Perceptie si Design

Teoria Gestalt
Elena Abrudan
Departamentul de Jurnalism
si Media Digitala
 Designul de presă
• Designul este un domeniu multidiciplinar interesat de
ansamblul factorilor care contribuie la aspectul si calitatea
produsului.
• Designerii proiectează și implementează un plan urmat în
compunerea finală a fiecărui număr de ziar.
• Procesul de realizare a designului este o încercare de
rezolvare a problemelor de transmitere a informației cît mai
eficient și atractiv
• Designerul trebuie să prevadă felul în care cititorul va folosi
interfața
• Este necesară cunoașterea caracteristicilor segmentului de
piață căruia i se adresează publicația
• Există diferite direcții de a aborda o problemă de design:
• Designul centrat pe utilizator (pune în evidență legătura dintre
public și design)
• Designul centrat pe utilizare (centrat pe scopul și funcțiile
obiectului)
• Principiul KISS, (Keep it Short and Simple) se referă la
eliminarea elementelor care nu sunt strict necesare
• Principiul “există mai multe modalități de a face ceva”, care
permite mai multe variante de punere în pagină pentru
aceleași date
Designul de presă (news design) este procesul de aranjare a a
materialelor pe o pagină de ziar în funcție de obiective editoriale
și grafice.

• Obiective editoriale: ordonarea articolelor de știri în funcție

de importanța lor

• Obiective grafice: lizibilitatea și introducerea echilibrată,

nederanjantă a reclamelor
Studierea designului de presă și a relației lui cu percepția presupune o
abordare din perspectiva principiilor organizării vizuale a
conținuturilor cunoscute ca Gestalt

• Teoria gestaltului sugerează că oamenii au tendinţe subconştiente

de a combina diverse bucăţi de informaţie în “întreguri” organizate.

• Regula de bază a gestaltului descrie o tendinţă înspre cea mai

simplă, mai regulată, mai simetrică structură pe care o persoană o
poate percepe într-o situaţie dată

• Gestalt (germ)= forma, structura

Tendinţa de a combina informatia ca un întreg face procesarea
informaţiei mai eficientă, pentru că o persoană nu trebuie să depună
efortul necesar perceperii şi interpretării fiecărei părţi individual.
• Aceste părţi sunt procesate ca un întreg unificat.
• Unitatea este posiblă pentru că, aplicat percepţiei vizuale,
gestaltul se referă la lucruri ca fiind în relaţie şi nu ca elemente
discrete

• Ex: in procesul observării unui câmp vizual, privitorii nu se opresc prea mult
asupra fragmentelor individuale de informaţie. in schimb, le conservă pe
amândouă, grupând elementele mici şi concentrându-se pe întreg (Stroebel,
Todd, & Zakia, 1980).
• Percepţia este o descriere a ceea ce se întâmplă într-un număr de
sisteme neuronale (Anne Marie Barry, 2005).
•
• Percepţia gestalt poate fi legată de ceea ce Barry numeste
tendinţa creierului de a răspunde emoţional situaţiilor înainte să
le putem gândi complet.
• Percepţia gestalt le permite oamenilor să răspundă stimulilor cu o
economie de efort.
• In studiile despre percepţie accentul nu se pune pe părţi
individuale ale creierului, ci pe felul în care zone specializate ale
cortexului vizual colaborează pentru a crea o percepţie unificată
(Barry, 1997, p.44).
 Principiile gestalt

Principiile gestalt care ajută la explicarea organizării vizuale sunt

• similaritatea, proximitatea, continuarea, închiderea, figura-
fundal şi simetria.

