Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
RALUCA STĂNESCU
VOICU THEODORA
MORARU MIRUNA
OARNĂ IZABELA
Clasa a-XI-a E
Tuberculoza pulmonară (TBC)
Cauze
Tuberculoza este cauzată de bacteria
Mycobacterium tuberculosis , întâlnită și sub
denumirea de M. tuberculosis.
Simptome
De regulă, în cazul tuberculozei
pulmonare,apar următoarele simptome:
- Febră
- Pierderea în greuate
- tuse cu o durată mai mare de trei săptămâni
- eliminarea de sânge sau spută prin tuse
- pierderea poftei de mâncare
- senzație de slăbiciune sau oboseală
- transpiraţie noaptea.
Care este tratamentul pentru tuberculoză (TBC)?
Tratamentul pentru tuberculoză presupune în primul rând antibiotice, cel mai probabil administrate
sub formă de cocktail pentru a crește eficiența. Apoi este importantă odihna și respirarea aerului
curat, motiv pentru care există sanatorii special amenajate în zone montane pentru bolnavii de TBC.
În cazuri delicate există tratament cu pneumotorax, situație în care aerul este introdus forțat în
plămân pentru a-l colapsa. De asemenea, toracoplastia este o metodă prin care sunt îndepărtate una
sau mai multe nervuri, iar în cazurile grave tuberculoza poate ajunge până la a fi înlăturat plămânul
bolnav.
Este important de punctat că tratamentul pentru tuberculoză poate dura câteva luni de zile, chiar și
jumătate de an, și nu trebuie oprit chiar dacă starea de sănătate se îmbunătățește.
În absenţa unui tratament corect devine o boală cronică,consumptivă şi deseori fatală.
Prevenție
Cea mai eficientă modalitate de a preveni tuberculoza este vaccinarea cu vaccinul BCG. Următoarea
măsură este evitarea zonelor aglomerate și nesanitare, spălarea pe mâini, precum și evitarea persoanelor
infectate.
Tuberculoza poate fi o boală periculoasă doar dacă este lăsată netratată. Dacă ești atent la simptome și
mergi la doctor, manifestările acestei afecțiuni vor dispărea în doar câteva săptămâni.
Pneumonia
• Pneumonia este o formă de infecție respiratorie acută aparută
într-unul dintre plămâni sau în ambii plămâni, care cauzează o
inflamație în alveolele acestora. Atunci când o persoană are
pneumonie, alveolele pulmonare sunt umplute cu puroi și lichid, lucru
ce îngreunează respirația și limitează consumul de oxigen.
Cauzele pneumoniei
• Plămânii pot fi infectați fie prin inhalarea directă a microorganismelor
care cauzează pneumonia, fie prin circulația sanguină sau prin
migrație de la un focar infecțios aflat în proximitate. De obicei, se
manifestă mai întâi ca o infecție de tract respirator superior,
deplasându-se apoi către tractul respirator inferior.
• Pneumoniile virale apar când picăturile de salivă contaminată sunt
inhalate prin gură sau nas și ajung în plămâni, provocând reacții
inflamatorii. Organismul afectat de pneumonia virală este mai
vulnerabil la infecțiile bacteriene, ceea ce poate determina și apariția
unei pneumonii cauzate de o bacterie.
• Pneumoniile bacteriene apar când printre microorganismele care se
află, de obicei, în gât sau în nas și care sunt aspirate în plămâni în
timpul somnului, se găsesc și bacterii cu potențial dăunător.
Tipuri de pneumonie
În funcție de cauza declanșării bolii, pneumonia poate fi clasificată în: pneumonii infecțioase și neinfecțioase.
Din categoria pneumoniilor infecțioase fac parte pneumoniile bacteriene, virale, micotice și parazitare, în timp ce
printre cauzele neinfecțioase ce pot sta la baza unei pneumonii se numără aspirația de alimente, aspirația de acid clorhidric
și hidrocarburi.
