Tema nr.

3: Participanţii în procesul penal

Noţiunea de participanţi în procesul penal
Organele judiciare penale
Părţile în procesul penal
Subiecţii procesuali principali
Reprezentanții și reprezentarea; Succesorii;
substituiții procesuali
Avocatul. Asistența juridică.
Alți subiecți procesuali
 Organele judiciare:
organele de cercetare penală;
 organele de cercetare penală ale poliției
judiciare;
 organele de cercetare penală speciale.
 procurorul;
judecătorul de drepturi și libertăți;
 judecătorul de cameră preliminară;
 instanțele judecătorești
 Instanțele judecătorești
 Organizare: Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
 Categorii de instanțe:
 JUDECĂTORII: judecătoriile cu volum mare de activitate pot fi organizate pe
secții, din care una ce judecă în materie penală.
 TRIBUNALE; sunt organizate pe secții, din care una/unele care judecă în materie
penală
 TRIBUNALE SPECIALIZATE; există Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, care
judecă și în materie penală infracțiunile săvârșite de minori și asupra minorilor
 CURȚI DE APEL; sunt organizate pe secții, din care una/unele care judecă în
materie penală
 INSTANȚE MILITARE; (tribunale militare, curtea militară de apel). Judecă numai
în materie penală .
 ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE; este organizată pe secții și complete de 5
judecători, din care, în materie penală:
-secția penală
-două complete de 5 judecători în materie penală
 Statutul instanțelor judecătorești
 Constituite prin lege (înființarea și organizarea, structura
ierarhică, competența, compunerea completurilor)
 Independente (față de puterea legislativă, față de puterea
executivă, față de părți, față de conducerea administrativă)
• Independența față de puterea legislativă nu înseamnă și
independența față de lege; judecătorul este obligat să se
supună Constituției și legii
• Obligația de a se supune Constituției și legii implică și
obligația de respectare a deciziilor Curții Constituționale și a
deciziilor ICCJ obligatorii pentru instanțe: RIL și HP
 Imparțiale
-separarea funcțiilor judiciare, imparțialitate din perspectivă
obiectivă/subiectivă raportată la comportamentul judecătorului
 Compunerea și constituirea completurilor de
judecată
Completul de judecată= numărul de judecători care participă la
judecarea unei cauze penale aflate într-un anumit stadiu al
soluționării și care, în urma deliberării, pot lua hotărârea
judecătorească; în sens larg, prin complet de judecată se
înțelege și judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de
cameră preliminară.
o Judecătorul de drepturi și libertăți = 1 judecător
o Completul de judecători DL în contestație = 2 judecători
o Judecătorul de cameră preliminară = 1 judecător
o Completul de judecători CP în contestație = 2 judecători
o Completul de judecată în primă instanță = 1 judecător (3 judecători
la ICCJ)
o Completul de judecată în apel = 2 judecători (3 judecători completul
ICCJ care judecă apelul împotriva sentințelor curților de apel,
completul de 5 judecători la ICCJ care judecă apelurile împotriva
sentințelor date de ICCJ)
o Completul de judecată în recurs în casație =3 judecători
o Completele de judecată în căile extraordinare de atac = urmează
regula compunerii completului care a pronunțat hotărârea ce se atacă
 Completele specializate obligatorii:
 Completele pentru judecarea cauzelor de corupție (Lg. 78/2000)
 Completele pentru judecarea cauzelor cu inculpați minori
 Completele pentru judecarea cauzelor penale maritime și fluviale
 Completele specializate facultative
 În alte materii
Principiul continuității completului de judecată: se păstrează aceeași
compunere, în sensul de aceiași judecători, pe întreg parcursul judecății
în etapa procesuală respectivă = art. 354 alin 2 CPP
Excepții : Când compunerea completului cu aceiași judecători nu este
posibilă
Remedii ale nerespectării principiului continuității:
 Reluarea dezbaterilor în fața noului complet
 Readministrarea probelor (cel puțin cele esențiale sau contestate) de
către noul complet
 Desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare -421 pct 2 lit
b) fraza a doua rap la art. 281 alin 1 lit a) =nulitatea absolută

Constituirea instanței de judecată

Desemnează alcătuirea instanței în complexul ei, cu procuror și grefier. (în
situația cauzelor de competența DNA sau DIICOT procurorul trebuie să
provină de la parchetul specializat respectiv).
 MINISTERUL PUBLIC
• își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete,
potrivit legii.
