Ingrijirea nou-nascutului prematur

Copilul prematur este un copil născut prea devreme, înainte de 37

de săptămâni împlinite de sarcină. Fătul se dezvoltă pe tot parcursul
sarcinii, având nevoie de 40 de săptămâni pentru ca organele sale –
creierul, plămânii, ficatul, rinichii, intestinele etc. – să se matureze și să
permită adaptarea fără probleme la viața extrauterină.
Dacă dintr-o anumită cauză, sarcina se termină înainte de vreme,
înainte de 37 de săptămâni împlinite, pot apărea probleme de adaptare, cu
risc crescut de moarte și dizabilități.
Factori de risc pentru nașterea prematură
De cele mai multe ori, cauza producerii unei nașteri premature nu este
cunoscută. Chiar dacă mama a fost urmărită corect în timpul sarcinii de
către medic, tot se poate produce o naștere prematură.
Cei mai cunoscuți factori de risc pentru prematuritate sunt:
mama să mai fi avut un copil prematur în antecedente, sarcina gemelară,
scurtarea colului uterin, fumatul, consumul de substanțe (alcool, droguri),
vârsta mamei (sub 16 ani sau peste 35 de ani), afecțiuni apărute în sarcină
(hipertensiune arterială, diabet zaharat, probleme de coagulare a sângelui,
infecții uterine sau urinare) sau infecții cronice ale mamei (boli renale,
cardiace, pulmonare).
Principalele probleme ale nou-născutului prematur
Una dintre cele mai frecvente probleme cu care se confruntă medicii
neonatologi care îngrijesc nou-născuți prematuri este legată de adaptarea
respiratorie, deoarece plămânii prematuri au deficit de surfactant.
De asemenea, prematurii au risc mare de hemoragii
intraventriculare (la nivelul ventriculilor cerebrali), care, în funcție de
gravitate, pot duce la decesul copilului sau la complicații neurologice pe
termen scurt și lung.
Prematurii au risc de a face anemie, care să necesite transfuzii de
sânge. Pot, de asemenea, să facă ictere accentuate și prelungite.

Adaptarea digestivă este dificilă și prematurii cei mai mici trebuie să

primească inițial alimentație parenterală prin perfuzii și, cât de repede,
alimentație enterală – inițial prin gavaj, ulterior la biberon.
Nou-născuții prematuri au risc mare de infecții grave, deoarece
imunitatea lor este scăzută, iar susținerea lor în viață în secțiile de terapie
intensivă neonatală necesită intervenții agresive (intubație, montare de
catetere centrale sau de branule, recoltare de analize).
 Este foarte important ca sarcinile să fie urmărite corect și să se
stabilească riscul de naștere prematură. Femeile cu risc de naștere
prematură trebuie îndrumate să nască în centre terțiare, unde să primească
îngrijire corespunzătoare.
Administrarea antenatala de corticosteroizi duce la scăderea
mortalității și a complicațiilor la nou-născuții prematuri, scade riscul de
detresă respiratorie, de hemoragie intaventriculară, de enterocolita
ulceronecrotică.

Este important ca, după naștere, prematurii să beneficieze de tratament

special, în funcție de gradul de prematuritate și de complicațiile apărute:
administrare de oxigen, ventilație mecanică, administrare de surfactant,
alimentație parenterală, suport hemodinamic, menținerea homeostaziei
termice.
Urmărirea dezvoltării prematurului – o muncă de echipă
Toți nou-născuții prematuri trebuie urmăriți pe parcursul internării și
după externarea din maternitate din punctul de vedere al dezvoltării
neuromotorii și cognitive, precum și din punctul de vedere al
complicațiilor oftalmologice și ale auzului. O echipă medicală complexă
– formată din neonatolog, pediatru, oftalmolog, neurolog pediatru –
trebuie să urmărească, împreună cu familia copilului, dezvoltarea acestuia
și să intervină la nevoie.
Contactul direct și constant dintre mamă și copil
Mama are capacitatea de a calma, liniști și oferi senzația de
siguranță și liniște copilului prematur. Mai mult, purtarea bebelușului în
sistem reconstituie mediul intrauterin cu care este obișnuit. Acest mod de
purtare este numit de expertul nr 1 în alăptare, dr. Jack Newman, ”
îngrijire de tip cangur”, pe care o recomandă a fi aplicată încă din spital.

Îngrijirea de tip cangur ar trebui să fie standardul pentru copiii prematuri.

Această metodă de a menține temperatura, stabilitatea metabolică și
interesul nou-născuților pentru alăptare este superioară îngrijirii la
incubator, având de asemenea ca rezultat o atașare la sân mai timpurie și
o alăptare mai lină.

