Limba română în diversitatea lingvistică europeană

Comentați citatul:
„A vorbi despre limba română este ca o
duminică. Limba română este patria mea. De aceea,
pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea,
pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru
mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa
se trăieşte.” 
(Nichita Stănescu)
 Actualizare:
 Strămoșii poporului român sunt geto-dacii;
 În urma războaielor daco-romane (101-102, 105-106;

Decebal – Traian) Dacia este transformată în Provincie

Romană, pornește procesul de romanizare (asimilarea
limbii, culturii, tradițiilor, obiceiurilor romane de
populația băștinașă), care durează până în secolul V-VI;
 Limba română are la bază: limba geto-dacilor și limba

latină vorbită de romani;

 Limba română face parte din familia limbilor indo-

europene, grupul limbilor romanice, printre care se află

franceză, italiană, spaniolă, portugheză.
 Termeni:
 multilingvism - folosire a mai multor limbi de către
același individ sau grup social; plurilingvism,
diversitate lingvistică;

 bilingvism - fenomen de utilizare curentă de către

aceeași persoană a două limbi diferite. 
 Discuție dirijată:

 Care sunt avantajele cunoașterii mai multor limbi?

 Ce limbi cunoașteți și în ce măsură le utilizați?
 Care limbă vă stârnește cele mai puternice emoții? În

ce condiții?
 Meditați și încercați să răspundeți la întrebările lui
Gr. Vieru:

„Este interesant să observăm că cele mai multe

cuvinte româneşti care exprimă lucruri esenţiale sunt
compuse din cinci litere: Iisus, Crist, Maria, Paşti,
cruce, preot, altar, Putna, soare, stele, pâine, izvor,
lapte, iarbă, copac, codru, munte, Mureş, maică,
limbă, doină, nuntă, copil, botez, frate, vatră, moşie,
hotar, român... Să fie oare la mijloc o simplă
coincidenţă numerică? Nu stă oare această cifră a
sunetelor româneşti sub semnul unei taine?”
 
 Comentați citatul:
„Limba românească, căreia i se închinară părinţii
noştri ca unui idol viu şi însufleţitor, e singurul tezaur
ce ne-a rămas de la ei, ereditate neînstrăinată şi
necomună cu alţii.” 
(Timotei Cipariu)