Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Psihologia
adolescentului
Elaborat: Latiș Agnesa
Grupa: ÎP 1821
Cahul, 2020
Psihologia adolescentului
Adolescența reprezintă etapa consolidării personalității și cuprinde 14-15/18-19 ani, considerată
perioada de tranziție de la copilărie la maturitate.
Adolescența este vârsta sensibilității, a receptivității față de tot ce e nou și de preț în cunoașterea
umană. Această capacitate de sesizare a noului, transformată în cerință interioară de cunoaștere,
este considerată forța motrice a personalității.
Principala dobândire în tinerețea timpurie este descoperirea lumii interne, caracteristic orientarea
spre sine. Adolescenții țin cont de motiv, ceea ce le permite să pătrundă în esența fenomenelor și
să le aprecieze mai adecvat.
Unul dintre cele mai importante procese la vârsta adolescenței este constituirea conștiinței de
sine și a imaginii relativ stabile a Eu-lui. Latura acțională a acestei imagini este tendința de a fi
de a se considera matur sau ,,sentimentul maturității”. Anume această formațiune se consideră
criteriul psihologic al adolescenței. Cauza principală ce duce la apariția noii formațiuni centrale a
vârstei – autoconștiința adolescentului, este schimbarea situației sociale de dezvoltare, care
înaintează noi cerințe față de activitatea, comportamentul, învățarea, sistemul relațiilor
adolescentului cu adulții.
O altă formațiune nouă caracteristică acestei perioade de vârstă este dezvolatarea gândirii în
noțiuni care favorizează afirmarea personalității mature. L. S. Vîgotski a sesizat raportul dintre
dezvoltarea autoconștiinței tânărului și nivelul de formare a noțiunilor prin evoluția gândirii
abstracte. Totodată el a considerat că formarea noțiunilor servește drept cauză a diferențierii și
integrării imaginilor de sine. Aceasta are loc, deoarece ,,lumea externă și întreaga gamă a
trăirilor interne se conștientizează în cadrul noțiunilor, a căror conexiune determină conexiunea
trăirilor și imaginilor”.
Adolescentul Preadolescentul