Kinetoterapia în osteoporoză

MASTERAND:

Bălaș Ruxandra
Morar Adnana Corina
Ormenișan Liliana Pușa
Pucă Bianca Roxana
Țolca Ioan Emanuel Gabriel

2019-2020  
 Osteoporoza – Definiție
• Osteoporoza („boala oaselor fragile”) este o afecțiune osteo-
metabolică caracterizată prin:
- pierderea susbtanțială de masă osoasă,
- scăderea densității osoase, determinată de demineralizare (absorbția Ca
și P din os),
- deteriorarea microarhitecturii țesutului osos.
• OMS definește osteoporoza ca densitatea minerală osoasă (DMO) aflată
cu 2,5 deviaţii standard sub masa osoasă medie maximă a adulţilor tineri
sănătoşi.

• Osteoporoza este o problemă de sănătate mondială, atribuită fie unui

deficit de acumulare de masă osoasă înainte de atingerea maturității
osoase, fie unei pierderi excesive a acesteia în procesul de îmbătrânire.
• Afectează cca 200 milioane de femei din întreaga lume.
• Femeile tind să piardă masa osoasă mai repede decât bărbații => o
prevalență a osteoporozei la femei de 4x mai mare.
 Clasificarea osteoporozei
• Primară – osteoporoză idiopatică juvenilă: condiție rară, apare, de
obicei, înainte de pubertate (între 8-14 ani), pacienţii prezintă
osteoporoză progresivă timp de 2-4 ani, în asociere cu fracturi axiale
sau axio-apendiculare multiple. Procesul de formare osoasă este
normal, dar activitatea osteoclastică creşte, rezultatul fiind o resorbţie
osoasă mărită. Remisia se produce, în general, după perioada de 2-4
ani. Această osteoporoză se manifestă în zona coloanei toracice şi
lombare => diferenţiere cu epifizita juvenilă sau boala Scheuermann.

• Secundară altor boli care generează pierdere osoasă. Cel mai frecvent
tip de osteoporoză este fie cea postmenopauză, fie cea legată de vârstă.
 Cauzele frecvente ale osteoporozei
*Ereditare, congenitale: Osteogeneza imperfectă, boala Werdnig-Hoffmann, miotonia
congenitală, disgeneza gonadică

* Dobândită (primară şi secundară)

a) Generalizată
• Idiopatică (femei în premenopauză, bărbaţii de vârstă mijlocie sau tineri; osteoporoza juvenilă)
• Postmenopauză
• Legată de vârstă
•Tulburări endocrine: acromegalie, hipertiroidism, sdr. Cushing, hiperparatiroidism,
• Probleme nutriţionale: malnutriţie, deficit de vitamine (C, D), supraconsum de vitamine (A sau
D), deficit de Ca, aport ridicat de Na, cafeină, proteine, fosfat, abuzul de alcool
• Stilul de viaţă sedentar, imobilitatea, fumatul
• Boli gastrointestinale
• Nefropatii
• Boala pulmonară obstructivă cronică
• Malignitate (mielom multiplu, carcinom diseminat)
• Consumul de medicamente: barbiturice, heparină, substituţia în exces cu hormoni tiroidieni,
glucocorticoizi
b) Localizată
• Artrită inflamatorie, fracturi, imobilizare în mulaj, distrofia membrelor, paralizie
musculară
 Simptomele și manifestările clinice ale
osteoporozei

• Apariţia fracturilor. Fracturile vertebrale osteoporotice pot rămâne

neidentificate până când sunt observate accidental pe o radiografie
toracică. Fracturile apendiculare, însă, necesită atenţie imediată.
• Cele mai frecvente regiuni de producere a fracturilor osteoporotice sunt
coloana mediotoracică şi lombară superioară, şoldul (femurul proximal) şi
antebraţul distal (fractura Colles).

• Durerile de spate sau de gât; 

• Pierderea treptată a înălțimii. O scădere în înălțime mai mare de 3 cm

într-un interval mai scurt de timp poate reprezenta semnul apariției unei
tasări vertebrale osteoporotice;

• O postură "cocoșată"; 
 Factorii care contribuie la riscul de fracturi
Extrinseci
• De mediu: obstacolele, podelele alunecoase, suprafeţele denivelate,
iluminarea slabă, scările prost executate, animalele de companie, trotuarele
cu polei
• Extrascheletici: încălţămintea inadecvată, îmbrăcămintea prea strâmtă
Intrinseci
• Intrascheletici: slăbiciunea extremităţilor inferioare (neurogenică sau
miopatică), tulburările de echilibru (dezechilibru vestibular, neuropatie
periferică,), afecţiunile vizuale, purtarea de ochelari cu lentile bifocale,
declinul cognitiv, coordonarea redusă, modificările posturale, apraxia
mersului, forța musculară redusă, flexibilitatea redusă, hipotensiunea
posturală, decondiţionarea cardiovasculară

 Cea mai ridicată incidenţă a fracturilor se întâlneşte la femeile albe.

