MEGACOLONUL CONGENITAL

 sau boala Hirschsprung = e o dilataţie a intestinului deasupra

unei anomalii congenitale a plexurilor nervoase intramurale
ale intestinului terminal.
 mai frecvent la băieţi
 formă de ocluzie neonatală sau forme necunoscute la naştere
care sunt descoperite tardiv, cu ocazia unor complicaţii.
 ANATOMIE ŞI FIZIOPATOLOGIE

• Cauza bolii Hirschsprung = aganglionoza (absenţa congenitală a

ganglionilor din plexurile submucoasei şi muscularei). Aganglionoza
începe la nivelul sfincterului anal intern şi urcă pană la partea
terminală a sigmoidului.
MEGACOLON CONGENITAL
CONGENITAL REFLUX

STAZĂ
ARIE
INTERMEDIARĂ DILATAŢIE ISCHEMICĂ
  ÎNMULŢIRE BACTERIANĂ
ENTEROCOLITĂ

PERFORAŢIE

ARIA FĂRĂ
GANGLIONI ACHALAZIE ŞI
APERISTALTICĂ
Mecanismul fiziopatologic al leziunilor
din megacolonul congenital
 ANATOMIE ŞI FIZIOPATOLOGIE
 segmentul aganglionar are aspect normal;
 este sediul unui aperistaltism şi a unei hipertonii sfincteriene
(fibrele musculare netede fără inervaţie întreţin o stare de
contractură care constituie un obstacol funcţional la progresia şi
evacuarea materiilor fecale);
 hipertonia poate fi pusă în evidenţă prin reflexului inhibitor anal
(distensia ampulei rectale prin bolul fecal conduce la o inhibiţie de
tonus permanent al sfincterului intern şi o relaxare a acestuia în
acest moment intervine controlul voluntar al defecaţiei prin
sfincterul anal extern.
 colonul suprajacent - Retrodilataţia şi hipertonia de luptă a
colonului sănătos în amonte de zona aganglionară conduce la
constituirea progresivă a megacolonului;
 diferenţa de calibru între segmentul normal, aganglionar şi cel
dilatat, normal inervat stă la baza diagnosticului radiologic în boala
Hirschsprung.
 ALTE MEGACOLOANE ALE COPILULUI
 Megacolonul secundar unui obstacol anatomic congenital
(malformaţii ano-rectale) sau câştigat, uşor de recunoscut prin
examenul perineului şi tuşeu rectal.
 Megacolonul funcţional, idiopatic sau psihogen, se manifestă
printr-o constipaţie cronică înstalată între 1 şi 4 ani si se asociază
adesea cu un encomprezis (copilul este constipat, dar pătează
chilotul). La tuşeul rectal ampula rectală este plină cu materii
fecale.

Megacolon funcţional Megacolon secundar după o

malformaţie anorectală
 MANIFESTĂRI CLINICE

După vârsta de descoperire = două aspecte ale maladiei

Hirschsprung:
 tardiv;
 neonatal.
 MANIFESTĂRI CLINICE

Forme descoperite tardiv

 forme ale sugarului şi copilului mare;
 constipaţie cronică sau subocluzie cronică;
 clinic: distensie abdominală şi torace evazat; si palparea mai
multor mase tumorale corespunzând fecaloamelor;
 tuşeul rectal - ampulă vidă;
 Radiografia abdominală - distensia colonului şi prezenţa
fecaloamelor.
 MANIFESTĂRI CLINICE

Forme descoperite tardiv

• Evoluţia spontană - complicaţii letale (debaclu de gaze şi diaree
fetidă +/- perforaţie colică cu peritonită stercorală, cu exitus
într-un tablou de şoc toxico-septic.

Irigografie cu imagine tipică de

Megacolon congenital – formă descoperită tardiv
megacolon congenital
 MANIFESTĂRI CLINICE

Formele neonatale
 cauză frecventă de ocluzie neonatală cu abdomen destins;
 absenţă sau întârziere de eliminare a meconiului;
 sindromul ocluziv apare rapid cu vărsături bilioase şi
meteorism abdominal;
 radiografia abdominală - imagini de dilataţie colică cu mari
nivele hidroaerice;
 proba cu sonda are dublă valoare, diagnostică şi terapeutică
(debaclu de gaze cu eliminarea de meconiu normal, paralel cu
degajarea abdomenului; lungimea sondei introdusă indică
înălţimea zonei nefuncţionale).
 CONFIRMAREA DIAGNOSTICULUI

