Universitatea “ Ovidius” Constanta, Facultatea de Stiinte Aplicate si Inginerie

Specializarea Tehnologii si Management in Prelucrarea Petrolului

Nămolul uleios

MASTERAND: OAIDA IULIANA

PROFESOR: DUMBRAVA
Cuprins

 Nămolul uleios 3
 1. Generalități 3
 2. Tehnologiii de tratare și eliminare a nămolului uleios 6
 2.1 Incinerarea 6
 2.2 Tratamentul cu cenușă pulverizată 8
 2.3 Stabilizarea cu var 9
 2.4 Extracția cu solvent 9
 2.5 Metoda de stabilizare și de solidificare 10
 2.6Tratament termic oxidative 10
 2.7 Tratament de piroliză 11
 2.8 Bioremedierea 12
 2.8.1 Compostarea 14
 3. Concluzii 16
 Bibliografie
 Nămolul uleios
. Generalități
Generarea de deșeuri solide și periculoase este în creștere zi de zi cu o dezvoltare
rapidă a creșterii industriale la nivel mondial. Deșeurile periculoase au fost variat definite
în diferite țări. Industria petrolieră are o contribuție majoră de materiale periculoase,
eliberând hidrocarburi petroliere în mediu înconjurator în diferite moduri. Poluarea severă
a solurilor de către uleiuri și apă poate avea loc prin scurgerea rezervoarelor de stocare,
scurgeri la sondele de producție și terminale de producție. Nămolul uleios este generat în cantitate semnificativă
în timpul rafinarii țițeiului,cât și în timpul procesului de epurare a apelor reziduale. Impuritățile prezente în țiței
sunt depozitate în partea de jos a
rezervorului. În timpul curățării rezervorului, nămolul este recuperat și este tratat ca deșeu.
Multe dintre elementele constituitive ale nămolului sunt cancerigene și puternic
imunotoxice. Depozitarea necorespunzătoare a acestor nămoluri duce la poluarea mediului
, în special contaminarea solului, și posedă o amenințare serioasă la adresa pânzei freatice.
 Fig 1. Reprezentarea schematică a unui depozit de deșeuri

Figura 1 reprezentare schematica a unui

depozit de deseuri
În timpul proceselor de prelucrare a petrolului sunt
generate cantități mari de
nămoluri uleioase. Aceste nămoluri sunt potențiali
contaminanți ai mediului și, în același
timp, ocupa loc în rezervorul de stocare [1].
Compoziția nămolului uleios este variabilă și
include ulei, solide grosiere și apă. Nămolurile
uleioase se stabilesc în partea de jos a
rezervoarelor de stocare și îndepărtarea acestora este
un proces costisitor și consumator de
timp care depinde de operațiunile suplimentare pentru
a asigura dispoziția finală a
nămolului într-un mod ecologic
 Tehnologiii de tratare și eliminare a
nămolului uleios
 prelucrarii țițeiului sunt unele dintre provocarile majore cu care se confruntă rafinăriile și
 Eliminarea în siguranță și tratarea unei cantități uriase de nămol uleios generat în timpul

industriile petrochimice. În ultimii ani, cele mai multe rafinării trateaza nămolul uleios cu
ajutorul metodelor convenționale care includ: tratament fizic ( depozitare, ardere și
incinerare într-un cuptor rotativ, stabilizare și solidificare), tratament chimic ( tratament
termic oxidativ, tratament cu pulverizare de cenușă, tratament de piroliză și extracția cu
solvent) și tratament biologic ( tratament bio-reactor și compostare). Cele mai multe
dintre metodele fizice și chimice necesită echipamente scumpe și o energie ridicată pentru
a trata nămolul uleios. Unele dintre aceste metode transformă nămolul uleios în produse
mai ușoare și reduce cantitatea acestora înainte de eliminare.
Tehnologiii de tratare și eliminare a
nămolului uleios
 Incinerarea
 Tratamentul cu cenușă pulverizată
 Stabilizarea cu var
 Extracția cu solvent
 Metoda de stabilizare și de solidificare
 Tratament termic oxidative
 Tratament de piroliză
 Bioremedierea
 Compostarea
 Extracția cu solvent

