SFECLA DE ZAHĂR
Absolvent:   Manalache Iulian
 Noțiuni generale
          Sfecla de zahăr, cunoscută și sub denumirea științifică de
Beta vulgaris subsp. vulgaris, este o plantă bi-anuală din familia
Chenopodiaceae și este una dintre principalele surse de zahăr din
lume. Ea se distinge prin abilitatea sa de a realiza fotosinteză
intensă și de a acumula zahăr în rădăcina sa pivotantă. 

          Sfecla de zahăr este cultivată pentru rădăcini, din care

principalul produs este zahărul, iar ca produs secundar, melasă și
borage, utilizate în hrana animalelor și pentru producerea
alcoolului etilic. Sfecla de zahăr este o plantă furajeră de bună
calitate și cu randament ridicat pentru industria zahărului din țara
noastră și din Europa. Zahărul și produsele din zahăr formează un
grup mare de alimente care se caracterizează prin conținut ridicat
de zahăr (zaharoză, glucoză), aspect atractiv, gust dulce, diferite
nuanțe și aromă plăcută.

         În ultimii ani, România a devenit dependentă de importurile

de zahăr, cu aproximativ 60% din consumul intern fiind acoperit
prin importuri. Acest lucru se datorează în mare parte reducerii
suprafețelor cultivate cu sfeclă de zahăr și închiderii fabricilor de
zahăr în țară. În anul 2007, când România a aderat la Uniunea
Europeană, a fost stabilită o cotă de zahăr de 104.000 de tone, care
să acopere aproximativ 20% din necesarul intern, ceea ce a dus la
o scădere semnificativă a suprafețelor cultivate cu sfeclă de zahăr
în țară.
            Istoricul culturii în lume 
• Sfecla de zahăr așa cum o cunoaștem astăzi provine din mulți ani de încrucișări
ale sfeclei domesticite (Beta vulgaris L.). Se spune că își trage numele de la litera
grecească beta deoarece rădăcina umflată, asemănătoare cu un ridiche,
seamănă cu litera greacă B. 
• Excaladarea cultivări în masă începe odată cu decoperirea principalei
intrebuințări , cea de obținere a zahărului  . Principalul punct de pornire în istoria
modernă a industializări zahărului în Europa este descoperirea a câtorva cristale
dulci asemanatoare ca cele din trestie de zahar , în  1747 de către Andreas
Sigsmund Marggraf .
•   Odată cu aceste descoperiri intervine în 1800 și așa numita ,,Blocadă britanică
sau continentală ,,  făcandu-l pe Napoleon Bonaparte să finanțeze culturile de
sfecla de zahăr și procesatorii . Ajungandu-se la o suprafață de 32000 de hectare
de sfeclă și 40 de fabrici  . 
Introducerea culturii de  sfeclă de zahăr în Romania 
• În România, sfecla pentru zahăr a fost introdusă în cultură în jurul anului 1831,
mai precis în Transilvania. Primele fabrici care obţineau zahărul din sfeclă au
fost construite în perioada 1875-1876, fiind localizate la Sascut şi Chitila. 
• În anul 1990, România dispunea de aproximativ 33 de fabrici de zahăr, însă în
prezent, doar 4-5 dintre acestea funcţionează, iar acelea produc în mare parte
zahăr brut provenit din trestie. Necesarul de consum de zahăr anual în
România este de aproximativ 550.000 de tone, însă producţia internă este sub
100.000 de tone, restul fiind importat.
• Până în 1990, România a produs aproximativ 500.000 de tone de zahăr alb din
sfeclă de zahăr pe o suprafață de aproximativ 200.000-250.000 de hectare, cu
un randament mediu cuprins între 2,2-2,5 tone de zahăr alb pe hectar. 
 Situația culturii de sfeclă de zahăr din Romania - 2022
În anul 2022 suprafața contractată cu sfeclă de zahăr s-a redus la 8.600 de hectare. Comparativ cu anul 2021, în anul 2022
suprafața cu sfeclă de zahăr a scăzut cu aproximativ 38%.