• este o autoritate judiciară, iar nu o autoritate a puterii executive
• reprezintă interesele generale ale societății, apără ordinea de
drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.
Principiile funcționării Ministerului Public:
o principiul legalității;
o principiul imparțialității;
o principiul controlului ierarhic.
o unitatea/indivizibilitatea de acțiune;
o subordonarea ierarhică;
o desfășurarea activității sub autoritatea ministrului Justiției;
o independența în relațiile cu celelalte autorități publice.
 Structura organizatorică a Ministerului Public
 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
o Direcția Națională Anticorupție
-servicii teritoriale
o Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism
-servicii teritoriale
o Secția de investigare a infracțiunilor din justiție
 Parchetele de pe lângă curțile de apel
 Parchetele de pe lângă tribunale
 Parchetele de pe lângă judecătorii
 Parchetele militare
 ATRIBUȚII GENERALE ALE MINISTERULUI PUBLIC
a) efectuează urmărirea penală în cazurile și în condițiile prevăzute de lege și participa,
potrivit legii, la soluționarea conflictelor prin mijloace alternative;
b) conduce și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, conduce și
controlează activitatea altor organe de cercetare penală;
c) sesizează instanțele judecătorești pentru judecarea cauzelor penale, potrivit legii;
d) exercita acțiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege;
e) participa, în condițiile legii, la ședințele de judecată;
f) exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile prevăzute de lege;
g) apără drepturile și interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție,
ale dispăruților și ale altor persoane, în condițiile legii;
h) acționează pentru prevenirea și combaterea criminalității, sub coordonarea ministrului
justiției, pentru realizarea unitară a politicii penale a statului;
i) studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea, elaborează și prezintă
ministrului justiției propuneri în vederea eliminării acestora, precum și pentru
perfecționarea legislației în domeniu;
j) verifica respectarea legii la locurile de deținere preventivă;
k) exercită atribuțiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu
modificările și completările ulterioare
l) exercită orice alte atribuții prevăzute de lege.
 ORGANELE DE CERCETARE PENALĂ
 organele de cercetare penală ale poliției judiciare =
lucrători specializați din Ministerul Administrației și
Internelor , desemnați
 organele de cercetare penală speciale = ofițeri anume
desemnați
...................................
 cu avizul conform al procurorului general al PICCJ
 Dublă subordonare: administrativă/funcțională
 Organele administrative ierarhic superioare nu pot da
îndrumări sau dispoziții cu privire la modul de
efectuare a cercetării penale într-o cauză
 SUBIECȚII PROCESUALI PRINCIPALI
 Suspectul: Persoana cu privire la care, din datele și probele existente în
cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârșit o faptă prevăzută de
legea penală se numește suspect.
Etapele stabilirii calității de suspect:
 după primirea sesizării, organul de urmărire penală dispune începerea
urmăririi penale numai cu privire la fapta săvârșită ori a cărei săvârșire se
pregătește, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut [art. 305 alin.
(1)].=urmărire in rem
 Făptuitorul este persoana presupusă a fi autorul infracțiunii, cât timp nu
a dobândit calitatea de suspect în procesul penal.
 când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită
persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală și nu
există vreun caz de împiedicare a exercitării acțiunii penale, organul de
urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în
continuare față de aceasta, care dobândește calitatea de suspect
 Persoana vătămată. Persoana care a suferit o vătămare fizică,
materială sau morală prin fapta penală se numește persoană
vătămată
Etapele stabilirii calității de persoană vătămată
 Să fie începută urmărirea penală, inclusiv in rem
 Să fie cunoscută persoana (în viață) care a suferit o vătămare
fizică, materială sau morală prin fapta penală
 Persoana care a suferit vătămarea să nu declare că nu se
constituie persoană vătămată (calitatea de persoană
vătămată se prezumă), în situația infracțiunilor urmărite din
oficiu. Dacă nu participă ca persoană vătămată, poate
dobândi calitatea de martor.
 persoana care a suferit vătămarea să formuleze și să mențină
plângere prealabilă, în situația infracțiunilor urmărite la
plângere prealabilă
 PĂRȚILE ÎN PROCESUL PENAL
 Părțile sunt subiecții procesuali care exercită sau împotriva cărora
se exercită o acțiune judiciară.

 Inculpatul. Persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea

penală devine parte în procesul penal și se numește inculpat.
 Există probe din care rezultă că o persoană a săvârșit o infracțiune
și nu există vreunul din cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16
alin. 1 CPP.
 Acțiunea penală se pune în mișcare de procuror, prin ordonanță.
 Inculpatul este cea mai importantă parte în procesul penal.
Procesul penal nu poate exista fără inculpat. Inculpatul trebuie să
fie cunoscut/identificat.
 Inculpatul este subiectul pasiv al acțiunii penale și, dacă este cazul,
al acțiunii civile.
 Partea civilă. Persoana vătămată care exercită acțiunea civilă
în cadrul procesului penal este parte în procesul penal și se
numește parte civilă.
 Calitatea de parte civilă a persoanei care a suferit o vătămare
prin infracțiune nu înlătură dreptul acestei persoane de a
participa în calitate de persoană vătămată în aceeași cauză.
Condițiile dobândirii calității de parte civilă
• Susținerea existenței prejudiciului material sau moral cauzat
prin săvârșirea faptei
• Manifestarea de voință de a exercita acțiunea civilă în
procesul penal, în forma, termenele și condițiile prevăzute de
lege
 Partea responsabilă civilmente. Persoana care, potrivit legii
civile, are obligația legală sau convențională de a repara în
întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul
cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în
proces este parte în procesul penal și se numește parte
responsabilă civilmente.
Condițiile dobândirii calității de parte responsabilă civilmente
• prin introducerea sa în proces la cererea părții îndreptățite
potrivit legii civile, până la finalizarea procedurii de cameră
preliminară.
• prin intervenția sa voluntară în proces până la terminarea
cercetării judecătorești la prima instanță de judecată, luând
procedura din stadiul în care se află în momentul intervenției
 Drepturi procesuale comune ale părților și subiecților procesuali
principali
 Drepturi legate de apărarea/susținerea cererilor pe fond: dreptul de a
propune administrarea de probe , de a ridica excepții și de a pune
concluzii, dreptul de a formula orice alte cereri, dreptul de a fi ascultat,
dreptul de a adresa întrebări părților audiate, martorilor și experților
 Drepturi derivând din dreptul la informare: informarea cu privire la
drepturile sale, informarea cu privire la stadiul urmăririi penale,
 Drepturi derivând din dreptul stricto sensu la apărare: dreptul de a fi
asistat de avocat ales sau numit din oficiu (în condițiile legii), dreptul de
a consulta dosarul
 Drepturi derivând din dreptul la interpret: dreptul de a beneficia în mod
gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, nu se exprimă bine sau
nu poate comunica în limba română; dreptul de a i se comunica
rechizitoriul/soluția în limba pe care o înțelege
 Dreptul de a apela la mediator în cazurile prevăzute de lege; alte
drepturi.
 Drepturi specifice suspectului și inculpatului
 dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul
procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă
refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință
defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor
putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;
 dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care
este cercetat și încadrarea juridică a acesteia;
 dreptul de a încheia acord de recunoaștere a
vinovăției (inculpatul)
 Drepturi specifice persoanei vătămate
 dreptul de a fi informată cu privire la punerea în
libertate în orice mod sau evadarea inculpatului, în
cazul în care acesta va fi privat de libertate, respectiv
condamnat la o pedeapsă privativă de libertate;

Drepturi specifice persoanei vătămate, părții civile și

părții responsabile civilmente
 dreptul de a fi informată, într-un termen rezonabil, cu
privire la stadiul urmăririi penale, la cererea sa
expresă
 Obligațiile procesuale ale părților și subiecților procesuali
principali
 obligația de a se prezenta la chemările organelor judiciare;
 obligația de a comunica orice schimbare de adresă.
Sancțiunea neîndeplinirii obligațiilor:
-neprezentarea suspectului poate atrage emiterea mandatului
de aducere
-neprezentarea inculpatului poate atrage emiterea mandatului
de aducere, iar în caz de sustragere, arestarea acestuia
- în cazul neîndeplinirii obligației de a comunica schimbarea
adresei, citațiile și orice alte acte comunicate la prima adresă
rămân valabile și se consideră că sunt luate la cunoștință.
 Succesorii: Succesiunea este permisă numai pe latură civilă,
întrucât răspunderea penală este personală, nefiind posibilă
înlocuirea în proces a persoanei care a săvârșit infracțiunea.
 Excepție: în cazul persoanei juridice, (art. 151 CP), în cazul
pierderii personalității juridice prin fuziune, absorbție sau
divizare intervenită după comiterea infracțiunii, răspunderea
penală și consecințele acesteia se vor angaja:
• în sarcina persoanei juridice create prin fuziune;
• în sarcina persoanei juridice absorbante;
• -în sarcina persoanelor juridice care au fost create prin
divizare sau care au dobândit fracțiuni din patrimoniul
persoanei divizate.
Succesiunea activă= deces, reorganizare, desființare sau
dizolvare a părții civile
Succesiunea pasivă =idem, a părții responsabile civilmente
 Reprezentantul îndeplinește, în absența părții, însă în
numele și interesul acesteia, activități procesuale necesare
rezolvării cauzei, care privesc exercițiul acțiunii penale sau
civile ori exercitarea dreptului la apărare.
 Reprezentantul nu poate exercita drepturile procesuale cu
caracter personal și nu poate renunța la drepturile
procesuale ale acestora, fără o prevedere expresă într-un
mandat special.
 Reprezentarea nu este permisă în cazurile în care:
• prezența părții sau subiectului procesual este obligatorie,
potrivit legii
• procurorul, judecătorul sau instanța apreciază ca fiind
necesară prezența părții sau subiectului procesual
 Reprezentarea: legală sau convențională
Substituiții procesuali: Persoana care acționează în
numele său, exercitând un drept procesual propriu,
dar pentru valorificarea unui interes al altuia,
efectuând un act expres încuviințat de lege.
Substituitul procesual nu este obligat a exercita
dreptul prevăzut de lege și nu poate fi tras la
răspundere pentru pasivitatea sa.
Exemple de substituiți procesuali: mandatarul, soțul
persoanei vătămate sau copilul major al acesteia,
care pot formula plângere penală în numele acesteia
(289 alin 7 CPP); soțul inculpatului, sau avocatul ori
reprezentantul legal al părții, care declară calea de
atac în locul acesteia (409 alin 2 CPP).
 AVOCATUL. ASISTENȚA JURIDICĂ
Avocatul este participantul în proces care, fără a avea
interes personal, desfășoară în formă calificată
activitate de asistență juridică a părților și subiecților
procesuali principali, în condiții de independență față
de organele judiciare, urmărind apărarea drepturilor
și intereselor legitime ale persoanei pe care o asistă
sau reprezintă, în vederea soluționării cauzei în cadrul
unui proces echitabil și într-un termen rezonabil.
Avocatul are drepturi și obligații procesuale proprii
care să îi permită susținerea drepturilor și intereselor
persoanelor pe care le asistă sau reprezintă
 Drepturile procesuale proprii ale avocatului
 dreptul de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire
penală (cu excepții).
 dreptul de a asista la audierea oricărei persoane de către
judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale
 dreptul de a introduce cereri, memorii sau plângeri cu privire
la actele de urmărire penală întocmite; în camera preliminară
și în cursul judecății, dreptul de a formula plângeri, cereri,
memorii, excepții și obiecțiuni.
 dreptul să îl asiste pe suspect sau inculpat în procedurile
derulate în fața judecătorului sau instanței;
 dreptul de a beneficia de timpul și înlesnirile necesare pentru
pregătirea și realizarea unei apărări efective
 Drepturile procesuale ale părții exercitate de
către avocat
 dreptul de a exercita drepturile procesuale ale
suspectului sau inculpatului, ale persoanei
vătămate, ale părții civile și ale părții
responsabile civilmente pe care le asistă, cu
excepția drepturilor cu caracter strict
personal
-darea declarației, acceptul de a presta
muncă neremunerată în folosul comunității,
acceptul asupra acordului de vinovăție, etc.
Consultarea dosarului:
• poate fi solicitată de către avocat în tot cursul procesului penal ; dreptul nu
poate fi exercitat sau restrâns în mod abuziv;
• consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul
de a nota date sau informații din dosar, precum și de a obține fotocopii pe
cheltuiala clientului;
• în cursul urmăririi penale, procurorul poate restricționa motivat consultarea
dosarului, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfășurări a
urmăririi penale, cu următoarele limite:
-după punerea în mișcare a acțiunii penale, restricționarea se poate dispune
pentru cel mult 10 zile;
-în toate cazurile, avocatului nu îi poate fi restricționat dreptul de a consulta
declarațiile părții sau ale subiectului procesual principal pe care îl asistă ori îl
reprezintă;
-avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoștință de întreg materialul
dosarului de urmărire penală în procedurile desfășurate în fața judecătorului
de drepturi și libertăți privind măsurile privative sau restrictive de drepturi, la
care avocatul participă.
