Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Colegiul ,,Iulia Hasdeu” din Cahul

Catedra Asistență Socială și Pedagogie
Disciplina: Psihologia vârstelor

ADOLESCENTUL
Realizat: Latiș Agnesa
Grupa: ÎP 1821
Evaluator: Chiciuc Tatiana

Cahul, 2020
 PLAN:
1. Dezvoltarea fizică și fiziologică a adolescentului.
2. Efectele psihologice ale maturizării.
3. Particularitățile dezvoltării cognitive a
adolescentului.
4. Concluzii.
1. DEZVOLTAREA FIZICĂ ȘI
FIZIOLOGICĂ A ADOLESCENTULUI.
În adolescență practic se finisează procesul dezvoltării
fizice a organismului: tempoul creșterii treptat scade și
se stabilizează la fete către 16-17 ani, iar la băieți către
17-18 ani. Puterea musculară sporește intens, atigând
maximul către 20-25 ani, crește volumul cutiei toratice
și se încheie procesul formării scheletului și al organelor
interne. Greutatea creierului crește și atinge nivelul
persoanei adulte către 18 ani.
 Acumularea cunoștințelor, prelucrarea informației noi,
îmbogățirea cu noi asociații duce la dezvoltarea intensă a
legăturilor dintre celulele nervoase, astfel perfecționându-se
structura sistemului nervos central. Împreună cu plasticitatea
creierului caracteristică adolescenței, creează condiții favorabile
pentru învățare și dezvoltarea activității intelectuale. Astfel,
adolescenții sunt pregătiți pentru o încărcătură fizică, cât și
intelectuală mare.
 Creșterea organismului adolescentului se
desfășoară nu atât în sens cantitativ, cât calitativ.
În această perioadă datorită creșterii oaselor și a
mușchilor faciali, fața tinerilor devine mai
alungită, se instaurează unele trăsături și mimici
individual-specifice, se schimbă imaginea
fotografică a feței.
2. EFECTELE PSIHOLOGICE ALE
MATURIZĂRII.
Creșterea și dezvoltarea organismului, schimbările
fizice și fiziologice influențează mult asupra psihicului și
comportamentului adolescenților, în special la
constituirea nivelului de autoapreciere. Astfel forța,
îndemânarea, abilitatea, statura înaltă a unui accelerat –
trăsături care constituie valori sociale deosebite – pot sta
la baza nivelului de autoapreciere.
 Statura nepotrivită, silueta extrem de slabă sau de durdulie
sunt pentru mulți adolescenți un prilej de insatisfacție, trăiri
emoționale negative și chiar complexe de inferioritate.
S-a constatat că persoanele bine dezvolatate sunt mai
populare în rândul semenilor, au un statut mai înalt în grup,
ceea ce se referă la fete și băieți. În relațiile cu adulții
pozițiile acceleratului și retardantului sunt iarăși diferite.
 Deosebit de importantă este influiența aspectului fizic în
cazul persoanelor cu diferite dereglări (obezitate, acnee,
hipotrofie). Consecințele cele mai frecvente în aceste
cazuri sunt izolarea, autoagresivitatea.
Totuși aceste influențe negative ale tipului somatic
asupra psihicului nu sunt fatale. Foarte mult depinde de
nivelul de cunoștinței de sine: înțelegându-și defectele ori
devierile, mulți încep să le compenseze cu realizări în
diferite sfere de activitate, intelect.
3. PARTICULARITĂȚILE
DEZVOLTĂRII COGNITIVE A
ADOLESCENTULUI.
Dezvoltarea funcțiilor cognitive și a intelectului în
această perioadă are două aspecte: cantitativ și calitativ.
În plan cantitativ dezvoltarea intlectuală se manifestă în
sporirea eficienței și creșterea vitezei de rezolvare a
problemelor. În plan calitativ ea se remarcă de progrese
în modul de rezolvare a acestor probleme.
 La această vârstă se naște gândirea ipotetico-deductivă,
capacitatea de abstractizare, de separare a noțiunii de
obiect sau o realitate concretă, de analiză a propriilor
gânduri. La vârsta adolescenței omul este deja capabil să
separă operațiile logice de obiectele, să clasifice
gândurile, să înțeleagă și să deducă legăturile de cauză
efect. Dezvolatarea intelectului nu se termină cu apariția
gândirii ipotetico-deductive, ci este umată de un alt stadiu
ce se caracterizează prin apariția capacității de a găsi și
de a pune probleme.
 În adolescență se lărgesc posibilitățile cunoașterii.
Particularitățile noi ale activității intelectuale se regăsesc
în decurgerea proceselor psihice izolate: atenției,
memoriei, limbajului, imaginației, gândirii.
Atenția. Adolescentul domină atenția voluntară, se
concetrează ușor asupra subiectului activității, posedă
tehnici de distribuire a atenției, poate să-și organizeze de
sine stătător atenția astfel încât să urmărească lecția și
totodată să facă însemnări importante.
 Memoria. Este dirijabilă, voluntară, conștientă. Adolescentul posedă
diverse tehnici de memorare, evidențiază esențialul, formulează cele
memorate.
Limbajul. Este bogat din punct de vedere lexical, flexibil după
intonație. Uneori vorbirea scrisă este mai bună decât cea orală.
Gândirea. Are un caracter sistematic. Adolescenții sunt capabili să
clasifice noțiunile generale și particulare, să stabilească legăturile
cauză – efect, să evidențieze elementele esențiale de cele neesențiale,
să generalizeze.
Imaginația. Se caracterizează printr-un înalt nivel al
autocontrolului. Fanteziile, deși frecvente, sunt conștientizate și
analizate critic. Cel mai expresiv se manifestă imaginația în visurile
despre viitor.
 Dezvolatrea intelectuală la acestă vârstă este strâns legată de
dezvoltarea creativității. Ea se manifestă în tendința și capacitatea
nu numai de a însuși noi cunoștințe, ci și de a le folosi pentru a
crea ceva nou. Spiritul creativ al adolescenței se extinde în cele
mia diverse domenii – artă, literatură, tehnică. Programele
disciplinelor de învățământ contribuie la descoperirea și realizarea
creativității. De aceea este necesară organizarea unor activități
speciale pentru depistarea și dezvoltarea potențialului creator,
restructurarea programelor și metodelor de instruire.
 4. CONCLUZII.
Forța, aspectul exterior, feminitatea sau bărbăția vădite ale
accelerațiilor le permite să fie mai ușor acceptați ca maturi. Pentru
accelerarea maturizării are consecințe și nuanțe psihosexuale
contradictorii. Dacă pentru băieți aspectul viguros, forța fizică sunt
factori de prestigiu, fetele-accelerate, în vitutea feminității vădite,
par mai în vârstă decât semenii, ceea ce de multe ori limitează
sfera de comunicare cu aceștia, în timp ce pentru comunicarea cu
cei mai în vârstă ele nu sunt deloc pregătite din punct de vedere
psihologic și moral. Aceasta le creează multe dificultăți și
probleme.