Teză de master

COMPETENȚA MANAGERIALĂ ÎN
SOCIALIZAREA PREȘCOLARULUI
 ACTUALITATEA TEMEI
Întreaga dezvoltare, ca şi condiţia
umană însăşi, sunt inundate şi stimulate
de procesele de socializare prin care se
constituie integrarea socială şi identitatea
persoanei. Influenţele se exercită asupra
copilului mai întâi prin familie şi mai
ordonat şi sistematic cu ajutorul
instituţiilor de învăţământ, prin viaţa
socială, în ansamblu, ca factori ce concură
în a-i oferi modele de conduită, clişee de
apreciere şi reacţii, opinii şi cunoştinţe
despre tot ceea ce îl înconjoară.
Problema cercetării:
procesul de dezvoltare a socializării
prin jocuri didactice.
Scopul cercetării:
determinarea şi elaborarea unui set de jocuri didactice
orientate spre socializarea copilului preșcolar.
 Obiectivele cercetării:
 Concretizarea esenţei şi conţinutul noţiunii de joc
didactic, socializare etc.
 Caracterizarea conținuturilor ce influențează
socializarea.
 Determinarea tipurilor de socializare.
 Elaborarea şi realizarea experimentală a unui set de
jocuri didactice orientate spre dezvoltarea socializării
copilului preșcolar.
 Implementarea jocurilor didactice cu copii preșcolari.
 Jocul didactic reprezintă o metodă de educaţie şi
instruire
 Jocul, il putem caracteriza ca fiind o activitate spontană,
liberă si atractivă, care participă la evoluția pe plan
psihic a copiilor, la formarea acestora pentru integrarea
socială, dar şi o metoda plăcută de relaxare şi
divertisment
 Jocul indeplinește un rol foarte important pentru nevoia
de activitate a copilului la vârsta preșcolară, nevoie
generată de trebuinţe, aspiraţie, înclinații specifice
acestui nivel de dezvoltare psihologică.
 O altă noțiune a jocului se poate exprima ca o activitate
esențială la vârsta preşcolară şi se săvârșește fără nici un
scop, ca plăcere gratuită.
 Există mai multe tipuri de jocuri:

jocuri senzoriale
jocuri intelectuale
jocuri didactice cu material
jocuri didactice fără material sau orale

În concluzie pot spune că jocul este domeniul

principal în care se manifestă şi se exersează
imaginaţia, climatul psihologic cel mai favorabil
al copilului preşcolar pentru a se forma armonios.
Socializarea reprezintǎ procesul prin
care se formează personalitatea
umana, prin care individul învață din
familie, din grădiniță și din alte
instituții, comportamente, abilități,
informații care îl transformă în ființă
socială, capabilă să trăiasca și să se
dezvolte într-o societate.
 Familia este cel mai important agent de
socializare, locul în care copiii învaţă să
devină umani şi în care se formează
conduitele sociale de bază şi de început,
funcţia sa de socializare fiind realizată în
patru situaţii specifice:
situaţia de educaţie morală,
situaţia de “învăţare cognitivă”
situația ce angajează imaginaţia
situaţia de “comunicare psihologica“
 Grădiniţa este un cadru grupal mai
larg decat familia ceea ce presupune,
pe de o parte, o cantitate de
neprevăzut şi, pe de altă parte,
impune cerinţe mai severe conduitei
copilului
Alături de rolul cadrului didactic în socializarea
secundara, cercetările de până în prezent au
evidenţiat intensificarea tendinţei copilului
preșcolar de a contacta alţi copii de vârsta lui şi
importanţa grupului de covârstnici care, la o
anumită treapta, devine indispensabil copilului
pentru ucenicia sa socială.
În concluzie, viaţa colectivă în grup
asigură copilului individualizare prin
socializare, adică afirmarea proprie în
întrecerea cu ceilalţi ca el. Interiorizând
conduitele copil-copil, conduite duble,
mobile si reversibile: a da / a primi, a
ajuta / a fi ajutat, se realizează o
transmitere de deprinderi, sentimente,
convingeri care reprezintă chintesenţa
experienţei colective a fiecăruia şi a
tuturor.
 Socializarea are următoarele trăsături:
 Copilul este cuprins într-un grup de co-vârstnici cu care
împarte realizările și nereușitele unei activități colective.
 Dobândește competențe de relaționare cu ceilalți și are ocazia
exersării și eficientizării lor ( învață și exersează diverse
modele de relaționare, cu regulile și limetele aferente lor).
 În relația cu co-vârstnicii și adulții, alții decât părinții, își
dezvoltă și performează un comportament de prezentare și
afirmare de sine, descoperindu-și prin comparație capacitățile
și limetele.
 Câștigă în autonomia acțiunilor: de autoservire, de decizie și
asumare a responsabilităților, de punere în practică a
inițiativelor, de control al comportamentului propriu
În dezvoltarea socializării copilului preșcolar prin
intermediul jocului didactic am ţinut cont de
următoarele principii:
 Respectul faţă de personalitatea copilului în
îmbinarea raţională cu exigenţa faţă de el;
 Individualizarea şi diferenţierea procesului
instructiv;
 Principul creativităţii şi psihogenetic;
 Îmbinarea conducerii pedagogice cu iniţiativa şi
spiritul activ şi colectivist al elevilor.
 În calitate de instrument de evaluare am
folosit Fişa de apreciere a sociabilităţii
copilului preşcolar
Am îndeplit astfel de fișă pentru grupa
experimentală și grupa de control. Apoi
datele obținute le-am clasificat pe niveluri,
în dependență de punctajul acumulat.
 Rezultatele comparative ale copiilor în
experimentului de control
Nivelul Grupa experimentală Grupa de control

