DEPOZITAREA ŞI TRANSPORTUL

MĂRFURILOR
 ROLUL ŞI IMPORTANŢA DEPOZITĂRII

 CLASIFICAREA DEPOZITELOR

 FACTORII DE MEDIU AI SPAŢIILOR DE DEPOZITARE

 MODIFICĂRI POTENŢIALE ALE PRODUSELOR PE TIMPUL PĂSTRĂRII ŞI

DEPOZITĂRII

 PIERDERI NATURALE SAU PERISABILITĂŢI ALE MĂRFURILOR

 TRANSPORTUL MĂRFURILOR
 ROLUL ŞI IMPORTANŢA DEPOZITĂRII

Depozitele sunt verigi ale unei unităţi care dispune de utilaje, instalaţii şi dispozitive destinate efecuării diverselor
operaţii de păstrare şi eliberare a materialelor şi produselor finite potrivit destinaţiei acestora.

Clădirile, utilajele şi instalaţiile din depozite sunt stabilite funcţie de următoarele elemente:
- volumul şi structura mărfurilor;
- stocurile de mărfuri;
- proprietăţile fizice, chimice şi biologice ale mărfurilor;
- starea de agregare a mărfurilor;
- operaţia de sortare în depozite;
- operaţia de preambalare şi ambalare efectuate în depozite.
 Păstrarea mărfurilor are în vedere următoarele aspecte:

- repartizarea după natura lor;

- aşezarea mărfurilor conform cu sistemul de ambalare şi depozitare pentru a preveni

degradarea acestora;

- asigurarea securităţii mărfurilor.

 CLASIFICAREA DEPOZITELOR
Criterii semnificative de clasificare a depozitelor:
1) după caracterul operaţiilor:
 depozite de achiziţie;
 depozite de repartiţie;
 depozite de transbordare;
 depozite de păstrare, care pot fi:
-după durata păstrării:
-pentru păstrare de scurtă durată;
-pentru păstrare de lungă durată;
-după construcţie:
-obişnuite;
-speciale (silozuri, frigorifice, calorifice etc.);
2) după produsele depozitate, depozitele pot fi:
 specializate;
 combinate;
 universale;
 mixte.

3) după forma de prezentare a produselor:

 depozite pentru produse în vrac;
 depozite pentru produse ambalate;
 depozite combinate.
4) după natura constructivă:
 depozite deschise;
 depozite semideschise;
 depozite închise.

5) după gradul de dotare:

 depozite neutilate (simple);
 depozite utilate;
- cu ventilaţie mecanică;
- frigorifice;
- cu atmosferă controlată;
- mixte (frigorific + ventilaţie mecanică).
 FACTORII DE MEDIU AI SPAŢIILOR DE DEPOZITARE

Factorii interni se referă la proprietăţile mărfurilor (proprietăţi chimice, tehnologice, biologice, fizice).

Factorii externi se referă la condiţiile de depozitare (fizico-mecanici, fizico-chimici - temperatura, umiditate,

compoziţia chimică aerului).
 MODIFICĂRI POTENŢIALE ALE
PRODUSELOR PE TIMPUL PĂSTRĂRII ŞI
DEPOZITĂRII.
În timpul păstrării mărfurilor pot apare modificări calitative de natură fizică, chimică sau
biochimică.

Modificările de natură fizică sunt datorate acţiunii parametrilor aerului din depozit:
temperatură şi umiditate relativă.

Modificările de natură chimică apar în timpul depozităriişi păstrării mărfurilor, ca urmare a

acţiunii unor factori singulari şi conjugaţi cu temperatura, cu umiditatea şi cu lumina.
 Modificările biochimice şi microbiologice sunt o consecinţă a atacului dăunătorilor sau
microorganismelor.

Microorganismele produc pagube însemnate prin transformări biocatalitice: fermentaţii,

putrefacţii, mucegăiri.

Fermentaţia este fenomenul biochimic cuprinzâd transformarea substanţelor organice sub

influenţa enzimelor în substanţe care au, în general, o structură mai simplă.
Fermentaţia poate fi:
- alcoolică;
- acetică;
- lactică;
- butirică.
 Putrefacţia este cauzată de bacteriile de putrefacţie care descompun substanţele organice
de origine animală şi vegetală.

Mucegăirea este fenomenul prin care pe suprafaţa produselor şi în interiorul acestora se

dezvoltă colonii de mucegaiuri sau ciuperci care determină deprecierea calitativă a
produselor
 PIERDERI NATURALE SAU
PERISABILITĂŢI ALE MĂRFURILOR

Sub acţiunea factorilor interni sau externi care modifică valoarea unor proprietăţi specifice
ale produselor pot apare reduceri în greutate sau volum, numite pierderi naturale sau
perisabilităţi.

