CICLOTIMIA

UNIVERSITATEA DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, PSIHOLOGIE CLINICĂ
BERDEA CRISTIAN
 DEFINIŢIE

• Ciclotimia este o tulburare de dispoziție caracterizată prin schimbări de dispoziție ușoare și regulate,
care pot fi descrise ca fiind ciclice.

• Persoanele care suferă de ciclotimie experimentează stări de spirit ridicate, numite episoade
hipomaniacale, și perioade de tristețe sau depresie ușoară, numite episoade distimice.
ELEMENTE DE DIAGNOSTIC

• Ciclotimia este rar diagnosticată, deoarece simptomele sale sunt ușoare și asociate cu o varietate de alte
tulburări de dispoziție, cum ar fi depresia majoră și tulburarea bipolară. Prin urmare, mulți oameni care
suferă de ciclotimie nu primesc niciodată un diagnostic corect pentru tulburarea lor.

• Cu toate acestea, ciclotimia poate fi încă o sursă de stres emoțional și poate afecta capacitatea cuiva de a
funcționa în viața de zi cu zi. Persoanele care suspectează că suferă de ciclotimie ar trebui să își informeze
medicul despre simptomele lor și să solicite un diagnostic și un tratament adecvat.
 EPISOADELE HIPOMANIACALE

• Episoadele hipomaniacale sunt caracterizate printr-o stare de exces de energie, îmbunătățirea stimei de
sine și ocreștere a ideilor creativității și productivității, chiar dacă acestea sunt adesea inechilibratern
disparând după o anumită perioadă de timp. Starea de hipomanie diferă de mânie, care este mult mai
intensă și poate provoca probleme semnificative în viața unei persoane.
 EPISOADELE DISTIMICE

•Episoadele distimice, pe de altă parte, sunt caracterizate de sentimente de tristețe ușoară sau depresie,
care pot dura câteva zile, săptămâni sau chiar luni. Aceste episoade nu sunt la fel de grave precum cele ale
unei persoane care suferă de tulburare bipolară, dar pot provoca dificultăți în relațiile și activitățile de zi cu
zi ale unei persoane.
 CRITERII DE DIAGNOSTIC

• Timp de cel puţin 2 ani (cel puţin 1 an la copii şi adolescenţi) au existat numeroase perioade
caracterizate prin simptome hipomaniacale care nu îndeplinesc criteriile de diagnostic pentru un episod
hipomaniacal, şi numeroase perioade caracterizate prin simptome depresive care nu indeplinesc
criteriile de diagnostic pentru un episod depresiv major
• Pe parcursul acestei perioade de 2 ani, perioadele hipomaniacale şi depresive au fost prezentate cel
puţin jumatate din timp, iar individul nu a fost lipsit de simptome mai mult de 2 luni consecutiv.
• Nu au fost niciodată îndeplinite criteriile de diagnostic pentru un episod depresiv major, maniacal.
• Simptomele nu pot fi atribuite efectelor fiziologice ale unei substanţe (drog, medicament) sau altei
afecţiuni medicale.
• Simptomele provoacă disconfor semnificativ clinic sau deficit în domeniile social, profesional.
ELEMENTE DE DIAGNOSTIC

• Criteriul principal de diagnostic constă în perturbarea cronică, fluctuantă a dispoziţiei, caracterizată prin
numeroase perioade cu simptome hipomaniacale şi cu perioade depresive, distincte unele faţă de altele.

• Dacă un individ cu tulburare ciclotimică suferă ulterior un episod depresiv major, maniacal sau
hipomaniacal, diagnosticul se schimbă în tulburare depresivă majoră, tulburare bipolară 1.

• Nu va fi stabilit diagnosticul de tulburare ciclotimică dacă tiparul de schimbări ale dispoziţiei este mai bine
explicat de tulburarea schizoafectivă, schizofrenie, tulburarea schizofreniformă şi alte tulburări psihotice.
 PREVALENŢĂ

• Prevalenţa tulburării ciclotimice de+a lungul vieţii este de aproximativ 0,4-1%.

