Colegiul Național de Comerț al ASEM

Catedra ‘Tehnologie, Merceologie, Comerț’

STUDIU INDIVIDUAL LA
UNITATEA DE CURS: EXPERTIZA MARFURILOR
TEMA: ‘EXPERTIZA MARFURILOR FALSIFICATE SI
CONTAMINATE’

A ELABORAT: Vidrașco Serghei, elevul

grupei COM-191
CHIȘINĂU 2022
A VERIFICAT: Golban Violeta, profesoară
CNC
CUPRINS:
Expertiza marfurilor falsificate
Modalitati de falsificare si tipuri de falsificari
Tipuri de falsificari
Factori favorizanti ai falsificarii; motivatii de achizitionare a falsurilor
Exemple de modalitati de falsificare
Cadrul legislativ si organizational privind protectia impotriva falsificarii marfurilor
Expertize in materie de contaminanti ai marfurilor
Principalele grupe de contaminanti
Concluzie
Bibliografie
 EXPERTIZA MARFURILOR FALSIFICATE
Obiectul acestor expertize consta in:
 stabilirea existentei falsului, a modalitatii de falsificare si a etapei circuitului economic in care s-a produs falsificarea

 stabilirea calitatii reale a produsului falsificat

 estimarea daunelor provocate consumatorilor si producatorilor de marfuri afectati de falsificare

Falsificarea marfurilor este operatia de obtinere si comercializare a acelor produse care

reprezinta reproduceri uneori aproape fidele, dar de calitate inferioara, ale unor produse
originale existente pe piata, operatie efectuata in scop fraudulos, pentru obtinerea de venituri
ilicite.
Fenomenul falsificarii s-a manifestat multa vreme cu preponderenta in domeniul
marfurilor alimentare, dar in ultima perioada s-au manifestat cresteri spectaculoase in
domeniul marfurilor nealimentare.

Contrafacerea se constata cand produsul introdus in comert are compozitia si

indicii de calitate diferiti de cele normale sau declarate.

Alti autori definesc falsificarea ca fiind ,,operatia de obtinere si comercializare a acelor

produse care reprezinta reproduceri (imitatii) aproape fidele, dar de calitate inferioara, a
unor produse originale existente pe piata, operatie efectuata in scop fraudulos pentru
obtinerea unor venituri necuvenite.
 MODALITATI DE FALSIFICARE SI TIPURI DE FALSIFICARI
Cunoasterea modalitatilor de falsificare si a tipurilor de falsificari prezinta importanta
pentru experti, pentru orientarea invetigatiei catre locul probabil al executarii falsuli.

Dintre multiplele modalitati de falsificare practicate in domeniul marfurilor

alimentare si industriale, principalele sunt: denaturarea, substituirea, imitarea,
destructurarea, reconditionarea, reconstituirea, pirateria, alte modalitati.
Denaturarea constand, in general, in modificarea materiilor prime si a procedeelor
tehnologice, se practica prin:
Reproducerea unor produse originale, de calitate superioara existente pe piata, prin
folosirea partiala sau in totalitate a altor materii prime si operatii tehnologice decat cele
specifice produselor respective; de regula se folosesc materii prime si materiale de
calitate inferioara, cu costuri reduse si tehnologii simple.
Substituirea consta in:
 inlocuirea unor componenti cu cost ridicat cu substante inactive sau de umplutura, cu
eficacitate scazuta in utilizare, sau chiar daunatoare pentru consumatori
 inlocuirea unor componenti naturali ai produselor cu componenti obtinuti prin procedee
chimice neavizati din punct de vedere igienico-sanitar si prezentarea lor ca fiind naturali

Reconditionarea consta in operatia de remediere a unor produse de folosinta indelungata, cu defecte de fabricatie,
sau care au suferit degradari in timpul transportului si readucerea lor in stare de functionare, fiind apoi
comercializate la pretul pietei.
Imitarea consta in:
realizarea unor ambalaje, etichete si marci identice sau asemanatoare cu cel ale unor
produse de prestigiu si utilizarea lor pentru produse care nu corespund calitativ cu
produsele autentice
aplicarea unor etichete continand specificatii ca: produs „natural”, „biologic”, „ecologic”,
sau „traditional” pe ambalajele sau etichetele unor produse alimentare ce nu au
caracteristici specifice care sa justifice aceste denumiri fiind obtinute din agricultura
chimizata, imitand doar denumirile produselor autentice si fiind comercializate la
preturile acestora, care sunt de 2 sau de 3 ori mai mari, decat ale produselor
agroalimentare similare chimizate.

Destructurarea se realizeaza prin:

 demontarea unor produse in parti componente si comercializarea acestora ca piese de

schimb prezentate uneori, drept piese noi
 dezasamblarea unor produse, prin destructurarea unui sistem in doua sau mai multe
componente imbinate sau articulate intr-un subansamblu, care se comercializeaza ca
atare.

Reconstituirea ca modalitate de falsificare consta in restructurarea materiala a unui produs prin recompunerea
partilor componente aflate sub forma unor fragmente, ca de exemplu: obiecte de ceramica fina, mobilier de arta,
covoare, tablouri, etc., care sunt comercializate mai apoi ca obiecte originale
 TIPURI DE FALSIFICARI:
Principalele tipuri de falsificari pot fi grupate astfel:
 dupa calitatea executiei: 1. falsificarea artizanala, bazata pe indemanarea unui specialist, realizand falsuri prin
reproducere sau prin reconstituirea unor obiecte deteriorate

2. falsificarea grosiera, de slaba calitate, realizata din materii prime ieftine, prin operatii simple care nu
necesita indemanare deosebita; se practica pe scara larga pentru o serie de marfuri alimentare si industriale

3. falsificare de inalta performanta practicata de specialisti ce poseda cunostinte si abilitati deosebite

pentru realizarea unor produse identice sau foarte apropiate de cele originale
 dupa gradul de falsificare:
1. falsificare totala, insemnand produs falsificat in intregime

2. falsificare partiala, care consta in falsificarea unor componente ale prodsului, celelalte ramanand cele originale

 dupa regiunea geografica in care se realizeaza si se comercializeaza produsele falsificate:

1. falsificari la nivel zonal, practicate in intreprinderi mici dintr-o localitate sau zona geografica prin folosirea
ilegala a denumirii geografice originare
2. falsificari la nivel national, practicate de producatori mari, dar si de grupuri mici de
falsificatori
3. falsificari la nivel mondial practicate de falsificatori organizati in retele multinationale care utilizeaza toate
modalitatile de falsificare si cele mai diferite produse
 FACTORI FAVORIZANTI AI FALSIFICARII; MOTIVATII DE
ACHIZITIONARE A FALSURILOR
Falsificarea marfurilor a fost si este favorizata de o serie de factori intre care:
1. usurinta realizarii falsurilor din punct de vedere tehnic, datorita diversificarii resurselor materiale,
evolutiei tehnologiei si sistemelor moderne de ambalare
2. dorinta si posibilitatea de castiguri ilicite
3. dificultati thnice in identificarea si stabilirea rapida a modalitatii si gradului de falsificare
4. delocalizarea, transferul sau externalizarea productiei unor marfuri din tarile de origine ale unor
mari companii in alte tari, unde forta de munca este mult mai ieftina
5. decalaj pronuntat intre cerere si oferta pentru unele produse
6. lacune in normativele tehnice si tehnologice, in reglementarile privind calitatea produselor, care
faciliteaza acoperirea falsurilor
7. organizare defectuoasa, activitate ineficienta si lipsa de control in diferite compartimente de
munca
Grupe de cumparatori care achizitioneaza marfuri falsificate sau contrafacute:
 cumparatori care nu pot face distinctie intre produsele falsificate si cele originale
 cumparatori care achizitioneaza cu buna stiinta produse falsificate, datorita preturilor scazute
 cumparatori care recunosc falsurile dar le achizitioneaza datorita realizarii reusite ale acestora si dorintei de a avea
produse de marca
 turisti care achizitioneaza produse specifice zonelor geografice in care se gasesc, fara sa realizeze ca acestea sunt falsuri
 cumparatori care achizitioneaza in graba produsele necesare fiind tentati de anumite marci cu care nu sunt obisnuiti si
de ambalajele realizate prin tehnici moderne.
 EXEMPLE DE MODALITATI DE FALSIFICARE
Produsele cosmetice in care sunt cuprinse: produse de igiena, produse de parfumerie si cosmetice
propriu zise sunt expuse fenomenului de falsificare sub influenta unor factori favorizanti specifici,
intre care: usurinta de substituire a componentilor, existenta unor marci de prestigiu si a preturilor
ridicate, a faptului ca se adreseaza aproape tuturor segmentelor de consumatori.
Produsele din sticla in prezent se pot falsifica prin:
 modificarea proportiei componentilor din reteta de fabricare sau eliminarea lor, in principal a
componentilor cu cost ridicat cum sunt: decolorantii si colorantii(pigmentii)
 cresterea proportiei de sticla recuperata, peste proportia prevazuta in reteta de fabricare
 incadrarea intentionata a produselor din sticla de calitate inferioara in clase de calitate superioara
 realizarea unor reproduceri ale obiectelor dn sticla de arta obtinute prin tehnici speciale

