Fibromul Osifiant

Elaborat: Ceban Gabriela

Grupa: S1810
Profesor:Olga Procopenco
 Fibromul Osifiant
Fibrom cementifiant/cementoosifiant- tumoare benigna cu origine din
tesutul conjunctiv osteoformator, in cuprinsul careia sunt prezente ţesut
fibros şi material mineralizat asemanator osului.
• Prima descriere a unui fibrom cemento-
osifiant datează din 1872, fiind făcută de
către Menzel, care a descris o tumoră
mandibulară voluminoasă cu evoluție de
lungă durată, dezvoltată la o femeie de 35
de ani.

În 1985 Waldron clasifica leziunile fibro-osoase ale maxilarelor în trei categorii:

1. Displazia fibroasa,
2. Leziuni fibroosoase (cementare), din care făcea parte şi Fibromul
osifiant şi cel cementifiant
3. Neoplaziile fibro-osoase, (fibromul osifiant activ juvenil.)
• Apare între decadele 2 şi 4 de viaţă, vârsta medie variind după subtipurile histologice:
- 8,5- 12 ani - pentru fibromul osteogen trabecular juvenil;
- 20 ani - fibromul osteogen psamomatoid juvenil;
- 35 ani - fibromul osteogen convenţional.
• Se observa indeosebi la adolescenti si tineri, in cadrul careia predomina sexul feminin in raport
de 5:1,
• Localizarea este frecvent intalnita- la mandibula, in regiunea premolara-molara.
• Fibromul osifiant psamomatoid juvenil apare mai ales la nivelul pereţilor osoşi ai sinusurilor
paranazale, iar cel trabecular juvenil are predilecţie pentru maxilar. S-au mai descris fibroame
osifiante la nivelul oaselor: frontal, etmoidal, sfenoidal, temporal precum şi în cavitatea orbitară
sau în fosa craniană anterioară
 Etiologia
• Fibromul osifiant se dezvolta in urma traumatismelor în aria leziunii,
extracţii dentare, leziuni parodontale, interpretate ca posibili factori
„trigger”.
• Originea fibromului osifiant se află în celulele nediferenţiate ale
ligamentului parodontal, care au potenţialul de a forma os, cement şi
ţesut fibros.
 Tabloul clinic:
Fibromul osteogen se prezintă ca :

o masă tumorală localizată,

 consistenţă dură,
dimensiuni variind între 0,2 - 15 cm,
 creştere lentă,
deplasând dinţii (care îşi pierd tardiv vitalitatea),
mucoasa acoperitoare fiind intactă
 Radiologic:

• Aspect de radiotransparenta
• leziune bine circumscrisă,
• cu / fără o margine scleroasă
• însoţită de expansiunea corticalei

• iniţial osteolitică, ulterior remarcându-se o transformare graduală într-o leziune

mixtă.
• Excepţional poate deveni radioopacă .
• Au fost descrise două „modele radiologice”:
1) radiotransparenţă uniloculară cu/fără focare radioopace în interior înglobând rădăcinile
dinţilor
 CT
Comparativ cu o ortopantomografia, examenul CT va oferi
• o imagine mai clară a leziunii,
• o radiotransparenţă bine circumscrisă, expansivă,
• de consistenţa ţesutului moale,
• cu arii de calcificare în interior.

Explorarea prin IRM decelează un semnal de intensitate intermediară sau

joasă, care se amplifică după injectarea mediului de contrast – gadoliniu
 Histopatologic

