Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Relațiile interpersonale în
vârsta școlară mică
Grupa: ÎP 1821
Cahul, 2020
Relațiile interpersonale în vârsta școlară mică
Relațiile dintre elevii claselor primare își au specificul lor. Venind în clasa întâi, unii copii se
cunosc deja, alții nu. De aceea, relațiile dintre copii în clasa întâi sunt coordonate și determinate
de învățător. Elevii claselor I-II își stabilesc și își reglează relațiile cu semenii prin intermediul
acestuia. În relațiile lor ei se orientează după părerea, aprecierea și hotărârea învățătorului. De
exemplu, răspunzând la întrebările „Pe cine dorești să inviți la ziua ta de naștere? De ce?", „Cu
cine dorești să șezi în bancă? De ce?", ei, majoritatea, afirmă că pe cei care învățătorul îi laudă, îi
susține.
În clasele a III-a, a IV-a elevii devin mai independenți față de opinia învățătorului, dar mai
strânse devin și relațiile dintre ei. În această vârstă relațiile dintre copii se consolidează și
majoritatea lor fac selecția colegilor după calitățile morale – este bun, disciplinat, harnic etc.
Printre elevii claselor primare apar și microgrupe, având unii lideri în frunte. În clasele I-II
asemenea microgrupe sunt constituite din 2-3 copii, care s-au unit în rezultatul influenței unor
factori întâmplători, externi - locuiesc într-o curte, mahala, șed împreună în bancă, pleacă
împreună acasă în aceeași direcție etc . În clasele a III-a, a IV-a microgrupările sunt de 5-6 copii,
iar cauza formării lor poate fi interesul comun (de exemplu, să joace fotbal), calitățile morale
(este bun, cuminte, cinstit ș.a.).
Statutul social al elevului de vârstă școlară mică influențează asupra calităților lui morale.
Majoritatea copiilor care au un statut social favorabil au și calități morale pozitive (bunătate,
sociabilitate ş.a.). Dintre copiii cu statut social nefavorabil jumătate au calități morale negative
(răi, conflictuali, nesociabili etc.). Iată de ce în clasele I-II, când se stabilește statutul social al
elevului, acest fapt are o importanță mare. De aceea, profesorul trebuie să fie foarte atent, pentru
a nu știrbi din statutul social al fiecărui copil.
Spre finele vârstei școlare mici începe perioada de tranziție de la copilărie la preadolescență,
când copilăria nu a luat sfârșit, iar maturitatea nu a survenit. Treptat, începe reorganizarea
esențială a întregului organism, a dezvoltării psihice - începe maturizarea sexuală, creșterea
fizică intensivă, dar neuniformă a corpului, apare iritabilitatea, impulsivitatea, nervozitatea sau,
dimpotrivă, apatia, indiferența, neatenția etc. Toate acestea sunt semne care prevestesc începutul
unei noi crize în dezvoltarea psihică continuă a elevilor - criza maturității.
Bibliografie: