Minoritatea turcă din România

Turcii, ca minoritate etnică din România -

conform recensământului din 2011, sunt
înregistrate 27.698 persoane.
Ei reprezintă 0,2% din populația totală a țării.
• Majoritatea turcilor din România trăiesc în
zona istorică Dobrogea (în limba turcă:
Dobruca), în special în Județul Constanța (unde
trăiesc 24.602 de turci, 7% din populația
județului) și în Județul Tulcea.
•Înaintea realizării lacului de acumulare de la
Porțile de Fier, a existat o importantă
comunitate turcă și pe insula Ada Kaleh.
•Ca minoritate etnică recunoscută oficial, turcii
din România au un reprezentant în Camera
Deputaților. Turcii au și un partid propriu sub
forma Uniunii Democratice Turce Musulmane.
• Ca minoritate etnică recunoscută oficial, turcii
din România au un reprezentant în Camera
Deputaților. Turcii au și un partid propriu sub
forma Uniunii Democratice Turce Musulmane.
 Dar de unde turci în Dobrogea ?

• Nicolae Iorga socoteşte că Dobrogea a intrat definitiv sub stăpânirea

otomană începând cu anul 1416. După cucerirea Dobrogei, otomanii au
transformat-o într-un sangeac al provinciei Rumelia. Sub dominația otomană
, Dobrogea, pe lângă turcii și tătarii musulmani așezați aici din ce în ce mai
numeroși, cuprinde în continuare o populație de ,, Ghiauri,, printre care
administrația otomană îi deosebește pe evreii de limbă spaniolă, veniți în
Imperiul Otoman din Andaluzia, pe armeni, pe găgăuți, pe greci, pe țigani,
bulgari și pe români, aceste ultime două grupuri fiind cele mai numeroase.
Românii dobrogeni băștinași, care își spuneau Dicieni ( nume care după
George Vâlsan provine de la cetatea Vicina menţionată în cronicile
medievale) erau raia ( adică supuşi otomani) , şi ca atare plăteau, ca toţi
ghiaurii, haraciul ( impozitul pe necredincioși), în timp ce românii veniţi din
părţile Sibiului, din Moldova sau din Ţara Românească, ziși mocani, erau
parțial scutiți.
• În decursul celor peste patru veacuri de stăpânire otomană, un număr
neverificabil, dar însemnat de ghiauri s-au turcit pentru a scăpa de acest haraci,
astfel că o parte din turco-musulmanii dobrogeni sunt, de fapt, de origine creștină.
• Începând cu anul 1840, în Dobrogea au fost colonizați germani, cunoscuți ca
germani dobrogeni, care au înființat o serie de localități noi. Majoritatea acestor
locuitori de origine germană, aproape 16.000, au părăsit teritoriul dobrogean în
anul 1940.
• Războiul de Independență de la 1877 a readus Dobrogea în componenta
României, la 14 noiembrie 1878, regiunea dintre Dunăre și Marea Neagră a
reintrat sub administrația românească.
• Pentru musulmani a fost momentul
în care au pierdut supremația,
trezindu-se supușii unui stat creștin.
După 1878, denumită California
României, Dobrogea multietnică avea
să intre într-un proces de colonizare.

• În 1878, Dobrogea avea un total de

226.000 locuitori ( dintre care
127.000 erau musulmani) . Cei mai
mulți erau tătari (71.0000), urmaţi de
turci( 49.000), români (47.000),
bulgari (30.000), iar restul erau evrei,
greci, armeni, ruşi, circasieni şi
germani.
• Ca urmare, Dobrogea este și astăzi un mozaic etnic, 18 din 20 de
minorități ale României trăind în Dobrogea. Printre acestea aflându-se
cea mai mică minoritate , găgăuzii (turcii creştini). Aceștia trăiesc în
Vama Veche, satul pescăresc de la granița cu Bulgaria. Singurul sat
musulman din România - Fântâna Mare ( fostul Bașpunar) este situat în
sudul Dobrogei, fiind locuit în totalitate de turci și de tătari.
• La cei 141 de ani de la alipirea Dobrogei cu țara-mamă, comunitatea
turco-tătară își revede istoria seculară din România, iar Dobrogea este și
acum pământul pe care-l consideră patria lor.
• De aproape opt veacuri,
pitoreasca Dobrogea este
asemănată unui Orient în
miniatură, în care obiceiurile
localnicilor, indiferend de
reigie, au ajuns să se
confunde, iar neamurile - să se
amestece.
• ,,Dobrogea este pământul
armoniei, românii sunt frații
noștri,, încuviințează muftiul
Iusuf Murat, liderul spiritual al
musulmanilor din România.
Colegiul Național ,, George Coșbuc,, Motru

Coordonatori: Prof. Stan Lidia

Prof. Elinescu Emilia
Elevă: Cruceru Teodora

Vă mulțumim!