1. Pneumonii bacteriene
• Pneumonia cauzată de Staphylococcus aureus - Infecțiile cu bacteria gram-pozitivă Staphylococcus aureus se pot
produce prin contactul direct cu pielea unei persoane bolnave sau cu obiectele personale ale acesteia, precum prosopul
sau hainele. Pneumonia cu aceasta cauză nu este foarte frecventa, dar are o rată ridicată a mortalității.
• Pneumonia pneumococica
• Pneumonia cauzată de Mycoplasma pneumoniae
• Pneumonia cauzată de Haemophilus influenzae
• Pneumonia cauzată de Chlamydophila pneumoniae
2. Pneumonii virale- pot fi cauzate de virusuri gripale și, de obicei, iau forme ușoare. Pneumoniile virale sunt frecvente
în rândul copiilor cu vârsta mai mică de 5 ani.
3. Pneumonii micotice-Destul de rar întâlnită, pneumonia cauzată de ciuperci poate apărea la persoane cu sistemul
imunitar slăbit. În cazul pacienților infectați cu HIV/SIDA, pneumonia cauzată de Pneumocystis jiroveci este o afecțiune
frecventă.
4. Pneumonii parazitare-Plămânii pot fi afectați de diverși paraziți, precum Toxoplasma gondii, Ascaris lumbricoides sau
Strongyloides stercoralis, care se transmit prin contactul direct cu pielea, prin ingerare sau prin înțepături de insecte. În
țările dezvoltate, acest tip de pneumonii se întâlnește la persoanele care se întorc din călătorii.
5. Pneumonii neinfecțioase-Acestea apar ca urmare a aspirării timp îndelungat a unor alimente solide sau lichide, voma,
secreții salivare sau substanțe cu efecte toxice asupra plămânilor sau bronhiilor. Pneumonia de aspirație este uneori asociată
pneumoniei nozocomiale (dobândite în spital). Aceasta este o formă de pneumonie deosebit de gravă, din cauza faptului că
de obicei este provocată de bacterii rezistente la antibiotice.
Simptomele
• Simptomele variază în funcție de cauza bolii și de evoluția
acesteia, luând diverse forme, de la ușoare la severe. Astfel, o
pneumonie virală poate debuta cu un simptom caracteristic gripei,
așa cum este tusea seacă, durerea de cap și respirația șuierătoare,
în timp ce pneumonia bacteriană poate cauza creșterea
temperaturii corpului, accelerarea pulsului, apariția unor stări de
confuzie și chiar colorarea buzelor și a unghiilor într-o nuanță
albastruie, din cauza nivelului scăzut de oxigen din sânge.
Simptome frecvente
• Tuse productivă
• Transpirație excesivă, frisoane și febră
• Dispnee (dificultăți în respirație)
• Dureri în piept cănd respirăm adânc sau cand tușim
• Respirație rapidă în cazul copiilor sub 5 ani
• Stări de confuzie în cazul bătrânilor
Tratament
Principalul tratament pentru pneumonie este unul sau mai multe antibiotice. O persoană mai tânără sau
mai sănătoasă poate fi tratată în siguranță cu antibiotice acasă și se poate simți mai bine în câteva zile. În cazul
persoanelor cu risc mai mare de complicații(persoanele care au peste 60 de ani sau care au alte boli, cum ar fi
insuficiența cardiacă, cancerul activ, boala renală cronică sau BPOC), poate fi necesară spitalizarea timp de
două zile până la o săptămână.
Bronșita
Bronșita este o afecțiune comună ce apare la
nivelul căilor respiratorii inferioare. Mai exact, este
vorba despre inflamația mucoasei umede care
căptușește interiorul tuburilor bronhiale, adică cele
care fac legatura dintre trahee și plămâni și prin
intermediul cărora aerul este transportat înspre și
dinspre plămâni.
