1

TEHNOLOGII I CONTROL N INDUSTRIA EXTRACTIV

I. Tehnologia zaharului
1. Materii prime utilizate la obtinerea zaharului
Materiile prime pentru fabricarea zaharului sunt sfecla de zahar si trestia de zahar.
Specifica pentru zona geografica in care se afla Romania, ca de altfel pentru toata Europa, este
obtinerea zaharului din trestie de zahar. Fabricile de zahar din Europa nu folosesc drept materie
prima trestia de zahar, ci prelucreaza (rafineaza) zaharul brut din trestie important din tarile cu
traditie in producerea zaharului din trestie (in principal Brazilia, Cuba). Utilizata ca materie
prim n industria zaharului, sfecla de zahar ca asigura circa 30% din producia mondial de
zahr.

Sfecla de zahar (Beta vulgaris saccharifera) apartine familiei Chenopodiaceae si este o

planta ierbaceae, de la care se utilizeaza planta din primul an de vegetatie.
Sfecla cultivat este o plant bienal. n primul an de vegetaie se formeaz corpul
sfeclei, rezultat din dezvoltarea puternic a prii superioare a rdcinii, hipocotitului i,
epicotitului, ct i a frunzelor. n anul ai doilea se formeaz ramurile florifere care fructific.
Corpul sfeclei se recolteaz n primul an de vegetaie (rizocarp sau, convenional,
rdcin), n greutatea medie la sfecla pentru zahr de circa 500 g. La o productie medie de
radacini de 40 tone/ha, rezulta ca produse secundare 15-30 tone colete si frunze, 16 tone melasa
si 16 tone taitei.

Conditiile de calitate minimale care se recomanda la receptia sfeclei de zahar sunt

urmatoarele:
- continut de zahar, min. 16%;
- impuritati totale, max. 10%;
- impuritati vegetale, max. 3%;
- impuritati minerale, max. 7%.
A. Caracteristicile tehnologice principale ale sfeclei de zahar sunt urmatoarele:

h) Rezistenta la taiere a sfeclei

i) Elasticitatea taiteilor de sfecla

Continutul de zahar exprimat n procente din greutatea sfeclei, care depinde de factori precum:
- regimul de fertilizare aplicat soiului;
- perioada n care se face recoltarea;
- agrotehnica aplicata la semanare, intretinere, recoltare, conditiile de manipulare si depozitare
(de la recoltare pn la prelucrare).
- Puritatea sucului intracelular, exprimata n procente de zahar raportat la substanta uscata a
sucului. Coeficientul de puritate al sucului este influentat de aceiasi factori care determin
continutul de zahar, determinant fiind insa soiul de sfecla. Coeficientul de puritate este
urmatorul:
- 86 - 88% pentru sfecla de buna calitate;
- 83 - 85% pentru sfecla de calitate medie;
- 81 - 83% pentru sfecla de calitate slaba.
Schema tehnologica bloc de obtinere a zaharului din sfecla de zahar este urmatoarea:

Principalele faze care constituie procesul tehnologic general de obinere a zahrului prin
prelucrarea sfeclei de zahr sunt urmatoarele:
1. Recepia cantitativ i calitativ a sfeclei de zahr de la agricultori (cultivatori);
2. Manipularea i depozitarea sfeclei de zahr;
3. Pregtirea sfeclei n vederea extraciei (curarea, splarea, tierea);
4. Eliminarea finala a impuritatilor minerale;
5. Extracia zahrului din sfecla de zahr, obinerea zemii de difuzie i epuizarea borhotului
n zahr;