Mobila moderna se poate falsifica prin:

 inlocuirea mobilierului furniruit cu furnire estetice din mahon, cires, nuc, cu mobilier finisat
prin baituire cu substante ce imita culoarea si aspectul furnirelor estetice
 mascarea unor defecte naturale neadmise ale semifabricatelor din lemn folosite ca materii
prime pentru obtinerea mobilei, si a defectelor de executie
 imprimarea de texturi ale unor specii valoroase pe furnire comune
 comercializarea unor piese de mobilier „second hand” ca fiind piese noi

Echipamentul sportiv format din articole de imbracaminte sport, incaltaminte sport, genti de voiaj de
marci recunoscute, sunt contrafacute din materiale de calitate inferioara, falsuri grosiere
 CADRUL LEGISLATIV SI ORGANIZATIONAL PRIVIND PROTECTIA
IMPOTRIVA FALSIFICARII MARFURILOR
Cadrul legislativ reprezentat prin:
Organe ale administratiei publice
Codul penal din 1994 care prevede „marirea pedepsei pentru punerea in circulatie a
marfurilor contrafacute” centrale si locale:
• Directia Generala a Vamilor
Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale • Politia Romana
ilicite • Garda financiara
Ordonanta de guvern nr 21 din august 1992 privind protectia consumatorilor, • Agentia Nationala Sanitar Veterinara
republicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 75 din 23 martie 1994 • Organismele pentru Indrumarea si
Coordonarea Productiei Viticole
Ordonanta de guvern nr 39 din august 1995 privind productia de produse
• Autoritatea Nationala pentru Produse
alimentare destinate comercializarii
Ecologice
Legea 202 din 2000 cu privire la activitatea autoritatilor vamale • Organisme cu rol consultativ:
Legea 84/1998 privind protectia marcilor • Comitetul Interministerial pentru
Supravegherea pietei Produselor si
Normele de igiena privind alimentele si protectia sanitara a acestora, aprobate prin serviciilor si protectia Consumatorilor
Ordinul Ministerului Sanatatii nr 611 din aprilie 1995 • Consiliile Consultative pentru
Hotararea de Guvern nr 784/1996 privind etichetarea marfurilor alimentare Protectia Consumatorilor la nivel
national si local
Hotararea de Guvern nr 189 din 2002 care stabileste procedura de acordare a • Comisia pentru Securitatea Produselor
etichetei ecologice
 EXPERTIZE IN MATERIE DE CONTAMINANTI AI MARFURILOR
In expertizele avand drept obiect stabilirea calitatii marfurilor alimentare, in ansamblul caracteristicilor care o
determina, o atentie sporita trebuie sa se acorde stabilirii masurii in care acestea corespund sub aspectul cerintelor
de ordin igienico-sanitar, al inocuitatii.

