INCURSIUNE ÎN ISTORIA

CONTABILITĂȚII
 Originile însemnărilor contabile trebuie căutate la
începuturile civilizației și activităților economice, fiind
generate de dezvoltarea schimburilor comerciale, a
raporturilor de piață ca rezultat a diviziunii sociale a
muncii.
CELE MAI VECHI CALCULE apar pe oasele animalelor, în
urmă cu peste douăzeci de mii de ani. După ce viața
economică și socială s-a organizat în triburi, operațiile de
schimb erau consemnate pe funii înnodate sau pe răboj
(bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică),
tăblițe de lut, iar mai târziu pe papirus sau pergament.
 ÎN ANTICHITATE,
grecii, perșii și incașii țineau socotelile cu ajutorul unor
funii înnodate, de diferite culori. Ansamblul acestora
constituia veritabile registre de evidență. Păstorii și-au
numărat turmele gravând linii verticale pe bucăți de lemn.
Brutarii foloseau această metodă pentru a număra pâinea
vândută pe datorie. În Mesopotamia se utilizau tăblițe de
argilă pentru a consemna prin gravare operațiile care au
avut loc. În această perioadă socotelile se țineau și cu
pietricele, de unde provine cuvântul „calcul” (din latinescul
„calculus”, care însemna pietricică).
 În perioada EVULUI MEDIU,

viața economică devenind mai complexă, evoluția

însemnărilor contabile este legată direct de evoluția
schimburilor comerciale.
În orașele din Italia, Anglia, Germania și Franța apar și
se dezvoltă noi activități productive și de comerț.
De la simpla evidență a averii și până la afacerile
negustorilor, însemnările din contabilitate capătă o formă
organizată.
Prima lucrare de contabilitate tipărită

a fost publicată în anul 1494 - „Summa di arithmetica,

geometria, proportioni et proportionalita” - (Tratat de
aritmetică, de geometrie a proporțiilor și
proporționalității) și aparține călugărului franciscan Fra
Luca di Borgo, cu numele său adevărat Fra Luca Paciolo.
Cel de-al IX-lea capitol al lucrării, intitulat „Tratat de
conturi și înscrisuri”, oferă o descriere a contabilității în
partidă dublă. În concepția sa, partida dublă este definită
prin prisma ecuației de schimb dintre avere și capital.
 Începând cu secolele XIV – XV,

răspândirea în Europa a calculului scris cu ajutorul

cifrelor indo-arabe și inventarea tiparului permite
generalizarea progresivă a partidei duble în țările
europene, în regiunile unde dezvoltarea economică
ia amploare.
 În secolele XVI – XVIII

se manifestă un interes deosebit pentru

cunoașterea „artei calculului economic”.
Relațiile sociale de producție și de schimb și-au
găsit expresia, la început, în însemnări contabile
izolate, iar mai târziu în sistemul acestora.
După apariția creditului, în sfera înregistrărilor
din contabilitate au intrat, alături de mișcările de
bani și mărfuri, și cele privind datoriile și creanțele.
 Secolele XIX – XX

reprezintă un salt calitativ în gândirea contabilă.

Se tipăresc numeroase lucrări contabile cu
autori italieni, francezi, germani. Se pun bazele
unor noi sisteme contabile.
• Cu toate că majoritatea arheologilor consideră că
primii utilizatori ai scrisului au fost sumerienii
(anii 3000 î.H.), în Egipt au fost descoperite plăcuțe
de argilă datând din anii 3300-3200 î.H.; peste 2/3
dintre acestea reprezintă înscrisuri privind taxe
către autorități;
• Scribii aflați în temple sau palate stăpâneau
tainele meseriei de contabil;
 • Deoarece, în perioada 2.250 – 2.200 î.H.,
majoritatea populației era analfabetă, fiecare
individ purta o amuletă pe tot parcursul vieții, pe
care erau trecute de scribi tranzacțiile efectuate;
• Odată cu apariția primelor forme de control al
înscrisurilor contabile, neregulile găsite erau
pedepsite cu mutilarea sau chiar cu moartea;
• Autorul lucrării „Liber abaci” este Leonardo
Fibonacci;
• Asiro-babilonienii foloseau tăblițe de argilă pentru
inventarierea depozitelor;
• Primele „reflectări contabile” sub formă scrisă
datează din anul 1.100;
• Contabilitatea analitică s-a dezvoltat în sec. IX –
prima jumătate a secolului XX;
• În Libia a fost inventată moneda ca instrument de
schimb;
• Prima lucrare în care au fost analizate și
prezentate registrele comerciale și regulile de
ținere a acestora a fost scrisă de Benedetto Cotrugli
- „Della mercatura et del mercante perfetto”;
• Primul sistem numeric folosit a fost sistemul
numeric roman;

• Răspândirea în Europa a sistemului numeric indo-

arab a fost realizată de papa Sylvestru al II-lea.