• Izomorfismul, era considerat anterior ca aparţinând

gestaltului, dar între timp şi-a pierdut aceasta acceptiune, dar
este inclus în această analiză fiind util pentru explicarea
asocierilor vizuale.
 Similaritatea

• Similaritatea este tendinţa de a percepe obiecte care au

aspect similar ca aparţinând împreună aceluiaşi spaţiu.
 Proximitatea

• Proximitatea se refera la faptul că obiectele vor fi grupate

împreună pe baza distanţei dintre ele. Cu cât sunt mai
aproape două elemente unul de celălalt, cu atât mai mare
este posibilitatea ca ele să fie percepute ca fiind în relaţie.
 Continuarea

• Continuarea se bazează pe ideea că privitorii tind să închidă

spaţiile dintre obiecte şi să le perceapă ca şi cum ar fi continue
sau formând linii.
• Daca vrem sa asociem doua imagini (fotografii, caricaturi,
grafice) sau texte care sunt diferite, dar se refera la acelasi
subiect vom folosi principiul amintit
 Închiderea

• Închiderea este principiul care sugerează că formele sau liniile

care sunt aproape complete vor fi percepute şi memorate ca
forme complete.
• Privitorii au o capacitate puternică de a adăuga informaţia
care lipseşte, permiţându-le
să organizeze şi să înţeleagă
informaţia prezentă.
 Relaţia figură-fundal

• Relaţia figură-fundal se bazează pe ideea că atunci când două

figuri se suprapun, cea mai mică este mai probabil să fie
percepută ca fiind figura şi cea mai mare ca fiind fundalul ei.
Figura este obiectul căruia privitorii tind să-i acorde atenţia
(deseori este numit subiect în medii vizuale cum ar fi
fotografia).
 Izomorfismul

• Izomorfismul se referă la o similaritate între formă şi înţeles –

ideea că anumite forme vizuale sunt asociate cu semnificaţii
specifice şi pot chiar evoca sentimente.
• Deşi izomorfismul nu mai este acum considerat în general o
ipoteză gestalt, poate ajuta în explicarea multora din
asocierile care contribuie la înţelegerea mediilor vizuale.
 Simetria

• Simetria. Diverse elemente care sunt aliniate în forme

simetrice sunt mai probabil să fie văzute ca aparţinând
împreună şi să fie percepute ca o singură entitate.
 Designul de presă
• Modalități de prezentare și percepere a imaginii:
• Imaginea este însoțită de un text explicativ care poate ghida
interpretarea imaginilor, iar acestea permit o mai bună
înțelegere a textelor
• Scrisul este și el o formă de creare a imaginii si poate sugera
informații despre autorul textului

• Logica spațială a percepției se referă la mișcarea ochilor care

urmează un traseuîn formă de Z cînd citesc o machetă de presă
• Plasamentul machetelor de presă valorifică impactul primei și
ultimei pagini,
• În interior este preferată plasarea machetelor pe pagina din
dreapta
 Designul de presa

Designul de presa include pasi standard care se adapteaza

situatiilor concrete:
• Pre-productia,
• productia
• postproductia
 Pre-productia

• Formularea scopurilor designului si analiza

• cercetarea (investigarea unor solutii existente la probleme
similare),
• prevederea specificatiilor(costuri, dimensiuni, materiale,
resurse umane necesare, termene),
• conceptualizarea si documentarea ideilor de design si
prezentarea ideilor
 Producția

• Se pun in practica ideile care raman insa într-un stadiu de

continuă îmbunătățire
• Soluțiile gasite sunt analizate și testate în departamentul care
se ocupa de designul ziarului
 Post-producție

• Obiectul este introdus pe piață și se analizează performanța

realizată
• Această etapă poate fi urmată de o etapă de redesign, în care
se poate reveni la orice fază a procesului
• Procesul propriu-zis de design constă în aranjarea într-un spațiu
bidimensional limitat a unor elemente pre-existente.
• Unele elemente sunt valori fixe: costurile/ numar, timpul necesar
pentru machetare, dimensiunea spațiului publicitar, dimensiunile
paginii, calitatea hîrtiei.
• Alte elemente pot fi negociate de designer: fonturi, numar coloane,
culori.

Exista diferite tipuri de design de presă.

