PSIHOLOGIA COMUNICĂRII

- curs -

Asist. univ. dr. Călin - Horia Bârleanu

Schimbare socială şi comunicare
• Schimbarea socială poate fi privită ca o
transformare a valorilor, atitudinilor sau
instituţiilor unei societăţi.

• Cum reacţionează şi răspunde un individ la

apariţia unor schimbări fundamentale în
structura mediului său?

• Stabilitatea sistemului psihic este întreţinută de

contextul social şi de mediul înconjurător;
schimbarea radicală a mediului extern
influenţează stabilitatea psihologică.
 diferenţă
de stare
(natural)

Schimbare
SCHIMBARE
socială
SOCIALĂ

moment diferenţă
temporal diferit de structură
(cultural) (politic)
 Schimbări sociale - exemple

• Deplasări interne/ internaţionale

• Dezvoltarea inegalităţilor
• Scăderea sau flexibilizarea graniţelor
democraţiei
• Regimuri politice
• Calitatea mediului
• Transformările sociale implică şi transformări
la nivelul procesului de comunicare, indivizii
adaptându-se noului mediu.

• Prezentul şi trecutul
apropiat presupun diferenţe
mari în stilul de viaţă
sau în instituţii reprezentative.

• Gramatica şi lingvistica modernă sunt mai

flexibile ca niciodată.
 Rezistenţa la schimbare

• Deseori, chiar şi în condiţiile în care

schimbarea are un caracter favorabil,
oamenii o privesc cu suspiciune, cu
rezistenţă.

• Reacţia de rezistenţă este legată de teama

de necunoscut, incertitudinea individului.

• Importanţa trebuinţelor este strâns legată de

gradul rezistenţei la schimbare.
 Exemple

• Naşterea unui frate

• Divorţul
• Un nou loc de muncă
• Un birou diferit
• O delegaţie
• Giordano Bruno
• Schimbarea este atât o sursă a problemelor sociale,
cât şi o metodă de ameliorare sau control a acestora.

• Transformarea societăţii de la organizarea

agricolă la cea economică, specifică
Occidentului şi apoi cea comercial-industrială
a favorizat evoluţia,
dar a şi agravat factori
cum ar fi crima, bolile,
sistemele sanitare şi
relaţiile de grup.
• Mai simplu, cu cât mai puţine părţi ale
interacţiunii, cu atât este mai uşoară menţinerea
stabilităţii; cu cât este mai mare numărul părţilor,
cu atât mai dificilă este sarcina de a păstra
integritatea dinamicii.

• Adaptarea la un mediu
plin de stimuli sau în
schimbare permanentă
presupune un exerciţiu
conştient în lipsa căruia
indivizii pot cădea pradă
conflictelor cognitive şi interpersonale.
 Comportament
• Animale ca maimuţe, câini sau pisici
învaţă rapid, prin observare şi joc,
implicând în special membri mai bătrâni.
• Experienţa umană este cumulativă,
comportamentul uman fiind bazat în
principal pe obiceiuri învăţate.
• Omul nu mai este nevoit să se confrunte
creativ cu noile probleme datorită
experienţei sociale – diferite instituţii
specializate.
 Natura şi sensul atitudinilor
• Atitudinile se referă la un set consistent de
gânduri, sentimente şi predispoziţii pe care
individul le foloseşte pentru a evalua
obiecte sau valori.
• Partea gândită a unei atitudini este
cunoscută şi ca element cognitiv.

• Trăirile reprezintă elementul afectiv, iar

predispoziţiile de a acţiona ca elemente
comportamentale.

• O atitudine nu este direct observabilă, dar

este intuită din expresii verbale şi
comportament general.
• Teoria lui Rosenberg despre consistenţa afectiv-
cognitivă are în vedere transformările care au
loc în urma schimbării contextului şi a atitudinii
sociale.

• Să presupunem o persoană cu atitudini pozitive

pentru democraţie. Aceasta va avea credinţe
despre sistemul de organizare social, care le va
pune în relaţie cu alte valori cum ar fi religia,
economia.

• O schimbare în organizarea oricărui sistem al

individului aduce sentimentul de ameninţare a
întregului sistem.
• Sentimente puternice şi
stabile pentru un obiect
trebuie asociate cu credinţe
care să permită însuşirea
unor valori, în timp ce
sentimente profund
negative ar trebui asociate
cu credinţe care să
blocheze însuşirea valorilor
specifice.

• Consistenţa afectiv-
cognitivă este esenţială
pentru valorificarea realistă
a oricărui concept/obiect.
• Nu există comunicare fără implicaţii
afectiv-cognitive, majoritatea dialogurilor
sau monologurilor fiind influenţate de o
disonanţă fie afectivă, fie cognitivă.