Beneficiile purtării bebelușului prematur în sistem de purtare, după

Dr. Newman
temperatura corpului este menținută mai bine în variații normale
copilul este mai puțin stresat
este mai puțin predispus la o scădere a glicemiei
copilul se va coloniza cu bacteriile mamei și astfel va avea un sistem
imunitar mai puternic
creierul copilului se dezvoltă mai bine
la îngrijirea tip cangur, bebelușul simte mirosul mamei, îi aude vocea, îi
simte pieptul mișcându-se și are ocazia de a încerca să se atașeze la sân,
ceea ce favorizează inițierea alăptării.
copilul are mai multe șanse să fie alăptat exclusiv în spital și acasă.
Îngrijirea de tip cangur stimulează dorința mamei de a alăpta și volumul
de lapte pe care îl produce.
Alăptarea bebelușului prematur
Micuțul trebuie neapărat alăptat și aceasta din mai multe motive:
sistemul digestiv extrem de fragil fiind compatibil perfect cu laptele
matern care este adaptat să susțină dezvoltarea copilului născut înainte de
termen.
Laptele matern este considerat de medicii neonatologi un miracol
pentru copilul prematur oferindu-i acestuia suportul maxim de care are
nevoie. Laptele matern are toți nutrienții, îl hidratează corect și îl ferește
de orice complicații intestinale – diaree, constipație.
laptele matern protejează împotriva infecțiilor. Acest lucru este crucial
pentru un nou-născut foarte mic aflat într-o unitate de terapie intensivă
neonatală unde infecțiile se pot împrăștia rapid.
laptele matern conține factori de creștere care ajută la hrănirea și
dezvoltarea corpului copilului.
laptele matern variază în conformitate cu vârsta sarcinii. Acesta conține
tot ce este necesar pentru copil în momentul în care are nevoie.
Dacă un copil născut la termen va fi alăptat la cerere, un prematur trebuie
alăptat mult mai des, intervalul optim fiind de 2-3 ore.

Deseori acesta adoarme la sân, iar mama îl poate stimula ușor pentru ca
masa la sân să fie cât mai completă. Cu toate acestea o repriză de supt, la
prematur nu va fi niciodată mai lungă de 15, maximum 20 de minute, în
primele 6-7 săptămâni de viață pentru că micuțul obosește foarte repede.
Ambientul din camera unde stă bebelușul
Este esențială păstrarea unei temperaturi optime în camera prematurului.
Dat fiind faptul că stratul adipos este insuficient dezvoltat, mecanismele
de termoreglare sunt incapabile să mențină o temperatură constantă, astfel
că bebe se poate încălzi sau îi poate fi frig foarte repede. Cel mai bine
mama poate testa temperatura copilului cu degetul la ceafa copilului.
Diferențele sunt percepute ușor.
Un alt element care contează atât pentru procesul de termoreglare
dar și pentru sănătatea plămânilor copilului este umiditatea din cameră.
Un aparat care măsoară temeperatura și umiditatea (termometru și
higrometru) o să-ți indice valorile din cameră. Temperatura optimă este
de 20-24 de grade, iar umiditatea între 40 și 60 la sută. Iarna aerul este
mai uscat din cauza caloriferelor fierbinți, de aceea este necesar să
folosești un umidificator.
 Pielea bebelușului prematur este, evident imatură, iar îngrijirea
acesteia este un alt element esențial mai ales în primele 10-12 săptămâni
de viață. Baia cu apă la temperatura corpului în camere bine încălzite este
ideală pentru dezvoltarea și tonifierea musculaturii. Poți folosi săpunuri
naturale, dar cu multă zgârcenie, iar masajul bebelușului se va face numai
cu uleiuri non-alergene. Masajul trebuie să fie blând, dar complet în
fiecare zi.
Alege scutece pe măsură și îngrijește foarte bine zona feselor
pentru a preveni iritațiile de scutec. Folosește numai haine de bumbac, pe
care trebuie să le schimbi zilnic, și care trebuie spălate cu săpun natural și
neapărat călcate, cel puțin în primele două luni de viață ale prematurului.
Ține minte despre bebelușul prematur:
– este considerat prematur, copilul care vine pe lume în intervalul dintre
săptămâna a 22 și a 37 de sarcină, iar gradul de prematuritate este stabilit
de medicul neonatolog;
– majoritatea copiilor născuți după săptămâna 33 de sarcină nu au
probleme majore legate de prematuritate;
– copilul născut prematur este considerat de medicul pediatru prematur,
până la vârsta de 7 ani, pentru corecta evaluare a evoluției sale fiind
mereu calculată o vârsta reală cu 2-3 luni mai mică decât vârsta reală.
– copilul prematur riscă numeroase probleme de dezvoltare în primii ani
de viață, dar se consideră – și cazuistica a dovedit asta – că un prematur
care vine pe lume cu o greutate de cel puțin 2000-2300 de grame va avea
o dezvoltare normală fără riscuri majore.