Microscopic:
fibromul osificant consta din spiculi neregulati de os trabecular marginit de osteoblaste.
Aceste osteoblaste produc un inel de os lamelar in jurul centrului osului bombat. Tumora
este pozitiva pentru citokeratina.
Componenta mineralizată poate consta din ţesut osos, os lamelar şi depozite fin
conturate din câteva celule bazofile (considerate a fi cement).
Adamantinomul si displazia osteofibroasa reprezinta stadii in evolutia fibromului osificant.
Se considera că displazia fibroasă şi fibromul osifiant sunt histologic similare, singura
diferenţiere fiind o capsulă fibroasă care înconjoară fibromul osifiant.
 Diagnostic diferential
• Osteofibromul este o varietate de fibrom osifiant in care celulele
tumorale au depus o cantitate importanta de material calcar.
• Structura Fibromului osifiant e asemanatoare cu a displaziei fibroase,
dar e inconjurat de o capsula, care il separa de osul sanatos din jur.
• fibromul nonosificant,
• adamantinomul.
 Tratamentul
Tratamentul de elecţie pentru fibromul osifiant este întotdeauna
chirurgical;
poate consta în excizii conservatoare (dacă leziunile sunt mici) sau
dimpotrivă, să se axeze pe chirurgia radicală, cu excizii largi (când
leziunile au dimensiuni mari, în special la nivelul maxilarelor) sau
rezectii pana in tesut osos sanatos.
Nu există dovezi ale transformării maligne a fibromului osifiant
 Prezentare de caz clinic
A.T., sex feminin, 19 ani, ce prezinta asimetrie facială determinată de o
formaţiune tumorală care proiemină în regiunea submento-
submandibulară stângă care face corp comun cu osul mandibular, este
relativ bine delimitată, de consistenţă dură, nedureroasă, cu evoluţie
clinică progresivă de 1 an.
La examenul intraoral se constată că formaţiunea prezinta ştergerea
fundul de şanţ vestibular din dreptul dinţilor 36-45, mucoasa
acoperitoare fiind nemodificată, iar ocluzia dentară menţinându-se
corectă. Nu se decelează mobilitate dentară anormală, dar se notează
hipoestezie cutanată în teritoriile ramurilor alveolare inferioare.
Antecedentele personale şi heredo-colaterale sunt nesemnificative şi
examenul clinic general nu obiectivează alte aspecte patologice.
Explorările imgistice efectuate, ortopantomografia şi examenul computer tomografic (CT) cu substanţă
de contrast, evidenţiază o
formaţiune expansivă,
osteolitică cu diametrele de 4,5 x 7 x 5 cm
situată la nivelul hemiramului orizontal stâng şi a porţiunii anterioare a hemiramului orizontal drept,
determinând suflarea şi subţierea corticalei osoase fără a o întrerupe,
apexurile dentare 36- 45 fiind cuprinse în interiorul tumorii .
Sub anestezie generală prin intubaţie orotraheală, cu abord chirurgical strict cutanat submento-
submandibular bilateral, se extirpă tumora prin rezecţie segmentară bazilară cu păstrarea continuităţii
osoase mandibulare la nivel alveolar şi cu rezecţia apexurilor dentare 36- 45 şi obturaţii directe ale
acestor dinţi (Fig. 4 A). Reconstrucţia pierderii de substanţă osoasă a arcului mentonier s-a efectuat cu
atelă metalică din titan şi grefon osos recoltat din creasta iliacă aplicat pe partea internă a atelei
 Sub anestezie generală prin intubaţie orotraheală, cu abord chirurgical strict
cutanat submento-submandibular bilateral, se extirpă tumora prin rezecţie
segmentară bazilară cu păstrarea continuităţii osoase mandibulare la nivel alveolar
şi cu rezecţia apexurilor dentare 36- 45 şi obturaţii directe ale acestor dinţi.

Reconstrucţia pierderii de substanţă osoasă a arcului mentonier s-a efectuat cu

atelă metalică din titan şi grefa osoasa recoltata din creasta iliacă aplicat pe partea
internă a atelei
Intervenţia de extirpare a fibromului osifiant
cu localizare mandibulară a necesitat şi
chirurgia reconstructivă adiţională (efectuată
în aceeaşi şedinţă operatorie) din
considerente estetice şi funcţionale.
Examenul histopatologic al piesei operatorii a evidenţiat o tumoră
compusă din stromă fibroasă, bogată în fibroblaste, fibre de colagen,
vase mici precum şi numeroase trabecule osoase dispuse lamelar, ceea
ce a justificat diagnosticul de fibrom osifiant
• Evoluţia postoperatorie imediată a fost favorabilă, cu refacerea
corespunzătoare a fizionomiei, funcţiile aparatului dento-maxilar
nefiind afectate, în prezent pacienta fiind complet vindecată
 Bibliografie
• Tumori si pseudotumori – Claudiu Margaritescu
https://books.google.md/books?
id=rFGXAV0ttPcC&pg=PA376&lpg=PA376&dq=Fibromul+Osifiant&source
=bl&ots=Y3C7WwgRTR&sig=ACfU3U3qB91MSdb2ZB76-
jnuaItBzOa2Cg&hl=ru&sa=X&ved=2ahUKEwjYi8PYu6v7AhWUR_EDHU0iB
7UQ6AF6BAgYEAM#v=onepage&q=Fibromul%20Osifiant&f=false
• Cazuri clinice - Jurnalul de Chirurgie, Iasi, 2006, Vol. I1, Nr. 2 [ISSN 1584
– 9341]
• Tumori odontogene – Morfopatologie generala – Vladimir Vataman.
• https://www.romedic.ro/fibrom-osificant
Vă mulțumesc!