

 Reacţia este reversibilă întrucât fosfatidilserina se

poate decarboxila şi reface fosfatidiletanolamina.

 Fosfatidiletanolamina în continuare se metilează

şi formează lecitina.

Toate aceste transformări au drept scop formarea

de lecitină pentru sistemul nervos şi creier, care
necesită cantităţi sporite de lecitină.
Catabolismul glicerofosfolipidelor

 Degradarea glicerofosfolipidelor este un

proces complex catalizat de enzime numite
fosfolipaze.

 Locul de acţiune a fosfolipazelor asupra

diferitelor legături din molecula substratului.
Fosfolipaza A1 scindează legătura ester din poziţia 1
a fosfolipidei eliberând acidul gras.

Fosfolipaza A2 acţionează asupra legăturii ester din

poziţia 2 eliberând acidul gras nesaturat(prezent în
sucul pancreatic)
Asupra lizofosfolipidelor acţionează
lizofosfolipaza care îndepărtează acidul gras
rămas şi formează glicerol-fosforil-baza.

Fosfolipaza C atacă legătura ester din poziţia 3

eliberând 1,2-diacilglicerolul şi baza fosforilată.

Fosfolipza D hidrolizează baza şi eliberează acid

fosfatidic.

În urma acestei reacţii este posibil schimbul de

baze prin transfer între fosfolipide.
Prin îndepărtarea unui acid gras din
glicerofosfolipide rezultă lizoglicerofosfolipide,
care sunt intermediari în metabolismul
glicerofosfolipidelor.

 se găsesc în concentraţii mici în celule şi ţesuturi

 în concentraţii mari sunt toxice
au acţiune distructivă asupra membranelor
datorită proprietăţii lor tensioactive.
Scindarea diferitelor părţi componente ale
fosfolipidelor se face cu viteze diferite, astfel că
degradarea parţială poate fi urmată de resinteză.
De exemplu, catabolismul lecitinei poate avea loc pe
mai multe căi.
 o cale importantă constă în hidroliza de către
fosfolipaza A2 a acidului gras din poziţia 2
-se formează de lizolecitină, care fie că este reciclată,
fie că suferă catabolism în continuare până la
glicerolfosfat şi colină.
Lizolecitina se poate forma şi pe o cale alternativă
care implică lecitin-colesterol-aciltransferaza
(LCAT).
Enzima
-se găseşte în plasmă şi probabil în ficat
-transferă acidul gras din poziţia 2 a lecitinei pe
colesterol, formând colesterol esterificat la nivelul
lipoproteinelor plasmatice.

LCAT
lecitina + colesterol lizolecitina + colesterol esterificat
Fosfolipaza A2 care scindează acidul gras nesaturat din
poziţia 2 furnizează astfel acizi graşi nesaturaţi pentru
sinteza prostaglandinelor, tromboxanilor şi
leucotrienelor.

 În pancreatita acută fosfolipaza A2 trece în sânge

unde transformă lecitinele în lizolecitine a căror
proprietăţi hemolizante stau la baza anemiilor din
pancreatite.

Fosfolipaza B care scindează acizii graşi din poziţia 1

sau 2 a lizofosfolipidelor are rol şi în resinteza
fosfatidilcolinei, conform următoarei reacţii:
 lizofosfatidilcolina + acil-CoA fosfatidilcolina + CoASH

Toxinele bacteriene conţin fosfolipaza C care degradează

lecitinele la digliceride şi fosfocolină.
Metabolismul sfingolipidelor
Sfingolipidele - lipide complexe
-se găsesc în cantităţi mari -creier
-ţesut nervos

Toate au ca unitate structurală- ceramida (formată dintr-

un aminoalcool, sfingozina, şi un acid gras)
-componentă polară.
 Exemplu:
 Prin acilarea grupării amino din sfingozină cu un acid gras cu catena
lungă rezultă N-acilsfingozina sau ceramida.

H3C (CH2)12 CH CH CH CH CH2OH R COSCoA

+

OH NH2
sfingozina

H3C (CH2)12 CH CH CH CH CH2OH + CoASH

OH NH CO R
ceramida
Rolul
- sursă de energie (datorită acizilor graşi)
-componente ale membranei celulare (nervoasă)
-participă la coagularea sângelui
-sunt transportori de electroni şi componente ale mitocondriilor,
unde au loc procesele de oxido- reducere
-rol în fiziologia SNC
În funcţie de componenta polară se clasifică în:
- sfingomieline care conţin ca grupare polară fosforilcolina
sau fosforiletanolamina
-glicosfingolipide care au ca grupare polară una sau
mai multe oze.
-nu conţin grupare fosfat

1.Cerebrozide
–cel mai simplu glicosfingolipid neutru conţine o glucoză sau o
galactoză
– se găseşte abudent în substanţa albă a creierului; în ţesutul
nervos periferic
2. Gangliozide
-cele mai complexe glicosfingolipide
– sunt prezente în celulele ganglionare ale SNC şi în ţesutul
nervos periferic
Degradarea sfingolipidelor

Sfingolipidele sunt degradate de către sfingomielinază, o

enzimă care îndepărtează restul de fosforilcolină.

 Cerebrozidele şi gangliozidele sunt hidrolizate de către

hidroxilaze, care îndepărtează câte un rest de oză de la
capetele nereducătoare ale lanţului glucidic.

Arilsulfatazele îndepărtează resturile sulfat din molecule.

 Toate acestea sunt enzime lizozomale a căror deficit

determină boli lizozomale.


Aceste boli se caracterizează prin acumularea în ţesuturi a
substratului de lipide a căror enzime de degradare sunt
deficitare şi se numesc sfingolipidoze.

sfingomieline - boala lui Niemann-Pick=incapacitatea de

a degrada sfingomielina
Doua tipuri A=forma severa,degenerare neuronala rapida si
progresiva datorita depunerii de sfingomielina in SNC
urmata de deces.
B= mai putin severa cu defecte minime sau
absente la nivel SNC
Sunt afectate ficatul, inima, plamanii
 cerebrozide -boala lui Gaucher macrofagele sunt pline cu
glucocerebrozide
 gangliozide - boala Tay-Sachs