• Formatul vertical
• Formatul orizontal
• Design contemporan.
Designul vertical este designul tradiţional, comun ziarelor încă
din timpul când tehnologia limita designul;
• Pagina este împarțită în coloane, a caror lățime permite
citirea unui rând fara miscarea capului și urmarirea rapida a
continuității textului.
• Ziarele si tabloidele îsi structureaza oglinda
paginii într-un numar standard de 6 sau de
7 coloane, dar lățimea acestora este diferita:
între 5,5cm si 3,5cm.
• Formatele orizontale au început să apară datorită faptului că
noua metodă de culegere a textului permitea o plasare mai
orizontală a articolelor pe pagină, în pachte simetrice.
• Unul dintre argumentele designului orizontal era acela că se
potrivea tendinţei psihologice de organizare a informaţiei.
• Formatul contemporan a adus cu sine ceea ce unii simţeau a fi
un aspect mai stimulant al primei pagini. Spre deosebire de
pachetele simetrice care reprezentau tipicul designurilor
orizontale, designul contemporan reprezenta, într-un sens, o
întoarcere la aranjarea verticală, dar o făcea încorporând
culori şi elemente grafice făcute posibile de tehnologiile noi.
 Criterii de analiză

• Într-o analiză critică, criteriile folosite aplicat în examinarea

unui “text” sunt analoage unui “model” folosit în alte tipuri de
cercetare în sensul că oferă o bază teoretică pentru
examinarea fenomenelor în chestiune.
• Analizele critice sunt frecvent asociate cu examinarea
discursului retoric, şi oferă ca unealtă de analiză
descompunerea unui discurs în părți componente în scopul
obţinerii unei înţelegeri unice a conţinutului său.
• “Textul” nu trebuie să fie neapărat text scris sau vorbit.
Poate lua orice formă alege criticul să examineze, atât
timp cât parametri sunt bine definiţi.
• Astfel, analizele critice pot fi utilizate în examinarea
creaţiilor media cum sunt emisiunile de televiziune,
reclamele şi fotografiile.(Celebrity)
• Criterii de analiză: elementele grafice comune: titluri,
corpul de text, frontispicii, fotografii.
 Elemente grafice comune

• Titluri
• Dimensiunea şi grosimea titlurilor este folosită pentru a grada
importanţa ştirilor, titlurile mai mari şi mai groase fiind
asociate articolelor mai importante.
• Diferenţele dintre titlurile expuse de cele trei formate indică
felul în care designerii pot folosi variaţiile de similaritate atât
pentru a conduce ochiul prin pagină, cât şi pentru a marca
importanţa articolelor.

• Formatul vertical care are cîteva titluri de aceleaşi dimensiuni

în partea de sus a paginii semnalează cititorului că articolele
sunt de o importanţă egală. Dacă titlurile de mai jos sunt mai
mici, arăta faptul că ştirile pierd din importanţă odată cu
distanţarea de partea de sus a paginii.
• Formatul orizontal plasează titlurile cele mai mari în partea din
dreapta sus a paginii (în ziare, poziţionarea tradiţională a celui
mai important articol).
• Simetria intră în joc în folosirea titlurilor. Când titlul şi articolul
pe care îl acompaniază crează un pachet simetric (orizontal sau
pătrat), tendinţa este ca cititorul să le perceapă ca aparţinând
împreună.
• Formatul orizontal foloseşte simetria într-un mod judicios, care
permite cititorului să facă legăturile dintre titluri şi articolele de
care aparţin. Fiecare titlu de pe pagină acoperă o zonă care
creează un pachet simetric, ajutând la legarea tuturor
celorlaltor elemente care relaţionează cu titlul.
• Formatul contemporan foloseşte dimensiunea titlurilor pentru
a încerca să creeze o senzaţie de importanţă de-a lungul
întregii pagini, folosind cele mai mari trei titluri în partea
inferioară a paginii.
• Formatul contemporan încalcă deseori principiul simetriei. În
timp ce cititorului i se poate poate părea mai dificil să
organizeze aceste elemente relaţionate într-un grup, lipsa
simetriei poate ajuta creând mai multă tensiune în pagină şi
dispersând echilibrul extrem creat de simetria din designul
orizontal.
• Proximitatea este dată în titlurile care sunt poziţionate
totdeauna deasupra articolelor lor.
• Cititorii au învăţat să se aştepte la faptul că un titlu îşi va
precede articolul într-o relaţie de proximitate, totuși, într-o
anumită măsură, proximitatea poate fi folosită pentru a crea o
uşoară separaţie între articole.
• Corpul de text
• Cele două principii ale gestaltului care apar cel mai evident în
corpul de text sunt similaritatea şi continuarea. Majoritatea
textului dintr-un ziar este cules la aceeaşi dimensiune, folosind
acelaşi font, deci în mod normal nu există variaţiuni în corpul
de text şi, spre deosebire de titluri, nu face diferenţa dintre
articole.
• Totuşi, unele ziare variază dimensiunea sau fontul în zone
specializate de text, cum ar fi legendele fotografiilor sau
articole de fond speciale. În anumite instanţe un ziar va varia
literele între familii cu şi fără serife între corpul de text şi
legende, pentru a marca diferenţa dintre cele două.
• Continuarea este evidentă în alinierea bloc a coloanelor. O
coloană aliniată bloc înseamnă că fiecare rând de text are aceeaşi
lungime, un efect creat de varierea dimensiunii spaţiului dintre
litere.