Confirmarea diagnosticului de maladie Hirschsprung:

 irigografia - apreciază lungimea segmentului aganglionar.
 manometria ano-rectală
 biopsia rectală
 ASPECTE PARTICULARE
Peritonite prin perforaţie colică - complicaţie precoce, secundară unei
perforaţii diastatice a colonului, cu pneumoperitoneu voluminos.
Prognostic sumbru, chiar şi cu tratament chirurgical.
Enterocolita - complicaţie redutabilă, putând apare pe toată durata
evoluţiei bolii, dar mai ales în primele 6 luni de viaţă. Asociază:
 diaree explozivă de scaune gri-brune, cu miros fetid şi adesea
abacterian;
 un meteorism rapid progresiv, monstrous;
 stare toxică cu semne de şoc toxico-septic, deshidratare;
Radiografia - distensie a colonului şi intestinului subţire cu multiple
imagini hidro-aerice şi cu reacţie peritoneală. Mortalitate mare, cu tot
tratamentul medical şi decompresiunea colonului prin sondă sau
colostomnie practicată de urgenţă. 
Megacolonul total - formă rară, definită prin aganglionoza pe toată
lungimea colonului.
 TRATAMENT
 suprimarea zonei aganglionare şi a coborârea la anus un colon
normal inervat şi contractil;
 
Tratamentul de aşteptare

• Nursing-ul = toate mijloacele de asigurare a evacuării intestinale

datorită obstacolului funcţional: sondă rectală, clisme evacuatorii,
supozitoare în cazul aganglionozei localizate, absenţa
complicaţiilor, familie capabilă să conducă acest tratament.
• Colostomia = abuşarea la piele a colonului normal inervat, în
amonte de zona aganglionară.
 TRATAMENT
Tratamentul definitiv:
 în jurul vârstei de 1 an la un sugar îngrijit prin nursing sau
colostomie;
 rezultatele funcţionale sunt excelente în 90% din cazuri;
 mai folosită metodă este coborârea endoanală „pullthrough”.

Colostomie pentru decompresie Coborârea endoanală

„pullthrough”
CONSTIPAŢIA LA COPIL
 motiv frecvent de consultaţie în pediatrie;
 Fiziopatologic = o întârziere a tranzitului, asociată cu
deshidratarea materiilor fecale (un număr mai mic de 3
scaune săptămânal, exceptând nou-născutul).
 ISTORIC
 date despre eliminarea meconiului;
 alimentaţia la sân poate masca o anomalie organică;
 educarea defecaţiei şi vârsta la care a învăţat defecaţia la
oliţă;
 data de debut a constipaţiei;
 numărul de scaune săptămânal;
 obiceiurile alimentare;
 mediul psihoafectiv, social şi şcolar;
 tratamente anterioare;
 comportamentul micţional.
 EXAMEN FIZIC
• aprecierea staturo-ponderală;
• palparea abdomenului pentru căutarea de eventuale
fecaloame;
• examenul regiunii sacro-coccigiene;
• inspecţia marginii anale şi tuşeul rectal.
 
Radiografia abdominală – stază stercorală globală sau localizată
şi o leziune a rahisului lombo-sacrat.
 CONSTIPAŢIILE SECUNDARE
Malformaţia anorectală cu fistulă
 examenul marginii anale: anusul antepus, anormal de aproape de
vulvă sau de scrot;
 stimularea sfincterului - excentrarea spre posterior;
 tuşeul rectal nu permite pătrunderea auricularului
examinatorului.
 CONSTIPAŢIILE SECUNDARE
Maladia Hirschsprung
 în forma sa recto-sigmoidiană diagnosticată tardiv la sugar sau
copil;
 constipaţia este precoce, din primele săptămâni de viaţă, cu
întârziere de evacuare de meconiu;
 scaunele la 10 – 15 zile, cu debaclu abundent de gaze şi fecale
după clismă evacuatorie si fără encomprezis;
 abdomen destins;
 tuşeu rectal ampula rectala tipic vida, la vîrful degetului putîndu-
se percepe fecalonul;
 irigografia - disproportia de calibru colică;
 biopsia rectală - diagnosticul de aganglionoză congenitală.
 
Forma ultrascurtă de Hirschprung
 distonie a sficterului intern cu megarect secundar.
 CONSTIPAŢIILE SECUNDARE
Anomaliile neurologice ale conului terminal – se descoperă clinic la
nivelul fosetei sacrate (depresiune anormală, lipom subcutanat,
angiom) şi radiologic (anomalie de închidere a arcurilor vertebrale
posterioare, agenezie sacrată, adesea parţială).
 