Perisabilităţile se stabilesc experimental şi se exprimă sub formă de norme, cote

procentuale diferenţiate pe grupe de mărfuri şi verigi comerciale.
Indicatorii economici ai depozitelor

 coeficientul de utilizare a suprafeţei depozitului;

 coeficientul de utilizare a înălţimii depozitului;
 coeficientul de utilizare a volumului depozitului;
 coeficientul de utilizare a capacităţii de depozitare în timp.
 TRANSPORTUL MĂRFURILOR

Procesul de transport se compune din două activităţi distincte, diferite ca durată şi cost relativ,
dar strâns legate funcţional: manipularea şi deplasarea.

Mijloacele de grupaj sunt dispozitive de dimensiuni şi forme prestabilite, apte de a fi

manipulate cu ajutorul mijloacelor mecanizate şi capabile de a purta sau cuprinde o anumită
cantitate de mărfuri ambalate sau neambalate.
Cea mai simplă grupare a mărfurilor însă este pachetizarea, care reprezintă ansamblul de
procedee de împachetare-legare şi consolidare a mai multor unităţi într-una singură.

Cel mai răspândit mijloc de grupaj este paleta. Paletă de transport = o platformă, având
înălţimea redusă la minimul necesar, care să permită manipularea cu furci sau transpalete.
Se utilizează:
- palete plane de uz general (interschimbabile);
- de uz special (de exemplu, portuar);
- palete lăzi;
- palete cu montanţi.

Paletele pot fi clasificate în:

- recuperabile;
- nerecuperabile.
Containerul este un utilaj de transport (cadru, cisternă sau alt utilaj analog) având
următoarele caracteristici particulare de transport şi stocaj:
- caracter permanent şi rezistenţă suficientă pentru a permite utilizarea sa repetată;
- special conceput pentru a uşura transportul mărfurilor fără ruperea încărcăturii, prin unul sau mai
multe mijloace de transport;
- prevăzut cu dispozitive care îl fac uşor de manipulat, mai ales în timpul transbordărilor de pe un
mijloc de transport pe altul;
- să aibă o formă constructivă adecvată pentru o umplere şi o golire uşoară;
- cu un volum interior de cel puţin 1m³, cuprinzând accesoriile şi echipamentele normale ale
containerului.
Funcţie de capacitate, containerele pot fi:
 containere de capacitate mică (cu masa brută mai mică de 2,5 tone);
 containere de capacitate mijlocie (cu masa brută cuprinsă între 2,5 şi 10 tone);
 containere de capacitate mare (transcontainere) cu masa brută mai mare de 10 tone;

După destinaţie, containerele sunt:

 containere de uz general sau universale (de tip deschis sau închis);
 containere specializate: individuale, de grup, izoterme, rezervoare (cisterne) pentru
lichide, pentru produse în vrac;

După domeniul de utilizare:

 containere utilizate în transportul uzinal (intern);
 containere utilizate în transportul comercial (terestru, naval, aerian).
Transcontainerele sunt containere cu masa
brută peste 5 tone.

Transcontainerele de uz general sunt destinate transportului mărfurilor uscate, în bucăţi, în

general produse industriale sau semifabricate.

Ele se clasifică în:

- transcontainere inchise;
- transcontainere deschise.
Pentru a putea păstra calităţile produselor
atât vehiculele cât şi containerele pot fi:
- izoterme
- refrigerente,
- frigorifice
- calorifice.
Transcontainerul izoterm este acela a cărui încăpere pentru mărfuri este construită cu pereţi
izolaţi inclusiv uşile, podeaua şi acoperişul, pentru limitarea schimburilor de căldură între
interiorul şi exteriorul cutiei.
Transcontainerul refrigerent este acel utilaj izoterm care cu ajutorul unei surse de răcire
(gheaţă cu sau fără adaos de sare, plăci electrice, gheaţă carbonică cu sau fără reglaj de
sublimare, gaze lichefiate cu sau fără reglaj de evaporare etc.), alta decât un echipament
mecanic sau de absorbţie, produce o scădere a temperaturii în interiorul încăperii goale a
mărfurilor şi o menţine apoi pentru o temperatură exterioară de 30 oC.
Transcontainerul frigorific este acel utilaj izoterm prevăzut cu aparatură
electro-mecanică de producere a frigului artificial, care permite la o
temperatură medie exterioară de + 30oC, scăderea temperaturii din
interiorul încăperii mărfurilor şi apoi menţinerea ei permanentă.
Transcontainerul calorific este acel utilaj izoterm prevăzut cu un dispozitiv de producere a
căldurii care permite ridicarea temperaturii în interiorul cutiei goale şi menţinerea acesteia
timp de cel puţin 12 ore.
Evaluarea utilizării eficiente a diferitelor tipuri de încărcături în containere trebuie
să ţină seama de următoarele criterii:

 asigurarea utilizării cât mai complete a suprafeţei podelei containerelor;

 utilizarea la maxim posibil a capacităţii volumetrice a containerelor.