 Raportul femei/bărbaţi este de aproximativ 7:1 pentru fracturile vertebrale,
2:1 pentru fracturile de şold și 5:1 pentru fracturile Colles.
 Fracturile afectează sistemul osteo-muscular, provoacă durere cronică și
pierderea capacității funcționale, și compromite calitatea vieții.
Managementul durerii în osteoporoză
 Tratamentul în osteoporoză
O abordare în echipă: consultaţia endocrină este necesară, alături de intervenţia
specialiştilor în medicină fizică şi reabilitare, farmacologie, psihologie şi nutriţie.
 Tratamentul în osteoporoză

• Programul SPEED (exerciţii dinamice, proprioceptive, pentru extensia

coloanei vertebrale) indică o lăţime redusă a pasului, un mai bun
echilibru al mersului, un risc redus de căzături la întâlnirea unui
obstacol, şi o viteză, cadenţă și lungime a pasului îmbunătățite.
 
• Exerciţiile de extensie a coloanei vertebrale trebuie să fie utilizate
alături de exerciţiile de reducere a lordozei lombare. Diverse studii au
demostrat că exerciţiile progresive cu rezistenţă, pentru tonifierea
spatelui, pot îmbunătăţi semnificativ forţa musculară a acestuia.

• Slăbiciunea muşchilor abdominali accentuează problemele de postură

deficitară => orice program de antrenare a posturii, trebuie să conțină şi
exerciţii izometrice de tonifiere a musculaturii abdominale.
 
• Un program de exerciţii supravegheat, nesolicitant, progresiv, de
rezistenţă poate îmbunătăţi masa osoasă a indivizilor inactivi.
Exerciţii progresive pentru pacienţii
cu osteoporoză severă

• Fig. A-C: Exerciţiu

de extensie pentru
porţiunea dorsală • F1 şi F2, exerciţiu de întindere
superioară şi umăr, pectorală, executat în şezând, utilizat
executat cu coloana pentru a reduce postura cifotică.
susţinută.

• Fig. D-E: Exercițiu

de rotație a umărului
din D.D. pentru a se • G1 şi G2, exerciţiu de extensie
evita tensionarea dorsală în şezând. Această poziţie
porţiunii dorsale evită sau minimizează durerea în
superioare şi a gâtului osteoporoză.
ale unui schelet fragil.
 • H1 şi H2: exerciţiu de respiraţie profundă, combinat cu
întindere pectorală şi extensie dorsală.
Pacientul stă pe scaun, îşi aduce mâinile la nivelul
capului şi inspiră profund. extinzând uşor coatele în
spate. În timp ce expiră, pacientul readuce braţele în
poziţia de pornire. (10-15x)

• I: exerciţiu de reducere a lordozei lombare. cu

contracţia izometrică a flexorilor lombari.

• J1 şi J2: exerciţiu izometric de tonifiere

a muşchilor abdominali.

• Fig. K1-K3: exerciţii de extensie în decubit ventral,

cu o pernă sub abdomen (pentru a evita
hiperextensia).

• K3 ajută la intensificarea efectului tonifierii

extensiei dorsale şi se adaugă greutăţi.
 • Fig L: exerciţiu de îmbunătăţire a forţei
extensorilor lombari şi a marelui fesier.

• M1-M2, exerciţii pentru tonifierea

musculaturii cu încărcarea de
greutăţi care pot reduce pierderea
osoasă.
• M1: extensorii umărului contribuie la
reducerea posturii cifotice. Un genunchi este
flectat, pentru a evita tensionarea lombară.
Pentru a evita tensionarea spinală şi menţine
echilibrul, se recomandă aplecatul sau ţinerea
de un obiect stabil pentru sprijin.
• M2: exerciţiu bilateral sau unilateral pentru
încărcarea de greutăți la nivelul coloanei şi al
șoldului.
Când greutatea este ridicată deasupra capului.
genunchii sunt uşor flectați pentru a evita
tensionarea coloanei lombare.
Posturi statice şi dinamice Niveluri de intensitate a
corecte exercițiului
 Beneficiile exercițiului fizic

