INTRODUCERE IN

ANTREPRENOARIAT
Lector univ. dr. Diana Țâmpu
dtampu@artifex.org.ro
 https://www.youtube.com/watch?v=CyTAQRslbAs
AFACEREA
 Punctul de plecare în abordarea problematicii afacerilor îl reprezintă etimologia şi semnificaţia
cuvântului afacere care este corespondentul semantic al termenului englezesc bussiness.
 În Dicţionarul explicativ al limbii române DEX, bussines are semnificaţia ca afacere, fiind o
„tranzacţie financiară comercială sau industrială bazată de obicei pe speculă sau pe speculaţii”
sau „întreprindere cu rezultat favorabil” sau treabă importantă îndeletnicire, ocupaţie”.
 Afacerea poate fi definită ca fiind un ansamblu de activităţi de combinare a resurselor avute la
dispoziţie desfăşurate în urma identificării şi valorificării unor oportunităţi economice ţinând
cont de riscurile mediului ambiant în scopul obţinerii de profit.
 Afacerile sunt concepute de întreprinzători.
ÎNTREPRINZĂTORUL
 Conform legii nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi
dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, întreprinzătorul este definit ca o persoană fizică
autorizată sau o persoană juridică în care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane
fizice autorizate sau cu personalitate juridică, organizează o societate comercială –
întreprindere autonomă patrimonială şi autorizată să facă acte şi fapte de comerţ în scopul
obţinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestări de servicii, prin
vânzarea acestora pe piaţă în condiţii de concurenţă.
 Întreprinzătorul este persoana sau grupul de persoane care îşi asumă riscurile creării şi
administrării unei firme combinând diverşi factori de producţie (resurse materiale, umane şi
capitalul) în vederea realizării şi vânzării pe piaţă a bunurilor şi seviciilor.
 Asumarea riscurilor constituie o trăsătură caracteristică a întreprinzătorului faţă de directorul
executiv al firmei care de regulă este un salariat.
RISCURILE ASUMATE DE
INTREPRINZATOR
 apariţia unor noi concurenţi
 nivelul mai scăzut al cererii efective pe piaţă faţă de cea prevăzută;
 rupturi de aprovizionare;
 costuri mai ridicate ale factorilor de producţie;
 schimbarea politicii economice a statului.
ANTREPRENOR
 Termenul antreprenoriat a intrat în dicţionarul limbii române ca neologism, provenind din
limba franceză („entrepreneur” – întreprinzător, cel care întreprinde, organizează sau o
persoană care conduce o antrepriză).
 Antreprenoriatul a început să fie recunoscut în timpul monarhului francez Ludovic al XIV-lea
care obişnuia să afirme că „burghezii şi meşteşugarii vor deveni artizanii bogăţiei”.
 „Un antreprenor este o persoană care, pe baza unor clauze şi condiţii contractuale, se obligă să
presteze în favoarea altei persoane şi organizaţii, diverse lucrări (industriale, de construcţii,
etc.), în schimbul unei recompense dinainte stabilite.
 Antreprenoriatul este procesul de a descoperi noi modalităţi de combinare a resurselor. În
cazul în care valoarea de piaţă generată de noua combinație de resurse este mai mare decât
valoarea de piață a resurselor generate în mod individual iar antreprenorul face un profit.
TRASATURI ANTREPRENOR
 Simţ dezvoltat de independenţă;
 Dorinţa de a-şi asuma o responsabilitate şi de a conduce o afacere ;
 Capacitatea crescută la efort intens şi de durată;
 Reacţie rapidă, decizii prompte în activitatea curentă ;
 Organizare eficientă a timpului de muncă
 Determinati si perseverenti
 Persoane cu initiativa, care sunt pe deplin raspunzatoare pentru esecul sau castigul
din intreaga operatiune
TIPURI DE ÎNTREPRINZĂTORI:
 1) Întreprinzători conducători al căror obiectiv principal îl constituie siguranţa.

 2) Întreprinzători inovativi al căror obiectiv principal este dorinţa de a avea senzaţii.

 3) Întreprinzători controlori care urmăresc câştigarea şi menţinerea puterii.

MICILE AFACERI
 In practica și teoria economică nu există o definiție unanim aprobată a afacerilor mici. Diferă
chiar și termenul utilizat. Astfel, în țările UE este frecvent folosit conceptul de „întreprinderi
mici și mijlociiˮ (IMM), în țările anglo-saxone – „micul businessˮ, în Federa ția Rusă și
Ucraina - „antreprenoriatul micˮ.
 "Categoria Întreprinderilor Micro, Mici şi Mijlocii (IMM) este formată din întreprinderi care
angajează mai puţin de 250 de persoane şi care au o cifră de afaceri anuală netă de până la 50
de milioane de euro şi/ sau deţin active totale de până la 43 de milioane de euro„
 Intreprinderile micro, mici şi mijlocii (IMM) joacă un rol esenţial în economia europeană. Ele
reprezintă o sursă de abilităţi antreprenoriale, inovare şi creare de locuri de muncă. În Uniunea
Europeană extinsă la 25 de ţări, aproximativ 23 de milioane de IMM-uri asigură în jur de 75
de milioane de locuri de muncă şi reprezintă 99% din toate întreprinderile
IMM-URILE: MOTORUL
ECONOMIEI EUROPENE
 Intreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) sunt motorul economiei europene. Ele conduc la
crearea de locuri de muncă și la creșterea economică și garantează stabilitatea socială.
 În 2020, peste 21 de milioane de IMM-uri furnizează 88,8 milioane de locuri de muncă în
întreaga UE. Nouă din zece întreprinderi sunt IMM-uri, și tot IMM-urile generează două din
trei noi locuri de muncă. De asemenea, IMM-urile stimulează spiritul antreprenorial și de
inovare în întreaga UE și, prin urmare, sunt de o importanță crucială pentru stimularea
competitivității și a ocupării forței de muncă