6. Purificarea calco-carbonic a zemii de difuzie, obinerea i decalcifierea zemii subiri,

recuperarea zahrului din nmolul de carbonatare;
7. Concentrarea zemii subiri i obinerea zemii groase, obinerea i dirijarea vaporilor
secundari;
8. Fierberea, cristalizarea, centrifugarea i rafinarea zaharului;
9. Condiionarea, ambalarea i depozitarea zahrului cristal;
10. Controlul fizico-chimic pe fazele i operaiile procesului tehnologic, determinarea
calitii sfeclei, a zahrului, borhotului i melasei.
Splarea are rolul de a ndeprta impuritile aderente pe suprafaa sfeclei ca nisip, pmnt etc.,
precum i ndeprtarea impuritilor transportate de ap odat cu sfecla ca noroi, nisip, pietre,
paie, frunze. Spalarea sfeclei se realizeaz n masini de splat. Cantitatea de ap folosit la
splarea sfeclei, care este de cca. 40% fa de masa sfeclei, se introduce continuu i se evacueaz
prin preaplinul montat la primul compartiment. Apa de splare i transport a sfeclei de zahr este
trimis la o instalaie de preepurare. Cantitatea de ap utilizat la transportul hidraulic al sfeclei
este de 600 - 800 % fa de masa sfeclei.
Sfecla de zahr se preia de la mainile de splat cu ajutorul unei benzi transportoare din cauciuc,
nclinat, care ridic sfecla pn la buncrul de deasupra mainilor de tiat.
Tierea sfeclei. Tieii rezultai n urma tierii se preiau cu doua banzi de transport, care
alimentez extractoarele.
Extracia zahrului din sfecla tiat sub form de tiei se realizeaz prin difuzie n
contracurent, mediul de extracie fiind apa cald acidulat la pH de 5,8 - 6,2.
Operaia se realizeaz n dou difuzoare.n urma acestui proces rezult borhotul (tiei de sfecl
de zahr srcii de zaharoz) care este deshidratat pe prese de stoacere la cca. 25 - 28 % i
care este destinat furajrii vitelor. Apele de pres rezultate de la presarea borhotului umed sunt
folosite pentru obinerea apei de difuzie, utilizat la alimentarea difuzoarelor.
Zeama brut extras din difuzor, denumit zeam de difuzie, care conine circa 12 -14 %
zaharoz, constituie produsul principal al acestei faze tehnologice.
Zeama de difuzie se trimite la purificarea calco-carbonic.
Purificarea calco-carbonic a zemii de difuzie, se realizezeaza cu ajutorul laptelui de var,
dozat n exces, care precipit o parte din substanele strine zahrului, pe care acesta le conine,
n mai multe trepte:
I. Prima treapta de saturaie
Laptele de var introdus n zeama de difuzie, nereacionat, este precipitat cu dioxidul de carbon,
formnd carbonatul de calciu. Carbonatul de calciu format absoarbe i adsoarbe substanele
strine zahrului, care au fost precipitate. Prin decantare si filtrare rezulta:
- nmolul de carbonatare I
- zeama clara
II. Treapta a doua de saturatie
Zema clara este incalzita la circa 95-96 C si tratatata cu dioxid de carbon cu scopul de a
indeparta carbonatul de calciu dizolvat in solutie, rezultand:
- zeama subtire
- namol de carbonatare II
Zeama subire, decalcifiat i prenclzit, se concentreaz ntr-o instalaie de evaporare cu efect
multiplu, cu cinci trepte, cu circulaia aburului n echicurent rezultand zeama groasa.
Nmolul de carbonatare rezultat se trimite prin pompare, la o concentraie de cca. 8-10 % la
cmpurile de nmol, iar n prezent datorit faptului c cele dou cmpuri sunt pline, se trimite la
iazul Cordun pentru depozitare temporar, n vederea deshidratrii naturale ct mai avansate,
urmnd a fi utilizat ca amendament pentru terenurile agricole acide.
Fierberea, cristalizarea, centrifugarea i rafinarea zahrului
Zeama groas rezultat de la evaporare, se concentraz, la temperatura de 80 C, n aparate de
fierbere care lucreaz sub vid, numite fierbtoare. Datorit concentrrii, zaharoza din sirop

ajunge la suprasaturaie, ceea ce determin apariia fenomenului de cristalizare spontan si

formarea de masa groas .
Masa groas se trece n aparate de centrifugare, unde se separ cristalele de zahr de sirop.
Cristalele de zahr sunt supuse unei ultime operaii de purificare prin splare n centrifug cu ap
fierbinte i cu vapori. Aceast operaie se numete clersaj.
Zahrul cristale, este umed i se usuc cu aer cald ntr - un usctor tunel. Tot aici, el este i rcit
cu aer, apoi trimis la sortare, ambalare, depozitare i livrare. O parte din zahrul cristale este
stocat temporar n silozuri, urmnd ca ambalarea i livrarea lui s se efectueze n perioadele de
remont.
Prin etape suplimentare de fierbere (concentrare) i cristalizare, se permite recuperarea avansat
a zaharozei cristalizabile i formarea melasei. Melasa se depoziteaz temporar n rezervoarele
de sirop i se livreaz la productorii de medicamente, drojdie i buturi alcoolice.

