Califatul

Terorii
-Loretta Napoleoni-
Perju Maia-Teodora
 “Seducția ultimă a Califatului”
● Accepția istorică a termenului: stat aflat sub conducerea unui lider politic și religios singular, intitulat “Calif” , ce
domnea asupra comunitații Musulmane și a teritoriilor populate de aceasta, ce a luat naștere după moartea
Profetului Mahomed( 632 d. Hr.)
● Primul Calif a fost bunul prieten al Profetului și, totodată, tatăl celei mai tinere soții a acestuia și primul bărbat
convertit la Islam, Abu Bakr, fondatorul dinastiei Rashidun.
● Califatul s-a extins rapid în primele două secole de la înființare, cucerind teritorii extinse din Asia de Sud-Vest,
Nordul Africii și Spania.
● Ceea ce a adus declinul Califatului istoric a fost lupta pentru putere dintre dinastii, iar acesta a încetat să existe ca
o instituție politică funcțională odată cu distrugerea Bagdadului(capitala Irakului de astăzi) de către mongoli în
1258.
● Califatul în era modernă: conceptul de Califat preia o semnificație nouă în secolul al XVIII-lea, devenind un
istrument de construcție statală în contextul declinului Imperiului Otoman. Puși în fața erodării puterii militare și
politice, și a pierderilor teritoriale suferite, sultanii Otomani încearcă să-și consolideze puterea insistând asupra
rolului lor de conducători ai comunității Islamice.
● Califatul Otoman a fost abolit în urma disoluției Imperiului Otoman din 1924, căruia i-a urmat Republica Turcă
renăscută.
● În secolul XX restabilirea Califatului a devenit simbolul unității Islamice globale, invocat adesea de grupări
Islamiste.
 Seducția ultimă a Statului Islamic

Ce îi motivează pe tinerii musulmani ,născuți în Occident, să renunțe la viața lor de acolo și să se

alăture unui război de cucerire într-o zonă pe care nici măcar nu o cunosc?
 Motive pentru alăturarea la Micul Jihad

• O contribuție la această motivație o • Mai mult decât atât, responsabilă

are dorința de a răzbuna umilința la
care sunt supuși musulmanii din
Orientul Mijlociu, aceasta regăsindu-
se și în cazul atacurilor terorise
sinucigașe după ce forțele coaliției
au invadat Irakul.
pentru această motivație este, într-
o mai mare măsură, dorința de a
construi o nouă ordine politică în
Orientul Mijlociu, reprezentată de
un stat modern fără tensiuni sectare
și fără rasism.
 Califatul modern

• Susținătorii Statului Islamic așteaptă cu nerăbdare constituirea Califatului “ca o națiune integră și
incoruptibilă, cu un profund sentiment al fraternității, o societate fără provocarea la care-i supun pe bărbați
femeile musulmane occidentale sau occidentalizate”, astfel, un stat contemporan condus în armonie cu
porunca lui Dumnezeu (al-Tawhid).
• Construirea Califatului reprezintă utopia politică a sunniților secolului XXI, constând într-un construct
filosofic puternic pe care vreme de secole învățații au încercat să îl aplice, dar fără rezultat.
 Sunniții & Șiiți
• Sunismul şi şiismul sunt două curente religioase ale Islamului, care au aspecte comune, dar multe şi considerabile
dezacorduri şi diferenţe.
• Ambele curente religioase se bazează pe Coran, consider că Mohamed este mesagerul Domnului şi urmează cei cinci
stâlpi ritualici ai islamului: mărturia de credință, rugăciunea, postul, pelerinajul și dania rituală (reglementate de către
legislația musulmană, prin Coran și hadith).
• Diferența principală constă în faptul că șiiţi consideră că Ali şi liderii care l-au succedat sunt imami (lider islamic,
conducător al unei moschei sau unei comunităţi), în timp ce în sunnism nu există acest cler. Şiismul duodeciman (cu
12 imami lideri politici și religioși) pune accentul pe caracterul mesianic al acestor imami.
• Sunniţi se bazează în principal pe Sunnah, înscrisuri ale învăţăturilor şi sfaturilor profetului Mohamed care le
dictează acţiunile. Sunniţi accentuează putere Domnului în lumea materială, uneori chiar în domeniul public sau
politic, pe când şiiţi pun valoare pe noţiunea de martiriu şi sacrificiu.
• Această schismă între cele două curente religioase a apărut după moartea Profetului, ce s-a produs fără ca acesta să
numească un conducător al comunității Musulmane, aspect ce a cauzat mari tensiuni și conflite între cele două ramuri,
ce s-au menținut până astăzi.
 Salafismul istoric
• În primul rând, mișcarea salafistă reprezintă o ramură a Islamului Sunnit ce își are originea
în secolul al XIX-lea, constând în susținerea întoarcerii la tradițiile “predecesorilor pioși”
(salaf), primele trei generații de Musulmani, considerați a fi exemplificarea formei pure a
Islamului.
• Salafismul consideră că Islamul autentic se regăsește în exemplul de viața a primelor
generații de Musulmani, ce au fost cei mai apropiați, atât în termeni de timp cât și de
proximitate, de Proferul Mohamed.
• Salafiștii sunt caracterizați de strictețe și conservatorism în interpretarea jurisdicției
Islamice, și de credința că ei sunt unicii practicanți ai Islamului drept.
 Versiunea modernă a
•
Salafismului
Salafismul radical a înghețat conceptul societății ideale la ipostaza acesteia din Arabia
secolului VII, respingând categoric construcția statului de factură modernă.
• Toate evenimentele ce se situează după perioada glorificată de salafiști au fost considerate
inutile și periculoase, de la infrastructura statului modern la tehnologia acestuia, după cum
se poate vedea că talibanii au interzis muzica, radioul și televiziunea.
• Acest conservatorism a făcut ca niciun grup jihadist să nu fie capabil să conducă un stat din
zilele noastre, să îi asigure buna funcționare administrându-i și aspectele inerente ce țin de
viața modernă, de la distribuirea apei, gestionarea sistemul de canalizare sau asigurarea
consensului între comunități.
 Versiunea modernă a
•
Salafismului
Având în vedere toate acestea, ceea ce a creat al-Baghdadi, edificând enclave ale Statului
Islamic în Siria și guvernând aceste comunități cu autoritate politică și cu toate
instrumentele statului modern, este cu adevărat excepțional.
• Acesta și-a propus să creeze un stat care, deși mai primitiv, să fi recuoscut și să reprezinte
rampa de lansare pentru o expansiune mai amplă.
• Arabii sunniți, alături de alți musulmani, doresc cu disperare să creadă că din cenușa unei
lumi dispărute s-a născut un stat care să le aducă mult așteptata eliberare de prezentul
diabolic: să fie Califatul acel stat și al-Baghdadi( decedat în 2019) conducătororul capabil
de asemenea reușită?