 CONSTIPAŢIILE FUNCŢIONALE

• majoritatea constipaţiilor la copil;

• stagnarea fiind de obicei în limita recto-sigmoidiană;
• două forme clinice:
Constipaţii funcţionale benigne:
 asociată cu dureri abdominale pe cadrul colic;
 tratamentul se adresează cauzelor ce declanşează constipaţia:
 componenta alimentară - aport insuficuent de apă, reziduuri
insuficiente, exces de fibre, făină şi dulciuri;
 componenta anală: fisură anală, anorectită, cauză de durere la
defecaţie, sângerări;
 componenta psihică, fobia de defecaţie.
Constipaţiile severe: înainte de vârsta de 3 ani în 60% din cazuri;
chilotul este pătat până la encomprezis; gravitatea constipaţiei are
consecinţe asupra comportamentului copilului cu riscul instalării unui
megarect.
 EXAMENE PARACLINICE

• irigografia – are importanţă în stază rectală sau constipaţiile vechi

cu megarect;
• markeri radioopaci – obiectivează originea terminală a constipaţiei;
• manometria anorectală – dă informaţii despre fiziopatologia
constipaţiei.
 TRATAMENTUL CONSTIPAŢIILOR TERMINALE
Tratamentul iniţial este medical.
 
Evacuarea fecaloamelor
• este indispensabilă, iniţial prin clismă cu apă caldă (250 – 500 ml în
funcţie de vârstă) cu pară de cauciuc, repetată de două ori pe zi
timp de trei zile;
• +/- evacuarea fecaloamelor cu degetul;
• purgativele sunt iritante şi trebuie utilizate doar în cure foarte
scurte.
 TRATAMENTUL CONSTIPAŢIILOR TERMINALE
Tratamentul obişnuit al constipaţiilor funcţionale
• tratament simptomatic: lubrefianţi (ulei de ricin de 2 ori pe zi) sau
substanţe osmotice pentru hidratarea bolului fecal;
• regim alimentar echilibrat (aport lichidian şi de fibre alimentare);
• tratamentul local al unei fisuri anale.
 
Reeducarea prin feed-back
 când constipaţia este rebelă la tratamentul obişnuit;
 constă în a conştientiza copilul asupra mecanismului defecaţiei
pentru a obţine o relaxare perineală optimă la contracţia
abdominală în coordonare cu mişcările respiratoria;
 tehnica este realizabilă după vârsta de 7 – 8 ani dacă copilul şi
familia sunt cooperanţi.
 TRATAMENTUL CONSTIPAŢIILOR TERMINALE
Sfincteromiectomia anală = exereza posterioară a sfincterului anal
intern pentru constipaţiile terminale cu o contracţie permanentă a
sfincterului (achalazie anorectală).
 
Megarectul funcţional = o constipaţie severă care conduce în timp la o
dilataţie adesea monstruoasă a rectului. Exereza chirurgicală a acestei
pungi atone, are riscuri de fistulă stercorală postoperatorie şi deci la
colostomie definitivă. În aceste situaţii sunt necesare clisme
evacuatorii regulate la 2 – 3 zile pentru a spera la o situaţie clinică
acceptabilă.
REFLUXUL GASTRO-ESOFAGIAN
RGE = ansamblul de manifestări clinice secundare trecerii de lichid
gastric în esofag, cu efect coroziv, cauză de esofagită peptică şi
stenoză de esofag.
 
CAUZE DE REFLUX
Anomalii anatomice
• frecvent congenitale, rareori câştigate (secundare unei
intervenţii pe esofag sau cardia).
• în primele 6 luni de viaţă:
 malpoziţie cardio-tuberozitară;
 hernie mediastinală prin alunecare cu trecerea intratoracică a
unei mici pungi gastrice;
 hernie mare mixtă cu ascensionarea stomacului sau a unei
porţiuni din acesta în mediastinul posterior;
 
Anomalii funcţionale
• disfuncţia sfincterului esofagian inferior
 FIZIOPATOLOGIE

Incontinenţa cardiei (evidenţiată prin manometrie esofagiană)

expune la:
• esofagită peptică;
• stenoză peptică;
• complicaţii respiratorii.
 
