TERORISMUL

INTERNAȚIONAL
Definiție.Reglementare
juridică.Provocări.Perspective
1.DEFINIȚIE

Daca asemenea acte sunt îndreptate contra ordinii

internationale, atunci ele pun in pericol relatiile
Actele de terorism reprezintă diferite acțiuni de
internationale, constituie o amenintare directa
violență, prin care persoane sau grupuri de persoane:
impotriva pacii, pot crea tensiuni si inrautati relatiile
atenteaza la viata si la integntatea corporală sau
dintre state, produc instabilitate intr-o anumita zona
bunurile unor demnitari, personalitati politice, a
geografica ori situatii de confruntari si-n orice caz,
membrilor de familie ai acestora; savârsesc asemenea
prejudiciaza climatul international. Scopul urmarit,
acte, impotriva unor grupări politice, organizatii
prin aceste acte, este sa atraga atentia lumii asupra
sociale, institutii, grupuri de persoane reunite, în mod
existentei teroristilor si 147 obiectivelor lor ori sa
organizat sau aflate, în mod întamplator, în locuri sau
traga foloase materiale (asasinate si rapiri de
localuri publice sau private.
persoane in vederea rascumpararii, incendieri si
distrugeri etc.).
In perioada care a trecut, au fost comise actiuni teroriste, indreptate impotriva sefilor de stat, de guvern sau a altor oameni politici,
institutii ori impotriva unor grupuri de persoane refugiate pe teritoriul unor state straine; daca asemenea actiuni sunt savarsite cu
ajutorul, incuviintarea sau stiinta altor state, aceste acte constituie terorism de stat. Conducerile statelor care practica terorismul, poarta
o grava raspundere, nu numai pentru victimele pe care le fac si pentru consecintele care se pot declansa, dar se fac vinovate si de
violarea dreptului intemational. Juristii considera ca actiunile teroriste sunt indreptate impotriva ordinii juridice interne din statele
respective, dar ele constituie, in ace-lasi timp, si o infractiune internationala.

In fata unui asemenea pericol care, in secolul nostru a devenit un adevarat flagel, statele au luat o atitudine neta de respingere si
hotararea de a-1 reprima, colaborand intre ele in acest scop.

Mijlocul principal de combatere, la nivel international, a terorismului il constituie numeroasele conventii incheiate si documente
adoptate in acest scop.
 REGLEMENTARE
JURIDICĂ
• La jumătatea secolului al XIX-lea, Belgia a fost prima ţară care a
adoptat un plan de măsuri de combatere a terorismului, prin
introducerea, în legislaţia penală, a „clauzei atentatului”, făcând
extrădabili autorii asasinatelor politice.
•  Următoarea etapă în dezvoltarea măsurilor de reglementare juridică,
în scopul combaterii terorismului, datează din perioada interbelică,
cu precădere după asasinarea la Marsilia, în 1934, a regelui
Alexandru al Iugoslaviei, a ministrului de externe francez, Louis
Barthon, respectiv a cancelarului austriac Dolfuss, momente
culminante ale actelor de terorism cu implicaţii internaţionale
 Dezvoltarea
reglementărilor privind
Urmarea acestor
Artizanul convenţiei cooperarea internaţională
evenimente au constituit-
adoptate în 1937 privind în domeniul combaterii
o abordarea problematicii
iniţierea unor măsuri terorismului a cunoscut o
terorismului în faţa Ligii
internaţionale pentru evoluţie constantă după
Naţiunilor şi adoptarea
condamnarea actelor cel de-al Doilea Război
Convenţiei din 1937
teroriste a fost juristul Mondial, mai ales, ca
pentru prevenirea şi
român Vespasian Pella. urmare a creşterii
reprimarea terorismului.
numărului cazurilor de
piraterie aeriană. 
• Astfel, O.N.U. a inclus terorismul printre crimele interna ţionale, elaborând
instrumente juridice (convenţii, rezoluţii etc.) care au condus la adoptarea unor
măsuri practice privind cooperarea statelor pentru reprimarea terorismului
internaţional. În urma unor eforturi sporite ale unor state, s-a reu şit încheierea mai
multor convenţii internaţionale care abordează şi unele dintre aspectele
terorismului internaţional:

Conventia asupra prevenirii si pedepsirii crimelor impotriva
persoanelor protejate pe plan international, inclusiv agentii
diplomatici (adoptata de Adunarea generala O.N.U., in 1973).
Statele-parti sunt tinute sa incrimineze, in dreptul lor intern,
comiterea, cu intentie, a urmatoarelor fapte: uciderea,
rapirea sau alt act asupra persoanei sau libertatii unei
persoane protejate pe plan international; un atac violent
asupra sediului oficial, locuintei private sau mijloacelor de
transport ale unei persoane protejate pe plan international,
de natura sa puna in pericol persoana sau libertatea sa s.a2.
-Conventia impotriva luarii de ostatici (adoptata la O.N.U. in
1979) prevede ca, cel care sechestreaza o persoana sau o
retine si o ameninta sa o omoare, o va rani sau continua sa o
retina pentru a constrange un stat, o organizatie
internationala, o persoana fizica sau morala, sa indeplineasca
un act ori sa se abtina de la acesta, ca o conditie a punerii in
libertate a ostaticului, comite infractiunea de luare de
ostatici (art. 1). Statele sunt obligate sa pedepseasca
asemenea infractiuni, corespunzator gravitatii lor. Statul, pe
teritoriul caruia, se afla prezumtivul infractor, il va retine si va
lua masuri pentru urmarirea si finalizarea procedurilor
penale impotriva lui; daca nu-1 extradeaza, este obligat sa-1
supuna urmaririi penale si sa-1 judece, ca pentru o
infractiune cu caracter grav (art. 8).
 - Conventia internationala
impotriva recrutarii, folosirii,
finantarii si instruirii de
- Conventia privind securitatea
mercenari (adoptata in cadrul
personalului Natiunilor Unite si a
O.N.U., in 1989) defineste
celui asociat (New York, 1994) a fost
infractiunea ca, fiind fapta de a
adoptata din cauza atacurilor
recruta, folosi, finanta sau instrui
deliberate impotriva personalului si
mercenari care participa direct la
din preocuparea statelor de a
ostilitati sau la acte planuite de
asigura securitatea personalului
violenta. Statele vor sanctiona
Natiunilor Unite si a celui asociat.
asemenea infractiuni si vor coopera
intre ele, pentru prevenirea si
pedepsirea lor.