TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI ȘI A COMUNICAȚIILOR

Dennis Longley, Michael Shain, Dictionary of Information Technology, 1985

Tehnologia informației (eng. Information Technology) sau/și Tehnologia

informației și a comunicațiilor (eng. Information and Communication
Technology), este tehnologia necesară pentru prelucrarea (procurarea,
procesarea, stocarea, convertirea și transmiterea) informației, în particular
prin folosirea computerelor.

Termenul a fost folosit pentru prima dată în 1958 într-un articol publicat în
revista Harvard Business Review, articol în care autorii Leavitt și Whisler
afirmă: “Noua tehnologie încă nu are un nume bine stabilit; noi o vom
denumi „tehnologia informației”
ETIMOLOGIE

TEHNOLOGIE
Termenul tehnologie provine din l.greacă: tekhnologia (tratare sau dizertație asupra unei arte,
expunerea regulilor unei arte), format din : tekhnë (artă, meserie) + -logos (cuvânt). Referința la
meserie implică aplicarea competențelor și cunoștințelor în practică. Semnificația originală în l.
greacă a fost "discurs asupra artelor“

secolul 17 - este utilizat pentru a semnifica o discuție numai asupra artelor aplicate.
Termenul "arte" înseamnă aici producția de artefacte, nu numai "obiecte de artă", ci, mai general,
produse.

secolului 20 - termenul tehnologie a inclus un domeniu din ce în ce mai amplu de mijloace, procese
și idei, în afară de instrumente și mașini.

DEX:
1. Știință a metodelor și mijloacelor de prelucrare a materiilor prime, a materialelor și a datelor.
2. Ansamblul proceselor, metodelor, operațiilor etc. utilizate în scopul obținerii unui anumit produs.
ETIMOLOGIE

Cuvântul informație - preluat din latină (informatio) prin intermediul limbii franceze (information)
- este polisemantic (poate avea mai multe semnificații)

Conform DEX
1. Comunicare, veste, știre care pune pe cineva la curent cu o situație.
2. 2. Lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitatea materialului de informare și
de documentare; izvoare, surse
etc

DEFINIȚIE:
Cunoştinţe cu care luăm contact permanent sau pe care le memorăm pentru mai târziu le
numim date sau informaţii.
Definirea disciplinei Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor

Ca disciplină aplicativă:

Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor are drept obiect de studiu metodele de elaborare,

proiectare, implementare, deservire tehnică şi utilizare a produselor-program de prelucrare a
informaţiilor reprezentate în formă de date numerice, texte, imagini, fişiere grafice, fişiere audio
şi fişiere video.

În calitate de disciplină şcolară:

Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor are drept scop formarea de competenţe de utilizare

avansată a principalelor produse-program destinate prelucrărilor de date numerice, textelor,
imaginilor, secvenţelor audio şi video, de elaborare a unor programe elementare de calculator
şi de proiecte care să valorifice capacitatea de organizare şi creativitate digitală.
DATE = cunoştinţelor deja dobândite, fixate, uzitate, memorate (care au trecut de faza de
noutate şi pot deveni bagaj de cunoştinţe).

INFORMAŢIA = cunoştinţe noi, obţinute prin intermediul datelor (ca rezultat al prelucrării
datelor).

Obsv.
O dată care nu aduce nimic nou nu se poate considera informaţie.

Informaţia se defineşte drept o formulare a unei cunoştinţe noi ce poate fi înregistrată şi care
se referă la starea de moment a unui fenomen ce se modifică în timp şi care are un număr finit
de stări.
CALITĂȚI ALE INFORMAȚIEI

INFORMAŢIA trebuie să atingă urmatoarele calităţi:

1. CONSISTENŢA - suficient de cuprinzătoare încât să poată furniza cât mai multe cunoştinţe;

2. RELEVANŢA - să poată furniza acele cunoştinţe care lipsesc, în vederea luării unei decizii;

3. EXACTITATEA - conţinutul ei să reflecte situaţia reală a fenomenului;

4. OPORTUNITATEA - să fie furnizată în timp util;

5. ACCESIBILITATEA - să fie clară, uşor de înteles.

CLASIFICARE:

clasificarea datelor şi, respectiv, a informaţiilor, în funcţie de complexitatea lor:

 date/informaţii elementare (simple);

 date/informaţii compuse (structurate).

Clasificarea informaţiei după forma sa:

1. FORMA ANALOGICĂ A INFORMAŢIEI constă în reprezentarea fenomenelor fizice, imagini

fixe, sunete şi imagini în mişcare aşa cum sunt ele percepute de dispozitivele tehnice de
înregistrare, fără a fi necesară o conversie sau codificare a acestora înainte de transmiterea
sau memorarea pe suporturile tehnice de informaţii.

Exemple:
• Înregistrarea mesajelor şi a altor informaţii sonore pe bandă magnetică sau casetă magnetică
cu ajutorul echipamentelor audio de tip analogic (magnetofon, casetofon) precum şi a
dispozitivelor de captare a sunetului (microfon);
Exemplu:

• Înregistrarea imaginilor unor documente sau filmarea unor activităţi, operaţii, procese prin
folosirea echipamentelor analogice pentru imagine şi sunet de tip videorecorder şi a camerei de
luat vederi adecvate.

2. FORMA DIGITALĂ A INFORMAŢIEI se realizează, fie pornind de la fenomenul real, fie de la forma
analogică a acestuia, în ambele cazuri având loc o codificare numerică, o evaluare cantitativă, o
cuantificare a fenomenului care face obiectul reprezentării. Pe suportul tehnic informaţia se prezintă
ca o succesiune de valori binare (0 si 1) ordonate dupa un sistem de reguli (cod) si prin urmare
introdusa în sistemul de calcul se transmite şi se memorează direct.
Clasificarea informaţiei după natura sa:

1. DATE: numerice, alfabetice, alfanumerice.

2. TEXTE organizate sub formă de documente, pagini de texte, paragrafe, fraze, cuvinte şi
caractere.

3. DOCUMENTE GRAFICE ce pot conţine reprezentări grafice, desene schiţe tehnice etc.

4. SECVENŢE AUDIO generate de vocea umană, instrumente muzicale.

5. SECVENŢE VIDEO de natură animată sau film.

Clasificarea informaţiei din punct de vedere al suportului tehnic utilizat

1. INFORMAŢIE AFLATĂ PE SUPORTURI TEHNICE :

- suporturi magnetice : banda magnetică, caseta magnetică, discul magnetic, discul flexibil,
cartela magnetică etc.

2. INFORMAŢIE AFLATĂ PE SUPORTURI GRAFICE:

- suporturi opace realizate din hârtie, cum sunt : documentele clasice, documentele informatice
obţinute la imprimantţ, documentele realizate cu ajutorul mesei de desen (plotter).

- suporturi transparente realizate din peliculă fotografică, peliculă film, microfilm etc.
Definiție:

COLECŢIA DE DATE reprezintă un ansamblu omogen de date care se referă la acelaşi obiect, fiind
organizat pe baza unor principii ce răspund în mod complet prelucrărilor la care sunt supuse acele
date.