CAPITOLUL 2.

COMUNICARE ŞI INFORMARE ÎN SPORT

Sportul este un proces informaţional, utilizând limbaje proprii diferite: verbal,

nonverbal sau combinate.
Limbajul verbal cuprinde noţiuni (termeni) care se constituie într-un tezaur recunoscut
de specialişti. Acesta exprimă acelaşi conţinut, în limbi diferite.
Limbajul nonverbal (gestual-motric) are caracter universal recunoscut şi consemnat în
regulamentele pe discipline sportive.

Tipologia informaţiei documentare

Există trei criterii de clasificare a documentelor:

1. După mediul de înregistrare:

a. documente istorice - înregistrate pe suport istoric (argilă, piatră, papirus, pergament, tăbliţe
de lemn, pânză etc.)
b. documente contemporane - înregistrate pe suport modern (hârtie, carton, material plastic
etc.)
c. documente tehnice - înregistrate pe suport optic (peliculă fotografică, peliculă de film etc.)
şi pe suport magnetic (benzile magnetice, cartelele magnetice, discurile compacte audio etc.

2. După tehnica de înregistrare:

a. documente obţinute prin metode clasice de înregistrare:

– documente manuscrise;
– documente dactilografiate (maşină mecanică de scris)
– documente tipărite (imprimare cu ajutorul tiparului)
– documente xerografiate (fotografiere, scriere uscată)
– documente xilografiate (texte gravate în lemn)
– documente litografiate (texte gravate în piatră).

b. documente realizate prin metode moderne de înregistrare:

– înregistrare electromagnetică:
– documente audio (discuri, benzi magnetice etc.) şi documente video (filmate cu camera de
luat vederi sau generate de calculator);
– înregistrare electronică - documente electronice (fişierele de date şi software-urile de
aplicaţie; ele pot fi înregistrate pe suport de hârtie, magnetic, optic sau orice alt suport
conceput pentru a fi preluat pe calculator sau printr-un procedeu similar).
3. După semnele convenţionale folosite:

a. documente scrise (având la bază litera);

b. documente grafice (în care predomină imaginea).

Surse de documentare – scrise şi audiovizuale

Concepţii şi definiţii

Documentul – reprezintă un text scris sau tipărit, inscripţie sau altă mărturie care serveşte la
cunoaşterea unui fapt real actual sau din trecut (DEX, 1998);

Documentarea reprezintă informarea amănunţită şi temeinică, pe bază de documente (DEX,

1998); ştiinţa înregistrării, a organizării şi a diseminării cunoştinţelor specializate (MDE,
1978).

Conceptual, documentarea implică activitatea uneia sau a mai multor persoane interesate de
un anumit subiect sau de o anumită temă, care consultă documente aferente subiectului în
cauză sau temei respective.

Sintagma surse de documentare exprimă locul unde pot fi căutate şi găsite informaţiile dorite
de către cei interesaţi.

Clasificarea surselor de documentare

1. Sursele de documentare scrise:

– documente din domeniul studiat, cu difuzare largă sau restrânsă;

– documente ale conferinţelor, ale colocviilor şi ale simpozioanelor;
– baze de date terminologice, dicţionare de specialitate, lucrări terminologice;
– articole din revistele de specialitate care prezintă cele mai recente cercetări în domeniu;
– texte recomandate de specialiştii domeniului;
– inventare de publicaţii şi bibliografii;
– legislaţia domeniului vizat;
– site-uri internet;
– glosare şi vocabulare interne;
– manuale, broşuri, pliante;
– texte promoţionale şi publicitate.
2. Sursele de documentare audiovizuale:

– ştirile simple de la radio şi televiziune;

– ştirile complexe de la radio şi televiziune;
– buletinele de ştiri;
– programele de ştiri;
– documentarele de la radio şi televiziune;
– talk-show-uri radiofonice şi de televiziune.

Centrele de documentare şi informare

Centrele multimedia de documentare şi informare se prezintă ca bănci de resurse

pluridisciplinare, care pun la dispoziţia elevilor, a cadrelor didactice şi a comunităţii locale
informaţii pe suporturi diferite (fond de carte, reviste, casete audio şi video, CD ROM-uri,
calculatoare etc.), realizează proiecte de animaţie culturală, desfăşoară activităţi pedagogice,
precum şi activităţi de formare continuă pentru personalul didactic şi didactic auxiliar din
învăţământul preuniversitar.

Atribuţiile centrelor de documentare şi informare:

– achiziţionează cărţi şi materiale informative pentru Centrul de documentare;

– analizează şi prelucrează fondul documentar după diferite criterii, în scopul înmagazinării şi
al regăsirii informatizate de către toate categoriile de utilizatori;
– colaborează la realizarea unor sinteze şi a altor materiale documentare;
– gestionează fondul documentar şi sistemul informatizat de baze de date necesare formării
continue;
– asigură accesul la biblioteca şi la facilităţile de căutare pe pagina de internet a Centrului de
documentare;
– realizează şi asigură respectarea regulamentului Centrului de documentare;
– acordă asistenţă de specialitate tuturor solicitanţilor în studierea documentelor şi a celorlalte
surse documentare.