• Exercițiul fizic corect efectuat în perioada anterioară atingerii maturității osoase (decada
a 3-a de viață) reprezintă una dintre cele mai eficiente strategii de maximizare a
acumulării de masă osoasă => exercițiul fizic este un element important în prevenirea și
tratarea osteoporozei.
• Exercițiile de intensitate moderată spre ridicată, efectuate la viteză ridicată în intervale
scurte de timp, în sală sau în bazin, constituie elemente care pot fi integrate în
programele de prevenire și tratament ale osteoporozei.
• Mersul pe jos determină o îmbunătățire a densității minerale osoase (DMO) la nivelul
colului femural, fără efecte asupra coloanei.
• Pentru creșterea DMO la nivelul coloanei (în special lombare) se recomandă un program
de exerciții combinate: aerobic + rezistență + încărcare.
• Femeile în vârstă care aleargă au o DMO totală mai mare decât cele sedentare.
• Un program de exerciții cu rezistență moderată spre ridicată (70-90% din 1RM), cu 3-4
serii de câte 8-12 repetări pentru fiecare exercițiu de 2-3x/săpt contribuie la
îmbunătățirea DMO a coapsei și femurului femeilor aflate la menopauză.
• Antrenamentul de rezistență are un efect benefic asupra funcțiilor fizice și ADL-urilor la
adulții cu osteopenie și osteoporoză.
• Tonizarea extensorilor coloanei reduce semnificativ incidența fracturilor vertebrale,
îmbunătățește echilibrul și reduce volumul căzăturilor.
• Exercițiile de reeducare a mersului și de propriocepție îmbunătățesc capacitatea
funcțională, echilibrul dinamic și, în final, calitatea vieții.
 Principii terapeutice în stabilirea programului de
exerciții pentru osteoporoză

1. Principiul specificității: Adaptările osului la încărcare/greutate sunt

localizate, nu sistemice. Exercițiile trebuie să includă activități care vizează
încarcarea/solicitarea direct sau indirect a zonei respective: coapsă, coloană,
radiocarp – sediile celor mai frecvente fracturi osteoporotice.
2. Principiul încărcării progresive: Greutatea și rezistența prin exerciții
antigravitaționale sau forțe musculare trebuie să fie mai mari decât cele din
activitățile zilnice. Pe măsură ce osul se adaptează, stimulul rezisitiv trebuie
crescut.
3. Principiul reversibilității: Orice adaptare pozitivă a osului rezultată din
antrenament se va pierde progresiv dacă programul sau stimulul este
întrerupt.
4. Principiul valorilor inițiale: Cele mai mai modificări ale osului ca răspuns
la antrenamentul cu rezistență se înregistrează la pacienții cu cele mai mici
valori ale DMO.
5. Principiul diminuării randamentului: Orice adaptare inițială a osului la
antrenamentul cu rezistență este urmată de progrese minore sau reduse, ca
urmare a procesului de acomodare a celulelor osoase.
Principii terapeutice în stabilirea programului de
exerciții pentru osteoporoză
• Se evită exercițiile (active și/sau pasive) de flexie a coloanei;
• Musculatura abdominală și a spatelui se tonifică în poziție neutră, cu
progresie spre extensie atât cât este tolerată;
• Îmbunătățirea stabilității axiale se realizează prin activarea treptată a
extensorilor coloanei vertebrale. Din punct de vedere fiziologic, exercițiul
crește densitatea minerală osoasă.
• Exercițiile de încărcare (mersul pe jos), sunt esențiale, contribuind la
stimularea osteoblastelor și la menținerea unei bune DMO la nivelul
pelvisului și a extremităților inferioare.
• Alegerea exercițiului fizic potrivit poate determina creșterea forței
musculare și a DMO, reducând riscul de fracturi apendiculare.
• Deficitele de propriocepție se remediază prin exerciții dinamice.
• Este necesară menținerea flexibilității membrelor inferioare. Musculatura
contracturată a membrului inferior poate tensiona scheletul axial,
influențând unghiul pelvisului și al coloanei lombosacrate.
• Înainte de alcătuirea oricărui program terapeutic, este esențială
cunoașterea mecanismelor spondilozei, stenozei și fracturilor prin
compresiune.
 Măsuri de precauție în timpul exercițiilor

- Purtarea de încălțăminte strâns legată, cu talpă aderentă;

