Saturnus și Saturnaliile

Cristian Toma
 Saturnus

 Saturn (lat. satus=semanator, sadire; satur=imbelsugat, fertil; sator =semanator) a

fost un zeu italic agrar, de provienienta arhaica, probabil o divinitate gentilica a
etruscilor, adorata indeosebi ca protectoare a semanaturilor.

 Saturn a fost preluat de mitologia romana ca zeu al adancimilor terestre ascunse, de

unde trimite ploile necesare semanaturilor, si totodata al tainelor pamantului. Despre
el se credea ca, in varsta de aur a omenirii, a trait la suprafata Terrei, retragandu-se
mai tarziu, iesind periodic numai pentru a le aduce oamenilor darurile si roadele
acelei epoci.
 Saturnaliile, sarbatoarea asemanatoare Craciunului

 Cand Saturn devine zeul timpului, fiind identificat de romani cu Titanul grec Cronos,
Saturnalia (evocand epoca mitica de echilibru universal, cand peste lume domnise
Saturnus Rex sau Pater Deorum) devine nu numai cea mai mare sarbatoare romana, dar
si un simbol al libertatii si pacii, cand erau interzise spectacolele sangeroase si
declaratiile de razboi, cand se suspendau toate activitatile publice si private si cand toti
oamenii deveneau temporar egali, nemaifacandu-se deosebire intre stapani si sclavi, unii
sclavi devenind liberti.

 Saturnaliile se stabilisera ca sarbatoare nationala romana, de o zi, pe 17 decembrie, in

anul 217 i.Hr. Caesar a stabilit-o la doua zile, Caligula la 4, Claudius la 5, iar
Domitianus a lungit-o la o saptamana (17-23 decembrie).
 Manifestarile publice

 Statuia lui Saturn din templul sau principal avea in mod normal picioarele infasurate in
lana, insa aceasta era indepartata cu ocazia acestei sarbatori, ca un act de eliberare.
Ritualurile oficiale erau efectuate in conformitate cu ”ritul grec” (Ritus graecus).
Serviciul religios era oficiat de un preot care avea capul descoperit. In ritul roman,
preotii oficiau „Capite velato”, cu capul acoperit de toga impaturita intr-un mod special.
Aceasta procedura este explicata prin asimilarea lui Saturn cu omologul sau grec
Kronos, deoarece romanii adesea adoptau si reinterpretau mituri grecesti, iconografia si
chiar practicile religioase pentru proprii lor zei. Dar descoperirea capului preotului
poate fi, de asemenea, specifica opozitiilor Saturnaliene, adica opusul a ceea ce era
normal.
 Dupa efectuarea serviciului religios, Senatul roman amenaja un „lectisternium”, un
ritual de origine greaca, care de obicei implica plasarea unei imagini a zeului pe o
canapea somptuosa, ca si cum el ar fi fost prezent si participa activ la festivitati. Avea
loc apoi un banchet public (convivium publicum).

 Ziua de sarbatoare impunea abtinerea de la toate formele de munca. Scolile erau

inchise, nu se organizau sesiuni ale instantelor si nu putea fi efectuata nici o
declaratie de razboi.
 Dupa ritualurile publice, sarbatorirea continua la domiciliu. Pe 18 si 19 decembrie,
care erau si ele zile libere in ceea ce priveste afacerile publice, familiile realizau
ritualuri domestice. Ei se scaldau devreme, iar cei cu mijloace financiare sacrificau
un porc, o jertfa traditionala in cinstea unei zeitati a pamantului.
 Manifestarile in cadru privat
 Saturnalia este cel mai cunoscut dintre festivaluri din lumea greco-romana
caracterizat prin inversari de roluri si libertati privind comportamentul. Sclavii
aveau parte de un banchet de care de obicei se bucurau doar stapanii lor. Sursele
antice ofera versiuni diferite asupra circumstantelor: unii sugereaza ca stapanul si
sclavii cinau impreuna, in timp ce altii arata ca sclavii erau primii care se desfatau,
sau ca stapanii erau cei care serveau la masa. Practica poate sa fi variat de-a lungul
timpului , insa, in mod sigur, sclavii erau cei care gateau mancarea.
Bibliografie:https://www.mixdecultura.ro/