Complicații:
⮚ pneumonia - infecția alveolelor pulmonare;
⮚ emfizemul pulmonar - pierderea elasticității și distrugerea pereților alveolari de la nivelul plămânilor;
⮚ pneumoscleroza - răspândirea țesutului conjunctiv în plămâni;
⮚ bronsiectazia - dilatarea puternică și cu caracter permanent a bronhiilor.
Factori de risc
• Fum de țigară. Persoanele care fumează sau care trăiesc cu un fumător sunt la risc mai mare de bronșită acută și bronșită cronică.
• Rezistență scăzută. Acest lucru poate rezulta dintr-o altă boală acută, ar fi o răceală, sau dintr-o afecțiune cronică care
compromite sistemul imunitar. Adulții în vârstă, sugarii și copiii mici au o vulnerabilitate mai mare la infecții.
• Expunerea la iritanți la locul de muncă. Riscul de a dezvolta bronșită este mai mare dacă lucrați în jurul anumitor iritanțe
pulmonare, ar fi cereale sau textile, sau sunt expuse la fum chimic.
• Reflux gastric. Crize repetate de arsuri la stomac severe poate irita gâtul și te face mai predispus la bronșită în curs de dezvoltare.
Diagnosticare:
•verificarea nivelului de oxigen din sânge (pulsoximetru);
•un test special pentru a vedea cât de bine funcționeaza plămânii - spirometru;
•radiografii pulmonare
•tomografii computerizate (CT) - mai ales în cazul bronșitei
•analize de sange - cu ajutorul acestora, pot fi depistate semnele unei infecții în organism sau se poate măsura nivelul de dioxid de carbon
și de oxigen din sânge;
•test al mucusului (sputei) și alte teste speciale
Tratament:
Manifestările bronșitei acute dispar de la sine în cateva săptămâni de la debutul infecției. Dacă este vorba despre o infecție bacteriană care
a dus la apariția bronșitei, medicul poate prescrie antibiotice. Infecțiile virale nu se tratează cu antibiotice.
•consumul intens de apă - consumul a cel putin 2 litri poate contribui la fluidificarea mucusului pentru ca acesta să fie eliminat mai usor;
•utilizarea de antipiretice si analgezice - pot fi recomandate pentru a reduce febra sau pentru a ameliora disconfortul de la nivelul
pipetului ori cefaleea
•folosirea unui umidificator - aerul umed și cald poate contribui la calmarea tusei și la decongestionarea căilor respiratorii, nivelul
umiditații din interior ar trebui să fie între 40 și 60%
•medicamente și siropuri antitusive - care pot contribui la reducerea tusei;
•tratament medicamentos - în cazul bronșitei cronice, pot fi prescrise terapii pe baza de antibiotice, antiinflamatorii, bronhodilatatoare;
•terapia cu oxigen - poate contribui la usurarea respirației și se utilizează în cazurile foarte grave de bronșită cronică
•reabilitarea respiratorie/pulmonară- poate fi recomandată în cazurile grave de bronșită cronică , pentru stabilirea și aplicarea unui
program de exerciții care să contribuie la o respirație mai usoară.
Astmul bronșic
Astmul bronșic este o afecțiune pulmonară
cronică, des întâlnită, care constă în limitarea
fluxului de aer din căile respiratorii, cauzată de
inflamația cronică a acestora. Inflamația cronica
poate fi dată de alergii, diferite substanțe sau
schimbări de temperatură.
Este una dintre cele mai importante si răspândite
afecțiuni respiratorii cu o prevalentă de 3-6% în
populatia generalǎ.:
Cel mai frecvent este astmul bronșic, dar există, în
funcție de cauzele ce declanșează crizele, mai multe
tipuri de astm.