- Începerea sesiunii de exerciții cu o încălzire (mers, stretching usor);
- Menținerea unei posturi corecte în timpul efectuării exercițiilor, pentru a
preveni durerea musculară și fracturile;
- Efectuarea exercițiilor de destabilizare pe plăci de echilibru sau trambuline
în fața unui perete sau unei bare de sprijin pentru a evita căderile;
- Tonifierea musculaturii abdominale este necesară pentru menținerea unei
bune posturi în timpul celor mai multe ADL-uri. Se recomandă efectuarea
de contracții izometrice cu coloana vertebrală în poziție fiziologică, evitând
apariția fenomenului Valsalva, semi-flexii ale coapsei pe bazin din decubit
dorsal, anteversia și retroversia pelvisului;

- Este indicat să se ia în calcul și alți factori (aportul de Ca și vitamina D,

consumul de alcool, fumatul, vârsta, fracturi anterioare, utilizarea de
corticosteroizi, etc.) care contribuie la reducerea calitaății masei osoase și
cresc riscul de fractură.
 Prevenirea osteoporozei
• Mișcare – Exercițiul fizic rămâne una dintre cele mai eficiente metode de a lupta
împotriva osteoporozei
• Reducerea consumul de sare – Există o relație între aportul mare de Na și pierderea
de masă osoasă, în special în cazul persoanelor cu tensiune arterială crescută. Sarea
crește cantitatea de Ca eliminată prin urină și transpirație, => pierdere de masă osoasă
în cazul persoanelor cu deficit de calciu.
• Consum moderat de cofeină și băuturi acidulate – cofeina, indiferent dacă provine
din ceai, cafea, ciocolataă, etc., interferă cu absorbția Ca.
• Renunțatul la fumat – Fumatul impiedică vindecarea fracturilor și reduce capacitatea
organismului de generare a osului. 
• Limitarea consumului de alcool – Consumul de până la 2 pahare /zi la barbați și 1/zi
la femei poate ajuta chiar la prevenirea fracturilor. Depășirea acestei cantități reduce
absorbția de Ca, epuizează rezervele existente și reduce nivelul de estrogen, important
pentru generarea osului. 
• Medicația – Unele medicamente, precum anti-inflamatoarele, corticosteroizi cresc
riscul de osteoporoză.
• Aportul de Ca – Adulții au nevoie de 1.000 de mg Ca zilnic, iar femeile peste 50 de ani
și barbații peste 70 de ani până la 1.200 de mg. 
• Aportul de vitamina D – Aceasta ajută organismul să absoarbă, să rețină și să
folosească aportul de Ca. Soarele declanșează producerea vitaminei D în organism, iar
surse alimentare de vitamina D includ: laptele, sucul de portocale și cerealele.
 Bibliografie
• Braddom, RL . Medicină fizică și de reabilitare, Ed a IV-a. București: Regia Autonomă Monitorul Oficial;
2015
• Oleson, CV. Osteoporosis Rehabilitation. A Practical Approach, Cham: Springer; 2017
• Yang, X., Zhai, Y., Zhang, J. et al. Combined effects of physical activity and calcium on bone health in
children and adolescents: a systematic review of randomized controlled trials. World J Pediatr (2020).
https://doi.org/10.1007/s12519-019-00330-7
• Huang, C., Wang, H., Chen, K. et al. Effects of a dynamic combined training on impulse response for
middle-aged and elderly patients with osteoporosis and knee osteoarthritis: a randomized control
trial. Aging Clin Exp Res (2020). https://doi.org/10.1007/s40520-020-01508-0
• Moreira Linda Denise Fernandes, Oliveira Mônica Longo de, Lirani-Galvão Ana Paula, Marin-Mio
Rosângela Villa, Santos Rodrigo Nolasco dos, Lazaretti-Castro Marise. Physical exercise and osteoporosis:
effects of different types of exercises on bone and physical function of postmenopausal women. Arq Bras
Endocrinol Metab. 2014  July;  58( 5 ): 514-522. http://dx.doi.org/10.1590/0004-2730000003374.
• Lambert C, Beck BR, Watson SL, Harding AT, Weeks BK. Enjoyment and acceptability of different exercise
modalities to improve bone health in young adult women. Health Promot J Austral. 2020;00:1–12.
https ://doi.org/10.1002/hpja.321
• 
• Wilson N, Hurkmans E, Adams J, et al. Prevention and management of osteoporotic fractures by non-
physician health professionals: a systematic literature review to inform EULAR points to consider. RMD
Open 2020;6:e001143. doi:10.1136/rmdopen-2019-001143
• Daly RM, Dalla Via J, Duckham RL, Fraser SF, Helge EW. Exercise for the prevention of osteoporosis in
postmenopausal women: an evidence-based guide to the optimal prescription. Braz J Phys Ther.
2019;23(2):170‐180. doi:10.1016/j.bjpt.2018.11.011