Obligațiile avocatului
• obligațiile ce decurg din contractul de asistență juridică
încheiat între avocat și persoana pe care o asistă sau o
reprezintă, în special de a asigura o apărarea concretă și
efectivă;
• obligația de a se prezenta ori de câte ori este solicitat de
către organul judiciar (la efectuarea actelor, administrarea
probelor);
• obligația de a păstra confidențialitatea datelor și actelor
de care a luat cunoștință în cursul urmăririi penale;
• obligația generală decurgând din normele deontologice,
privind exercitarea dreptului la apărare cu bună-credință,
în scopul pentru care a fost recunoscut.(art. 10 alin 6 CPP)
 Asistența juridică
Constă în sprijinul pe care avocatul îl acordă părților și subiecților
procesuali principali, sub diferite forme (sfaturi, lămuriri,
formularea de cereri adresate direct organelor judiciare,
asistarea în cursul urmăririi penale, al camerei preliminare și al
judecății, exercitarea drepturilor acestora în prezența lor.)
 Asistența juridică este acordată de către avocat, în baza unui
contract de asistență juridică
 Părțile și persoana vătămată au dreptul de a fi asistați de unul
sau mai mulți avocați în tot cursul urmăririi penale, al camerei
preliminare și al judecății, iar organele judiciare sunt obligate
să le aducă la cunoștință acest drept. Asistența juridică este
asigurată atunci când cel puțin unul dintre avocați este prezent.
 Asistența juridică poate fi facultativă sau obligatorie.
Asistența juridică obligatorie a suspectului sau inculpatului :
cazuri:
• suspectul sau inculpatul este minor;
• suspectul sau inculpatul este internat într-un centru de detenție ori
într-un centru educativ;
• suspectul sau inculpatul este reținut sau arestat, chiar în altă cauză;
• față de suspect sau inculpat a fost dispusă măsura de siguranță a
internării medicale, chiar în altă cauză;
• organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu și-ar putea
face singur apărarea;
• în cursul procedurii în cameră preliminară și în cursul judecății în
cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită
pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de
5 ani;
• în alte cazuri prevăzute de lege.
Asistența juridică obligatorie a persoanei
vătămate, a părții civile sau a părții
responsabile civilmente: cazuri:
• persoana vătămată sau partea civilă este o
persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori
cu capacitate de exercițiu restrânsă;
• organul judiciar apreciază că din anumite
motive persoana vătămată, partea civilă sau
partea responsabilă civilmente nu și-ar putea
face singură apărarea
 Reguli privind desemnarea avocatului din oficiu
• În cazurile când asistența juridică este obligatorie, dacă părțile sau
persoana vătămată nu și-au ales un avocat, organul judiciar ia măsuri
pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
• În tot cursul procesului penal, când asistența juridică este obligatorie,
dacă avocatul ales lipsește nejustificat, nu asigură substituirea sau
refuză nejustificat să exercite apărarea, desi a fost asigurată exercitarea
tuturor drepturilor procesuale, organul judiciar ia măsuri pentru
desemnarea unui avocat din oficiu care să îl înlocuiască, acordându-i
acestuia un termen rezonabil și înlesnirile necesare pentru pregătirea
unei apărări efective.
• în cursul judecății, ulterior luării măsurilor pentru desemnarea unui
avocat din oficiu, instanța îi va acorda acestuia un termen de minimum
3 zile pentru pregătirea apărării;
• dacă la judecarea cauzei avocatul lipsește și nu poate fi înlocuit cu un
avocat din oficiu, cauza se amână.
• Mandatul avocatului din oficiu încetează în prezența avocatului ales.
Alți subiecți procesuali
• - martorul;
• - expertul;
• - interpretul;
• - agentul procedural;
• -organele speciale de constatare;
• - orice alte persoane sau organe prevăzute de lege având anumite
drepturi, obligații sau atribuții în procedurile judiciare penale.
(părinții minorului; consilierul de probațiune; psihologul sau alt
specialist care contribuie la audierea minorilor și a victimelor unor
infracțiuni; reprezentantul legal al persoanei vătămate sau o altă
persoană desemnată de aceasta să asiste la audiere; organele de
poliție care asigură protecția martorilor amenințați; lucrătorii
specializați din cadrul poliției care pun în executare mandatele de
supraveghere tehnică; investigatorii și colaboratorii, etc).