In acest sens, investigatiile trebuie sa fie orientate pornind de la cerintele de baza ce se impun acestor produse,
dintre care se mentioneaza:
 - sa nu prezinte semne organoleptice de alterare (modificari de consistenta, culoare sau gust, miros de putrefactie, de
fermentare sau de rancezire);
 - sa nu fie falsificate;
 - sa nu fie contaminate cu agenti bacterieni patogeni si sa nu prezinte un grad de contaminare cu bacterii conditionat patogene
peste limitele admise;
 - sa nu prezinte miros sau pete de mucegai (cu exceptia mucegaiurilor selectionate admise);
 - sa nu contina substante chimice peste limitele admise sau neautorizate de Ministerul Sanatatii;
 - sa nu prezinte urme de rozatoare;
 - sa nu aiba miros sau gust strain de natura produsului;
 - sa nu contina corpi straini peste limitele admise.
Aceste cerinte se refera la produsele alimentare - materii prime, semifabricate si finite - destinate consumului populatiei,
in scopul prevenirii efectelor nocive asupra organismului uman si al asigurarii valorii nutritive optime, corespunzatoare
compozitiei naturale a produsului.
Rezulta ca necomestibilitatea unor produse alimentare este conditionata nu numai de transformarile naturale pe care
acestea le sufera in timpul pastrarii, ci si de contaminarea accidentala cu agenti care provoaca intoxicatii si toxiinfectii
alimentare.
 PRINCIPALELE GRUPE DE CONTAMINANTI

Contaminantii si poluantii produselor alimentare se pot clasifica in urmatoarele grupe:

 Pesticide, produse chimice industriale, metale grele si alte elemente, micotoxine, alti contaminanti microbiologici.

In functie de natura lor, contaminantii pot fi: fizici, chimici, biologici.

Contaminantii fizici sunt constituiti din particule metalice, nisip, pietris etc, precum si din
reziduuri radioactive ale izotopilor (Co60, Sr89, Cs137, I131, Ba140, Ra226 s.a.). Radiatiile
ionizante ale izotopilor radioactivi, depasind doza critica sau acumulandu-se in organism peste
doza critica, provoaca stari morbide. Purtatori ai acestor agenti radioactivi pot fi produsele de
origine vegetala sau diferite produse de origine animala (lapte, carne, peste sau alte vietati
acvatice) contaminate cu deseuri sau emanatii radioactive scapate de sub control. In diverse tari
ale lumii exista reglementari care prevad limite de admisibilitate a elementelor radioactive,
precum si doza maxim admisa a radiatiilor radioactive.
Contaminantii chimici cuprind numeroase grupe de substante chimice anorganice si organice
care pot patrunde accidental in diferitele etape ale productiei si circulatiei produselor.

Contaminanti biologici de origine vegetala sunt, in principal, urmatoarele:

 - sclerotii sau pulbere de Claviceps purpurea;
 - sclerotii care provoaca ergotismul; varietati toxice din leguminoase: Vicia faba;
 - ciuperci salbatice otravitoare din speciile Amanita si altele;
 - cartofii inverziti (care acumuleaza solanina).
CONCLUZIE:

În urma acestui studiu individual am analizat ca falsificarea este operatia de modificare a

valorii de intrebuintare a unui produs in mod fraudulos. Falsificarea este sanctionata de lege.
S-a depistat ca produsele alimentare sunt cele care se preteaza, in general, cel mai bine pentru
falsificare. Potrivit normelor legale de igiena pentru produsele alimentare, se considera
falsificare adaosul oricarei substante naturale sau sintetice in scopul mascarii unor defecte ale
produselor, modificarii sau conferirii unor proprietati pe care produsul nu le justifica prin
compozitia sa.
Am aflat ca falsificarea reprezinta adaosul oricarei substante care nu este justificata de originea
si compozitia acesteia si are scopul de a masca unele defecte sau de a conferii proprietati care nu
rezulta din origine sau compozitie.
 BIBLIOGRAFIE:
https://
www.qdidactic.com/bani-cariera/transporturi/metodologia-expertizarii-marfurilor-falsificate-con
t127.php
https://
www.scrigroup.com/tehnologie/merceologie/METODOLOGIA-EXPERTIZARII-MARFU9514
4.php
https://graduo.ro/referate/industria-alimentara/falsificarea-produselor-alimentare-436619
https://pdfslide.net/documents/expertiza-marfurilor-falsificate-2.html