Esofagita peptică
• durata contactului refluxului cu mucoasa;
• rezistenţa mucoasei esofagiene;
• natura lichidului care refluează: HCl dar şi acizi biliari;
• puseele de esofagită pot determina leziuni superficiale, edem
sau leziuni hemoragice întinse la treimea inferioară a esofagului,
responsabile de hemoragie şi anemie.  
 FIZIOPATOLOGIE

Stenoza peptică
• secundară unei cicatrizări scleroase şi retractile datorită
leziunilor inflamatorii şi corozive;
 
Manifestările respiratorii
• refluxul duce la pneumopatii de deglutiţie şi adesea de inhalaţie
intratraheală;
• refluxul poate fi descoperit la copii cu bronşite obstructive, tuse
nocturnă sau laringite recidivante.
 DIAGNOSTIC
 
Manifestari digestive
a. Varsaturile: cel mai adesea regurgitari sau in jet.
• aparitie precoce (in perioada neonatala sau in primele luni),
postprandiale, repetate;
• culoare alba (lapte), uneori cu striuri sanghinolente;
• curba ponderala este afectata imediat;
• insotite de plansete nocturne la ore fixe sau de eroziuni bucale ce
traduc regurgitatiile acide;
b. Hemoragiile digestive
• varsaturi brune sau negre, mai rar sanghinolente;
• declansate de infectii in sfera ORL;
c. Disfagia
• disfagie completa la un copil hipotrofic, cu retard statural sever, cu
tulburari respiratorii;
• disfagie partiala cu starea generala conservata; aceasta disfagie
poate fi agravata prin blocaj cu corpi straini.
 DIAGNOSTIC
 
Manifestari respiratorii
 bronho-pneumopatii de inhalatie cu tuse, febra;
 crize de asfixie in timpul meselor asociate + / - zgomote anormale
intratoracice ce orienteaza spre o hernie mare mixta.
 INVESTIGAŢII PARACLINICE
 
Radiografia pulmonara de fata si profil - diagnosticarea unei hernii
mari daca arata o imagine clara mediana sau paracardiaca dreapta;
 
Tranzitul esogastric
• studiază morfologia jonctiunii cardiotuberozitare;
• caută refluxul, starea esofagului şi evacuarea stomacului;
 
Ph-metria esofagiana
• detecteaza refluxul cu o fiabilitate mai mare ca radiologia;
• indicata in manifestarile respiratorii neexplicate.
 APRECIEREA REFLUXULUI

Starea generala
• curba ponderala si retard staturo-ponderal;
• eventuale semne de deshidratare;
• anemie (hemograma).
 
Starea pulmonara
• Febra;
• Auscultatie;
• Radiografia pulmonara.
 
Starea esofagului
• clinic: semne clinice de esofagita, disfagie;
• tranzitul esofagian: stenoza de esofag;
• esofagoscopia: afirma esofagita, stadiul si intinderea leziunilor;
precizeaza gradul de ingustare esofagiana.
 EVOLUŢIE
• marcata de pusee de varsaturi cu complicatii nutritionale si
respiratorii si de pusee de esofagita cu risc de stenoza;
• depinde de varsta, importanta refluxului si sensibilitatea mucoasei
esofagiene.
 
Evolutie favorabila
• disparitie spontana odata cu stationarea in sezut;
• tulburarile cedeaza repede la tratamentul medico-postural;
 COMPLICATII
Complicatii mecanice
• complicatii pulmonare (crize de asfixie in momentul pranzului);
• volvulus gastric, cel mai adesea cronic;
• strangulare gastrica
 
Complicatii respiratorii: prin inhalatie bronsica:
• atelectazia unui lob pulmonar;
• pneumopatie recidivanta;
• inhalatie masiva intratraheala, explicand mortile subite la sugarii
varsatori.
 
Stenoza peptica:
 timpul pana la constituire fiind cu atat mai scurt cu cat refluxul este
permanent si puseele initiale de esofagita sunt severe.
 depistarea este dificila, disfagia fiind camuflata de alimentatia
lichida. Radiografie si esofagoscopia pun diagnosicul.
 TRATAMENT
Tratament medico-postural
• decubit ventral pe un plan inclinat la 30o este esential pentru
suprimarea RGE.
• pansamente esofagiene pentru protectia mucoasei;
• fractionarea meselor diminua secretia gastrica si refluxul;
• metoclopramid care diminua secretia gastrica si creste tonusul
sfincterului esofagian inferior.
 
