Îngrijirea nou-născutului

prematur
 Copilul prematur este un copil născut prea
devreme, înainte de 37 de săptămâni împlinite de
sarcină. Fătul se dezvoltă pe tot parcursul sarcinii,
având nevoie de 40 de săptămâni pentru ca organele
sale – creierul, plămânii, ficatul, rinichii, intestinele etc.
– să se matureze și să permită adaptarea fără
probleme la viața extrauterină.
Dacă dintr-o anumită cauză, sarcina se termină
înainte de vreme, înainte de 37 de săptămâni împlinite,
pot apărea probleme de adaptare, cu risc crescut de
moarte și dizabilități.
 Factori de risc pentru nașterea prematură
De cele mai multe ori, cauza producerii unei
nașteri premature nu este cunoscută. Chiar dacă mama
a fost urmărită corect în timpul sarcinii de către medic, tot
se poate produce o naștere prematură.
Cei mai cunoscuți factori de risc pentru
prematuritate sunt: mama să mai fi avut un copil
prematur în antecedente, sarcina gemelară, scurtarea
colului uterin, fumatul, consumul de substanțe (alcool,
droguri), vârsta mamei (sub 16 ani sau peste 35 de ani),
afecțiuni apărute în sarcină (hipertensiune arterială,
diabet zaharat, probleme de coagulare a sângelui, infecții
uterine sau urinare) sau infecții cronice ale mamei (boli
renale, cardiace, pulmonare).
Clasificarea prematurității 

•Prematuritate gradul I – ușoară. Copilul are la naștere

greutatea 2.500-2.000 g
•Prematuritate gradul II – medie. Greutatea la naștere este
între 2.000-1.000 g
•Prematuritate gradul III – gravă. Greutatea la naștere este
între 1.500-1.000 g
•Prematuritate gradul IV – gravă. Greutate la naștere sub
1.000 g
 Principalele probleme ale nou-născutului prematur
Una dintre cele mai frecvente probleme cu care se confruntă
medicii neonatologi care îngrijesc nou-născuți prematuri este legată de
adaptarea respiratorie, deoarece plămânii prematuri au deficit de
surfactant.
De asemenea, prematurii au risc mare de hemoragii
intraventriculare (la nivelul ventriculilor cerebrali), care, în funcție de
gravitate, pot duce la decesul copilului sau la complicații neurologice pe
termen scurt și lung.
Prematurii au risc de a face anemie, care să necesite transfuzii
de sânge. Pot, de asemenea, să facă ictere accentuate și prelungite.
Adaptarea digestivă este dificilă și prematurii cei mai mici
trebuie să primească inițial alimentație parenterală prin perfuzii și, cât
de repede, alimentație enterală – inițial prin gavaj, ulterior la biberon.
Nou-născuții prematuri au risc mare de infecții grave, deoarece
imunitatea lor este scăzută, iar susținerea lor în viață în secțiile de
terapie intensivă neonatală necesită intervenții agresive (intubație,
montare de catetere centrale sau de branule, recoltare de analize).
 Este foarte important ca sarcinile să fie urmărite
corect și să se stabilească riscul de naștere prematură.
Femeile cu risc de naștere prematură trebuie îndrumate
să nască în centre terțiare, unde să primească îngrijire
corespunzătoare.
Administrarea antenatala de corticosteroizi duce
la scăderea mortalității și a complicațiilor la nou-născuții
prematuri, scade riscul de detresă respiratorie, de
hemoragie intaventriculară, de enterocolita
ulceronecrotică.
Este important ca, după naștere, prematurii să
beneficieze de tratament special, în funcție de gradul de
prematuritate și de complicațiile apărute: administrare
de oxigen, ventilație mecanică, administrare de
surfactant, alimentație parenterală, suport
hemodinamic, menținerea homeostaziei termice.
Îngrijirile neonatale și dezabilitățile neurologice
Un moment important în îngrijirea acestor copii
constă în atigerile blânde, poziționarea (similar poziției
fătului în uter), reducerea zgomoteleor, luminii,
dezvoltarea mirosului/gustului prin stimularea suptului
non-nutritiv, metoda Kangaroo (piele-la-piele),
implicarea familiei în îngrijiri. Scopul acestor îngrijiri
este de a reduce stresul și imbunătățirea
prognosticului neurodevelopmental.
Condițiile pentru externare la domiciliu a copilului născut înainte de
termen
Prematurul este gata să plece acasă, dacă se îndeplinesc
următoarele condiții:
•Respiră singurel, nu face apnei/opriri de respirații;
•Mănâncă tot volumul necesar la sîn sau tetina cu adaos stabil în
greutate
•Menţine desinestatator temperatura corpului;
•Mama posedă abilităţi de îngrijire a copilului.
Nutriţia neadecvată la etapele iniţiale ale vieţii duce la dereglări
permanente de creştere şi dezvoltare a copilului şi determină starea
sănătăţii ulterioare.»
Creșterea și dezvoltarea copilului
Mulţi prematuri la externare au un adaos insuficient în greutate.
O parte din acești copii nu ating greutatea şi înălțimea potrivită vârstei
chiar în copilărie sau adolescenţă.
În mod normal, în primele 3 luni după externare, adaosul în
greutate trebuie să fie de 25-30 g/kg/zi, iar creşterea în lungime de 0,7-
1,0 cm/săptămână. Pe parcursul a 3-12 luni după externare, adaosul în
greutate trebuie să fie de 10-15 g/kg/zi, iar creşterea în lungime de 0,4-
0,6 cm/săptămână.
 Anual, în lume se nasc 15 milioane de copii prematuri, adică
1 copil din 10 sunt născuţi înainte de termen. Conform datelor
oficiale.
Toți nou-născuții prematuri trebuie urmăriți pe parcursul
internării și după externarea din maternitate din punctul de vedere al
dezvoltării neuromotorii și cognitive, precum și din punctul de vedere
al complicațiilor oftalmologice și ale auzului. O echipă medicală
complexă – formată din neonatolog, pediatru, oftalmolog, neurolog
pediatru – trebuie să urmărească, împreună cu familia copilului,
dezvoltarea acestuia și să intervină la nevoie.
Prematurii sunt niște mici eroi, care, de când se nasc, trec prin multe
și grele încercări, dar, ajutați de medici și de familie, pot învinge și
pot recupera. Cel mai frumos moment, ca medic neonatolog, este să
vezi un prematur care se întoarce, după un an sau doi, de mână cu
mama sa, și îți mulțumește. Atunci știi că a meritat tot efortul.