Nivel înalt 9 35 % 6 23 %

Nivel mediu 14 54 % 15 58 %

Nivel scăzut 3 11 % 5 19 %
 Rezultatele comparative ale copiilor din grupa
experimentală şi cea de control

Nivelul Grupa experimentală Grupa de control

Nivel înalt 6 23 % 5 19 %

Nivel mediu 13 50 % 14 54 %

Nivel scăzut 7 27 % 7 27 %
 Rezultatele comparative în ambele experimente
Grupa experimentală Grupa de control

iniţială finală iniţială finală

Nivelul nr. copii % nr. copii % nr. copii % nr. copii %

Nivel inalt 6 23% 9 35% 5 19% 6 23%

Nivel mediu 13 50% 14 54% 14 54% 15 58%

Nivel scăzut 7 27% 3 11% 7 27% 5 19%

Figura 2.3. Rezultatele comparative în ambele experimente

 Rezultatele obţinute au dus la concluzia
că copii din clasa experimentală i-au
depăşit la pe cei din grupa de control, în
ceea ce priveşte felul de a se exprima, de
a stabili relați cu cei din jur etc.. Ei au
devenit mai activi şi mai liberi în gândire
și comportament.
.
 Noutate și originalitatea:
rezidă în elaborarea unui set de jocuri didactice orientate spre
socializarea preșcolarului din perspectiva factorilor implicați
Valoarea teoretică a cercetării:
constă în precizarea noțiunii și conținutului jocului didactic,
determinarea factorilor ce influențează socializarea și determinarea
tipurilor de socializare
Valoarea practică a cercetării:
elaborarea şi implementarea celor mai eficiente jocuri didactice care
contribuie la socializarea preșcolarilor
Problema științifică
soluționată rezidă în elaborarea unui set de jocuri didactice în baza
reperelor pedagogice (factori, condiții, conținuturi) de socializare a
preșcolarului.
 CONCLUZII GENERALE:
 Jocul îl putem caracteriza ca fiind o activitate spontană, liberă și
atractivă, care participa la evoluția pe plan psihic a copiilor, la
formarea acestora pentru integrarea socială, dar şi o metoda
plăcută de relaxare şi divertisment pentru tineri şi adulţi.
 Grădiniţă are o contribuție deosebită la dezvoltarea unor aspecte
ale personalităţii copilului, în principal asupra sociabilităţii
acestuia.
 Experimentele efectuate ne-au permis să observăm formele de
manifestare a sociabilităţii, ca trăsătură de personalitate ce se
dezvoltă în cadrul grădiniţei. Aici preşcolarul învaţă să devină
sociabil şi să participe împreună cu ceilalţi la îndeplinirea unor
sarcini, grupându-se la început sub conducerea educatoarei şi
apoi, treptat, acomodându-se şi colaborând. Pe măsură ce
realizează experienţe colective învaţă să respecte regulile, să
stabilească relaţii pe bază de afinitate şi să se dezvolte astfel social
şi emoţional.
 Recomandări practice :
La elaborarea conţinutului activităţilor privind educarea
copilului preşcolar să ţină cont de nivelul de maturizare al
copilului astfel încât să existe un permanent echilibru
între tipuri, recomandându-se a fi gândite şi organizate în
raport cu vârsta.
 Educarea copilului preşcolar trebuie să se realizeze într-
un mediu educaţional adecvat, în vederea stimulării
continue a învăţării spontane a acestuia şi formării lui ca
o personalitate autonomă şi conştientă de sine, prin
organizarea şi trăirea unor experienţe de învăţare ţinând
seama de cerinţele viitorului şi de necesitatea producerii
unor schimbări dorite în comportamentul copilului de
astăzi.