Tratament chirurgical
• hernia hiatala necomplicata, in absenta stenozei – combatere a
refluxul (operatii antireflux).
• stenoza peptică - dilatatii instrumentale.
 INDICAŢIILE TRATAMENTULUI

Tratamentul chirurgical:
• hernia pungii gastrice;
• stenoza peptica esofagiana;
• pusee repetate de esofagita peptica complicata, ulcerata sau nu;
• atingere nutritionala sau respiratorie severa.
 
Tratamentul medico-postural
• sub supraveghere medicala în toate cazurile;
• esecul = indicatia chirurgicala.
INVAGINAŢIA INTESTINALĂ ACUTĂ
LA COPIL
• penetrarea unui segment intestinal in segmentul din aval;
• invaginatia intestinala acuta (IIA) = cea mai frecventa urgenta
chirurgicala a sugarului.
• diagnosticata si tratata precoce, evolutia este favorabila
• necunoasterea afectiunii duce la gesturi chirurgicale exagerate
(hemicolectomie dreapta largita, cu riscurile si consecintele sale
asupra sugarului).
 ETIOLOGIE
• raport baieti / fete, = 3/2.
• la sugarul intre 4 si 8 luni, 90% din cazuri sub 2 ani.
 
Invaginatia primitiva:
• 90% din invaginatii;
• = un raspuns al motricitatii intestinale la o iritatie neurovegetativa
sau o agresiune infectioasa, virala.
 
Invaginatia secundară:
• 10% din invaginatii, in special la copilul peste 2 ani.
• secundare unei leziuni a peretelui intestinal: diverticul Meckel,
limfom malign non Hodgkinian, polip etc;
• complicatie a unei interventii abdominale: invaginatie ileo-ileala
postoperatorie;
• mai rar in cursul purpurei reumatoide.
 ANATOMIE PATOLOGICA

Boudin-ul de invaginatie - leziunea sa anatomica care comporta trei

cilindri:
 segmentul care se invagineaza primul si constituie capul
invaginatiei;
 segmentul din aval care primeste capul invaginatiei si constituie
teaca invaginatiei;
 punctul de rasturnare care este coletul invaginatiei. La acest nivel
se produce strictura vaselor mezenterice.
BOUDIN DE
COLET INVAGINATIE

CAP

MEZENTER

Mecanismul de invaginaţie
 ANATOMIE PATOLOGICA

Varietati de invaginatie
a. Invaginatie ileo-colica sau transvalvulara
b. Invaginatia ileo-cecala sau prin rasturnare
c. Invaginatia ileo-ileală
d. Invaginatia colo-colica – este exceptionala.

B
A

Variante de invaginaţie: A.
ileocolică;
B. ileocecală;
C. ileoileală;
D. ileo-ileo-cecală
C D
 ANATOMIE PATOLOGICA

Consecintele strangularii mezenterice

• o jena in returul venos, edem si sangerare a mucoasei intestinale in
lumenul digestive;
• Foarte repede apar placarde de ischemie ce antreneaza necroza si
perforatie intestinala.
 DIAGNOSTIC
 
• Debut brutal la un sugar de 4-8 luni, in plina sanatate aparenta,
prin dureri abdominale paroxistice evoluand in crize.
 Crizele dureroase: "furtuni cu cer senin", sugarul tipa, se agita,
faciesul se contracta, devine palid, crizele fiind neobisnuite pentru
parinti. Dureaza cateva minute, apoi durerea pare calmata si
sugarul se linisteste. Apoi crizele reapar la fel de violente. Intre
crize copilul ramane linistit, putand da aspectul ca este in perfecta
stare de sanatate.
 Refuzul biberonului: o varsatura alimentara insoteste de obicei
prima criza sau o urmeaza. Rapid se instaleaza un refuz total al
biberonului, aceasta manifestare semnaland intoleranta completa
la alimentatie.
 Rectoragia: rara la debut, dar nu trebuie asteptata pentru a evoca
diagnosticul. Are aspect variabil: sange pur care se amesteca cu o
cantitate mica de materii fecale diareice, glere sanghinolente sau
fecale normale incojurate de sange.
 DIAGNOSTIC
 
• Debut brutal

Examenul clinic
 Palparea boudin-ului: o masa ovoida, dura, mobilizabila si
dureroasa sau o simpla impastare. Fosa iliaca dreapta este anormal
depresibila, iar abdomenul este din contra suplu si nedureros.
 Tuseul rectal: perceptia boudin-ului este rara la debut. Uneori
degetul revine cu mucus sanghinolent, afirmand rectoragia.
 Starea generala: buna la debut, temperatura este normala, dar
prezenta febrei nu elimina diagnosticul.
!!! crize abdominale paroxistice la un sugar impune suspiciunea de
invaginatie, chiar fara perceptia boudin-ului si in absenta rectoragiei si
trebuie sa duca la explorare radiologica de urgenta.
 DIAGNOSTIC
 