 În această metodă, nămolul uleios este extras cu un solvent pentru îndepărtarea uleiului și a
altor componente organice, solventul putând fi recuperat și reciclat. Multe rafinării
consideră că procesul de reciclare este opțiunea cea mai favorită pentru mediu , ca urmare a
posibilității de recuperare a uleiului valoros pentru reprocesare, reformulare și recuperarea
energiei. În timpul procesului de reciclare, solventul condensat și apa sunt separate în mod
continuu. Lichidul condensat conține apă și hidrocarburi.
 Acesta va reduce, de asemenea, pierderi economice și din perioada de operare, deoarece nu
va exista o reducere a necesarului de timp pentru tratamente. De asemenea, uleiul, apa și
noroiul pot fi folosite în mod eficient, iar solvenții de extracție pot fi reciclați.
Tratament de piroliză

 Este o tehnică pentru recuperarea petrolului și a gazelor lichide organice prin

descompunerea moleculelor mari în molecule mici.
 În etapa inițială a tratamentului prin piroliză a nămolului uleios se produce dioxid
de carbon, hidrocarburi organice volatile, apă, monoxid de carbon, mangal și
gudron. În următoarea etapa, mangalul și gudronul sunt arse pentru a elibera
caldura de care este nevoie pentru reacția de piroliză endotermă.
 Luând în considerare limitele proceselor fizice și chimice în tratarea și eliminarea
nămolurilor uleioase, se ia în considerare procesul biologic, care s-a dovedit a fi
mult mai rentabil și mai ecologic pentru tratarea mediului contaminat.
Concluzii

 În concluzie, este evident că cercetatorii și cele mai multe rafinării au încercat sa trateze
nămolurile uleioase folosind metode convenționale, care includ un tratament fizic
(depozitare, ardere și incinerare, stabilizare cu var, stabilizare și solidificare), tratament
chimic (tratament oxidativ, tratamentul cu cenușă pulverizată, tratamentul prin piroliză și
extracția cu solvent) și tratamentul biologic ( bioreactor, compostare etc).
 Cu toate acestea, eliminarea și tratarea unei cantități imense de nămol uleios generate în
timpul prelucrării țițeiului în condiții de siguranță sunt provocările majore cu care se
confruntă rafinăriile și industria petrochimică. Aceasta se datorează faptului că aceste
metode necesită echipamente scumpe și energie ridicată în tratarea nămolului uleios.
Deși unele dintre aceste metode transformă nămolul uleios în produse mai ușoare și
reducerea cantității înainte de eliminare, unele dintre metode pot genera produse care ar
putea avea nevoie să fie tratate prin alte metode de eliminare, făcând costul lor
semnificativ mai mare.
 Bibliografie
 [1]. Lazar I, Dobrota S, Voicu A, Stefanescu M, Sandulescu L, et al. (1999) Microbial degradation of waste hydrocarbons
in oily sludge from some Romanian oil fields. J Petroleum Sci Eng 22: 151-160.
 [2]. Soriano AU, Pereira Jr N (2002) Oily sludge biotreatment. In: 9th Annual International Petroleum Environmental
Conference, Albuquerque, NM.
 [3]. Kuriakose AP, Manjooran SKB (2001) Bitumenous paints from refinery sludge. Surf Coatings Technol 145: 132-138.
 [4]. Ubani, O. 1 *, Atagana, H. I. 2 and Thantsha, M. S. 3 (2013), Biological degradation of oil sludge: A review of the
current state of development, African Journal of Biotechnology Vol. 12(47), pp. 6544-6567
 [5]. Banat IM, Samarah N, Murad M, Horne R, Barnejee S (1991) Biosurfactants production and use in oil tank clean-up.
World J Microbiol Biotech 7: 80-88.
 [6]. Karanth NGK, Deo PG, Veenanadig NK (1999) Microbial production of biosurfactant and their importance. Special
Section: Fermentation Sci Technol 77: 116-126.
 [7]. Abalos A, Viñas M, Sabaté J, Manresa MA, Solanas AM (2004) Enhanced biodegradation of Casablanca crude oil by a
microbial consortium in presence of a rhamnolipid produced by Pseudomonas aeruginosa AT10. Biodegradation 15: 249-
260.
 [8]. Tânia M. S. Lima*, Andréia F. Fonseca, Bruna A. Leão, Ann H. Mounteer, Marcos R. Tótola and Arnaldo C.
Borges(2011) Oil Recovery from Fuel Oil Storage Tank Sludge Using Biosurfactants ,Lima et al. J Bioremed Biodegrad
2011, 2:4