• Prevalenţa în serviciile clinice specializate în tulburări afective poate fi cuprinsă între 3% şi 5%.

• În populaţia generală, în aparenţă, tulburarea ciclotimică este la fel de frecventă la bărbaţi şi femei. În
clinicile medicale există o probabilitate mai mare ca femeile cu tulburare ciclotimică să solicite
tratament comparativ cu bărbaţii.
 DEBUT ŞI EVOLUŢIE

• Tulburarea ciclotimică debutează de obicei în adolescenţă sau în perioada de adult tânăr şi uneori se
consideră că reflectă o predispoziţie temperamentală pentru alte tulburări din acest capitol.
• Tulburarea ciclotimică are de obicei debut insidios şi evoluţie progresivă. Există un risc de 15-50% ca un
individ cu această tulburare să dezvolte ulterior o tulburare bipolară I sau II.
• Debutul în perioada de adult a unor simptome hipomaniacale şi depresive persistente şi fluctuante
trebuie clar diferenţiat de tulburarea bipolară şi tulburările înrudite secundare unei afecţiuni medicale şi
de tulburarea depresivă secundară unei afecţiuni medicale, înainte de a stabili diagnosticul de tulburare
ciclotimică.
 DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

• Tulburarea bipolară şi tulburări înrudite secundare unei afecţiuni medicale şi tulburarea depresivă secundară unei
efecţiuni medicale – diagnosticul se stabileşte atunci când se consideră că perturbarea dispoziţiei poate fi atribuită
electelor fiziologice ale unei afecţiuni medicale specifice, de obicei cronice (de ex. hipertiroidoism)
• Tulburarea bipolară şi tulburări înrudite induse de substanţe sau medicamente şi tulburarea depresivă indusă de
substanţe sau medicamente– pot fi diferenţiate de tulburarea ciclotimică deoarece se consideră că o substanţă sau un
medicament este asociat etiologic cu tulburarea de dispoziţie.
• Tulburarea bipolară I cu ciclitate rapidă şi tulburarea bipolară II cu ciclitate rapidă. Ambele tulburări pot fi asemănătoare
cu tulburarea ciclotimică datorită schimbărilor frecvente şi marcate de dispoziţie. Prin definiţie, în tulburarea ciclotimică
nu au fost niciodată îndeplinite criteriile de diagnostic pentru un episod depresiv major, maniacal sau hipomanical, în
timp ce în tulburările bipolară I şi II specificatorul cu ciclitate rapidă presupune prezenţa episoadelor afective complete.
• Tulburarea de personalitate borderline – este asociată cu schimbări severe ale dispoziţiei, care pot sugera tulburarea
ciclotimică. Dacă sunt îndeplinite criteriile de diagnostic pentru ambele tulburări, în diagnostic vor fi menţionate atăt
tulburarea de personalitate borderline cât şi tulburarea ciclotimică.
COMORBIDITĂŢI

• Tulburările legate de consumul de substanţe şi tulburările de somn (ex. dificultăţi în iniţierea şi

menţinerea somnului) pot fi prezente la indivizii cu tulburare ciclotimică.

• Majoritatea copiilor cu tulburare ciclotimică, trataţi în ambulatoriu, prezintă afecţiuni mintale comorbide,
aceştia au o probabilitate mai mare să sufere de tulburare cu deficit de atenţie/hiperactivitate comorbidă
comparativ cu alţi pacienţi de aceeaşi vârstă cu tulburări mintale.
 TRATAMENT

• Tratamentul pentru ciclotimie implică de obicei terapie comportamentală (terapie cognitivă), în

combinație cu medicamente antidepresive sau stabilizatoare de dispoziție. Terapia cognitivă poate ajuta
o persoană să înțeleagă și să gestioneze mai bine schimbările de dispoziție, în timp ce medicamentele
pot ajuta la reducerea episoadelor ușoare de manie și depresie.