Datorită faptului că lăţimile coloanelor sunt aliniate, coloanele oferă

aparenţa unor linii trasate de-a lungul paginii, cu spaţiul alb dintre
coloane creând jgheaburi.

• Odată cu evoluţia formatului orizontal designerii au descoperit că

se pot baza pe principiul continuării pentru a separa coloanele.
• Aceste elemente sunt folosite şi la organizarea conţinuturilor
pe module. În acest caz, regula de bază este ca toate textele şi
imaginile care tratează o temă să formeze un dreptunghi.
Modulele sunt separate între ele prin linii verticale şi
orizontale. Acest tip de paginare poate fi întâlnit în
majoritatea ziarelor şi revistelor datorită ordinii şi clarităţii
impuse în organizarea vizuală a textelor şi imaginilor.
• Frontispicii
• Similaritatea este observabilă în special în relaţie cu paginile
interioare. Aspectul similar al numelui ziarului pe paginile
interioare, deşi cu un corp mult mai mic, ajută la crearea unei
asocieri vizuale între aceste pagini şi prima pagină, asociere
care leagă tot ziarul din punct de vedere vizual.
• Izomorfismul apare în faptul că unele elemente din frontispiciu au
sensuri independente de forma lor.
• De exemplu, folosirea unui font cu serife transmite o imagine mai
tradiţională, iar literele gotice, cum sunt cele de pe frontispiciul
„New York Times”, dar şi al altor ziare, cu atât mai mult.
• Literele fără serife transmit o imagine modernă.
• Ziarele folosesc deseori un logo sau alte elemente grafice ca
parte a frontispiciului. Aceste elemente grafice pot fi reprezentări
ale unor repere din comunitate.
• Culorile de pe fronstispicii pot de asemenea să dea dovadă de
izomorfism datorită utilizării lor simbolice.
• Fotografii
• Studiile de urmărire a mişcării ochilor sugerează că cititorii au anumite
tendinţe în modul în care avansează în pagină, şi una dintre aceste
tendinţe este de a intra în pagină la fotografia dominantă. Într-o
anumită măsură acest lucru se poate explica prin principiul figură-fond.
Cel mai mare element din cadru este perceput ca fiind figura şi îi este
atribuită o importanţă mai mare.

• Spre deosebire de text, imaginile sunt mesaje necodificate care atrag

privirile. Ele constituie domenii de receptare libere, prin poziţionarea
(spre exemplu asimetric) lor formând o structură suplimentară faţă de
text.
• O fotografie sau o caricatură poate fi folosită ca un articol suplimentar
față de cele scrise, având subiect diferit, dar urmează agenda zilei
• Repartizarea imaginilor în pagină depinde de numărul lor.
• Este recomandată folosirea unei imagini mari pe mijlocul
paginii sau a mai multora, de mărimi diferite, aşezate
asimetric şi echilibrat, atât în partea superioară a paginii, cât şi
în cea inferioară.
• E bine să existe o imagine dominantă, iar celelalte să i se
subordoneze. Există însă şi montaje neconvenţionale când o
imagine portrait este montată landscape.

• Principiul închiderii este de asemenea prezent în fotografii,

sub forma decupării. Oamenii au o capacitate mare de a
completa informaţia trunchiată. Astfel, dacă văd doar o
pereche de picioare pot percepe prezenţa unei persoane.
Decuparea le permite fotografilor să centreze atenţia pe
elementele importante dintr-o poză, fără a-şi pune problema
că cititorul nu va înţelege în lipsa unui context.