1. Astmul alergic (sau atopic)
2. Astmul „sezonier”
3. Astmul profesional
4. Astmul nealergic sau astmul non-atopic
5. Astmul dificil
6. Astmul adultului.
7. Astmul copilăriei
Cauze și factori de risc
În cazul tuturor celor care au astm, se
constată o reacție inflamatorie acută a
căilor respiratorii atunci când intră în
contact cu un anume factor declanșator.
Căile respiratorii superioare se inflamează,
se îngustează și sunt obturate de o
secreție masivă de mucus.
Este dovedit că persoanele care
manifestă diferite forme de alergie au un
risc mai mare de a face astm. O altă
confirmare este faptul că, în unele situații,
copiii celor care au astm, vor face și ei
această boală.
Există o serie de factori care sunt considerați ca fiind declanșatori ai crizelor acute de
astm. Una dintre cele mai simple soluții, prin care suferința este ținută sub control, este
evitarea acestora.
Cauze si factori de risc
Aceștia sunt cei mai comuni declanșatori ai crizelor de astm:
⮚ Alergiile - sunt considerate principala cauză a crizelor de astm. Peste trei sferturi din persoanele care au astm sunt alergice
la acarieni, polen, mucegaiuri, păr de animale.
⮚ Unele alimente - sunt al doilea factor declanșator al crizelor de astm. Alergiile alimentare pot provoca reacții minore sau severe, care
să pună viața în pericol. Cele mai frecvente alimente asociate cu simptomele alergice sunt: ouăle, laptele de vacă, arahidele ,dar și
conservanții alimentari.
⮚ Astmul poate fi indus de exerciții fizice. Simptomele apar la 15-30 de minute după antrenament și dispar în următoarele 30-60 de
minute. Efectuarea unor exerciții mai lente și progresive poate preveni crizele astmatice.
⮚ Arsurile la stomac severe și astmul bronșic merg mână în mână.. Boala de reflux gastroesofagian este un factor declanșator pentru
crizele de astm. Acizii din stomac pot irita esofagul și, ocazional, pot ajunge la nivelul mucoaselor căilor respiratorii, ceea ce duce la
o criză acută de astm
⮚ Oamenii care fumează sunt mai predispuși să facă astm.
⮚ Sinuzita și alte infecții respiratorii ale căilor superioare provoacă indirect inflamații la nivelul mucoaselor, ceea ce produce mai mult
mucus, factor declanșator pentru o criză astmatică.
⮚ Unele medicamente pot crește sensibilitatea căilor respiratorii și producția de mucus. Acestea sunt: aspirina, unele medicamente cu
efect antiinflamator (ibuprofen)
⮚ Vremea umedă, rece și schimbările bruște de temperatură, precum și umiditatea excesivă pot provoca un atac astmatic.
Simptome
Severitatea si frecvența simptomelor variază de la o persoană la
alta, iar pentru unii pacienți se agravează în timpul activității fizice si
noaptea. Uneori simptomele se înrăutățesc semnificativ, lucru care
este cunoscut ca un atac de astm.
Simptomele astmului:
• respirație șuierătoare (cand pacientul expiră se aude asemeni
unui fluierat);
• dificultate de respirație (dispnee);
• respirație scurtă;
• senzație de sufocare;
•• oboseală;
senzație de apăsare pe piept (constricție toracică);
• tuse, în special noaptea sau la trezire, în timpul exercițiilor fizice ori când pacientul râde;
• scăderea calitatii somnului si deprecierea calitătii vieții;
• scăderea nivelului de atenție si a vitezei de reacție fată de mediul înconjurător;
• transpirația abundentă;
• accentuarea pulsului;
Diagnostic și tratament
Tratarea si diagnosticarea astmului bronșic țin de pneumologie, plămânul fiind cel mai afectat organ. O simplă consultație
ajută la diagnosticarea exactă. Medicul va evalua in prima fază, severitatea simptomelor astmului bronșic. Apoi, va solicita
efectuarea unei investigatii foarte simple și non-invazive, numită spirometrie.