• Debut tardiv
 dupa mai multe ore de evolutie;
 crizele dureroase persista, mai putin intense;
 sugarul este obosit, palid si mai putin reactive;
 rectoragia, variabila in aspect si importanta, constituie un nou
semn de neliniste si confirma fara ezitare invaginatia.
 CONFIRMAREA DIAGNOSTICULUI
 
• Radiografia abdominala simpla - de fata si în decubit dorsal:
 boudinul sub forma unei opacitati in hipocondrul drept sau in
fata coloanei vertebrale;
 uneori o diminuare a gazului colic sau nivele lichidiene in
intestinul subtire;
 un pneumoperitoneu, contraindicatie formala pentru irigografie
baritata

• Radiografia abdominala cu insuflatie aerica rectal:

 poate inlocui irigografia baritata

• Echografia
 boudin-ului sub forma unei imagini in cocarda pe cupa
transversala sau de "hot dog" pe cupa longitudinala 
 CONFIRMAREA DIAGNOSTICULUI
 
• Irigografia baritată cu bariu fluid, introdus cu o presiune moderata
 progresia sa este supravegheata pe ecran de televizor;
 in scop: diagnostic si terapeutic;
 Diagnosticul - aspect de cupola, trident, pensa de crab sau
cocarda;
 Tratamentul - sub efectul irigografiei baritate,
dezinvaginarea hidrostatica este obsinuta, dar ea nu poate fi
afirmata decat prin umplerea masiva si totala a intestinului
subtire terminal
 FORME CLINICE
 
Invaginatii necunoscute
• frecvente prin necunoaşterea afectiunii si diagnosticul eronat de
"gastroenterita“;
• diagnosticul:
 tablou de ocluzie intestinala cu varsaturi bilioase sau fecaloide,
balonare abdominala, oprirea tranzitului pentru gaze si materii
fecale, inlocuit prin scaun sanghinolent;
 semnele de hipertermie fiind inlocuite printr-o hipotermie
severa;
 deshidratarea poate fi mascata de tesutul adipos al sugarului;
 radiografiei abdominale simple - semne de ocluzie pe intestinul
subtire sau deja perforatia cu pneumoperitoneu.
 FORME CLINICE
 
Forme simptomatice
• numeroase si pot fi necunoscute:
a. Invaginatia in cursul unei evolutii sezoniere – aparitia
rectoragiilor in cursul unei "gastroenterite" cu crize dureroase
repetate sau cu evolutie anormala;
b. Forme febrile - contemporane cu o otita sau o rinofaringita;
c. Forme subacute - cu crize dureroase atenuate;
d. Forme ileo-ileale - dominant este tabloul ocluziv;
e. Forme ale copilului mare - diagnosticul este dificil si trebuie
cautată o leziune organica cauzală;
f. Forme postoperatorii - rare, cu diagnosticul dificil.
 TRATAMENT
 
2 metode care se completeaza:
• reducere hidrostatica prin irigografie sub control radiologic
• reducere chirurgicală
 TRATAMENT
 
Reducerea hidrostatica
• indicatie in invaginatiile cu evolutie mai scurta de 24 h, in absenta
tuturor semnelor clinice sau radiologice de necroza de boudin.
• eficacitatea reducerii hidrostatice diminua cu durata evolutiei
invaginatiei
• reducerea poate fi obtinuta, dar numai o imagine cecala perfecta,
cu o umplere totala si masiva a ileonului terminal permite
afirmarea dezinvagintrii.
• cand dezinvaginarea este imposibila, parţiala sau discutabilă,
interventia chirurgicala este de elecţie.
 TRATAMENT
 
Tratamentul chirurgical
Indicatii:
• d'amblais in invaginatiile evolutive sau cu sindrom ocluziv franc;
• reducere discutabila dupa irigografie;
• dupa reducerea hidrostatica completa.
Calea de abord dupa sediul boudin-ului de invaginatie; reducere
manuala sau rezectie intestinala in caz de necroza.
Evolutia postoperatorie:
 simpla in cazul reducerii chirurgicale
 dominata probleme de nutritie date de rezectia ultimelor anse
ileale in caz de rezectie intestinala intinsa, hemicolectomie
dreapta.
Invaginaţie colo-colică