Scăderea suprafețelor cultivate cu sfeclă de zahăr a fost provocată şi de următoarele cauze:

– reducerea producției, ca urmare a schimbărilor climatice respectiv, seceta din anul 2020;
– costuri ridicate pentru întreținerea culturii care necesită un număr mare de lucrări și o complexitate a acestora;
– eliminarea prețului minim garantat pentru sfecla de calitate standard (26,29 euro/t), au afectat cultivatorii odată cu
renunțarea la cote;
– specificitatea culturii în ceea ce privește favorabilitatea acesteia în anumite zone de cultură respectiv, zona centrală a
Transilvaniei și zona de N-E a țării;
– închiderea fabricilor care au generat riscuri cu consecințe nefavorabile pentru fermieri, muncitori și fabricile/întreprinderile
de procesare, precum și pentru comunitățile locale, aflate la zona fabricilor de zahăr.
 MORFOLOGIE

Sfecla de zahăr este o plantă bienală 

• primul an partea vegetativă
• al doilea an partea generativă                                                                                     
 Rădăcina este împărțită în:
• Epicotil / cap 
• Partea superioară  care crește afară din pământ  , formându-se rozeta de frunze  , în al
doilea an formează ramurile florifere 
• Cotlet / gât / hipocotil
Partea cuprinsă între epicotil și rizocorp  
• Rizocorp / corpul rădăcinii
• Reprezintă undeva la 90% din diametrul corpului sfeclei și respectiv 50/60% din greutate .
• Rădăcinile derivate 
Pornește de la codiță cu un diametru de  10 cm urmat de radăcini derivate.
CERINȚELE CULTURII DE SFECLĂ DE ZAHAR FAȚĂ DE FACTORII DE VEGETAȚIE 

          Zona foarte favorabilă pentru cultura sfeclă de zahăr cuprinde suprafețe extinse în
diverse regiuni din România, cum ar fi Câmpia din nordul Moldovei, Câmpia de sud-est,
Câmpia din nord-vestul țării, zona centrală a Transilvaniei și Câmpia din sudul țării,
unde se aplică un regim corespunzător de irigare. Această zonă se caracterizează prin
temperatura medie în perioada de vegetație cuprinsă între 18-21°C, iar cantitatea de
precipitații variază între 630-740 mm anual, cu o bună distribuție în timpul anului. 
      Solurile din această zonă sunt predominante cernoziomuri levigate, aluviuni
solificate sau soluri brune. De asemenea, există și o zonă favorabilă cu două subzone,
denumite favorabilă 1 și 2, cu o suprafață totală de 130-150 mii ha, situate în Câmpia
Dunării și Dobrogea, precum și în centrul și sudul Moldovei. În aceste zone, temperatura
medie în perioada de vegetație se situează între 21-23°C, iar cantitatea de precipitații
variază între 350-450 mm anual, cu o distribuție neuniformă și cu riscul de secetă în
lunile august-septembrie. Solurile din această zonă sunt în general luto-argiloase.  
  
 CERINȚELE CULTURII DE SFECLĂ DE ZAHAR FAȚĂ DE FACTORII DE VEGETAȚIE 

        La sfecla de zahăr, o plantă care efectuează un proces intens de fotosinteză,

lumina are un rol crucial în producția de zahăr. În absența radiației solare directe,
procentul de zahăr scade, iar cantitatea de substanțe nezaharoase și conținutul de
substanțe
          
minerale cresc.
          Sfecla de zahăr este o cultură agricolă care se manifestă ca fiind foarte
pretențioasă în ceea ce privește umiditatea solului. Consumul de apă pentru o singură
unitate de suprafață de sfeclă de zahăr variază între 350 și 400. O umiditate ridicată a
solului facilitează dezvoltarea radiculară a sfeclei de zahăr, însă are drept consecință și
scăderea conținutului de zahăr.
        
       Rădăcina sfeclei de zahăr contine niveluri ridicate de
zaharoza. Are o radacina conica, alba, carnoasa (radacina)
cu coroana plata. Planta este formata din radacina si o
rozeta de frunze. Zaharul se formeaza prin fotosinteza in
frunze si apoi este depozitat in radacina.

      Rădăcina propriu-zisă reprezintă cca 55-60% din

greutatea sfeclei şi pe această porţiune se dezvoltă întreg
sistemul radicular al plantei, care poate atinge adâncimi de
150-200 cm şi o penetrare laterală cu o rază de 50-60 cm.
Practic, o plantă de sfeclă explorează aproximativ 2 mc de
sol.
  Evoluția
culturii de PERIOADA 2010 2011 201 2013 2014 2015 2016 2016/2010 2016/2015
2 (%) (%)
sfeclă de zahăr    MII DE HECTARE
în România SUPRAFAȚA

21,7 18, 27,3 28, 31,3 26,6 24,9 14,75 - 6,39

8 1

  Sursa: Institutul Național de Statistică
Vă mulțumesc pentru vizionare!