Tehnologia de prelucrare a sfeclei

Operatiile tehnologice care au loc in etapa de prelucrare initiala a sfeclei de zahar sunt
prezentate in schema de mai jos.
Recoltarea sfeclei de zahar
Epoca de recoltare a sfeclei de zahar este atunci cnd sfecla a ajuns la maturitate, cnd
rdcinile au atins greutatea maxim i au coninutul mai ridicat de zahr. Fenologic, maturitatea
se recunoate prin aceea c frunzele se mpuineaz i devin de culoare verde-deschis iar
formarea de noi frunze ncetinete.
Calendaristic, maturitatea sfeclei se realizeaz n jur de 1-20 septembrie n zonele din
sudul rii i in jur de 1-5 octombrie n zonele mai reci din nord.
Compozitia chimica a sfeclei de zahar este influentata in principal de soi si de tehnologia
de cultivare. Soiurile zonate contin la maturitatea tehnologica 75% umiditate si 25% substanta
uscata, in componenta careia zaharoza reprezinta 17,5%, iar substante nezaharoase 7,5%.
Recoltarea sfeclei de zahar se poate realiza mecanizat (direct sau divizat) i manual.
Principalii factori care pot influenta calitatea sfeclei de zahar sunt urmatorii:
factorii genetici;
factorii pedoclimatici;
factorii fitotehnici;
factorii care se refer la modul de recoltare;
condiiile de depozitare;
factorii tehnologici.
Dupa extragerea din pamant (recoltarea propriu-zisa), sfecla se decoleteaza, operatie
care reprezinta indepartarea capului cu frunze. Decoletarea se poate executa manual sau
mecanic.
Urmeaza operatia de sortare n functie de masa si starea sfeclei. Sortarea se face dupa
urmatoarele categorii:
sfecla categoria I - M > 300 g, sanatoasa si nevatamata;
sfecl categoria II - M < 300 g, nevatamata;
sfecla categoria III - M <100 g, vestejita, atinsa de boli sau ger, cu scorburi umede la colet.
Aceasta sfecla se da in furajare.
Pana la transport n bazele de receptie sau fabrici, sfecla este depozitata sub forma de
gramezi, care se acopera cu frunze pentru a feri radacinile de intemperii (soare, vnt) si
respectiv pentru evitarea pierderii de apa prin evaporare.

In cazul in care sfecla este transportat la o baza de receptie, se realizeaza urmatoarele

operatii:
- receptia calitativa si cantitativa in cadrul receptiei calitative se determina continutul de
impuritati si modul de decoletare;
- formarea silozurilor de sfecla pe platforme betonate - silozurile au sectiune triunghiulara sau
trapeizoidala. Pe masura ce se depoziteaza, sfecla se stropeste cu lapte de var si silozurile se
acopera cu rogojini, panouri de stufit, folii de polietilen sau pamnt. In vederea reducerii
pierderilor de zahar din sfecla depozitata, la aerisirea silozurilor se aplica ventilatia naturala sau
artificiala.
Fenomenele care pot sa apara pe parcursul depozitrii sfeclei pot fi:
- pierderi de zahar prin respiratie si prin fermentatie;
- pierderi de masa prin transpiratie;
- ncoltirea sfeclei;

- degradarea proteinelor sub influenta enzimelor proteolitice proprii sfeclei si a celor secretate de
microorganisme;
- degraderea microbiana a sfeclei ranite, bolnave, inghetate / dezghetate, provocata de bacterii si
mucegaiuri.
Pe parcursul depozitarii sfeclei de zahar, se recomanda sa fie luate o serie de masuri,
printre care se pot mentiona:
- depistarea focarelor de infectie, iar in cazul in care se constata acest fenomen, se desface silozul
si sfecla se expediaza in cel mai scurt timp la fabrica;
- controlul zilnic al temperaturii sfeclei din siloz, care pe parcursul depozitarii trebuie mentinut
pe cat posibil constanta.
Masurile care se iau la depozitarea sfeclei in vederea reducerii pierderilor de zahar sunt
urmatoarele:
- recoltare a sfeclei pe o raza de max. 20 km de locul de cultivare, n vederea reducerii
distantelor de transport;
- reducerea duratei sau eliminarea etapei de depozitare prin aducerea sfeclei de la locul de
recoltare direct in fabrica.
In fabrica de zahar depozitarea sfeclei se poate face:
- pe platforme cu o inclinare a peretilor laterali de 10...150;
- in canale de adancime cu sectiune triunghiulara, cu o inclinare a peretilor laterali de 450. Sub
canalul de depozitare este pozitionat canalul transportor, cu panta de scurgere.
In mod normal, intr-o fabrica de zahar se recomanda sa se faca un stoc de sfecla, astfel
incat sa se asigure continuitatea productiei pe o durat de 2 - 3 zile.
Sfecla se trimite in sectia de spalare-taiere printr-un canal avand spre partea finala o
inclinatie. Transportul sfeclei se face prin intermediul apei (600 - 1000 litri / 100 kg sfecla) la
cca. 200C si cu o vitez de 0,6 - 0,7 m/s. La transportul hidraulic al sfeclei se realizeaza si o
spalare partiala a acesteia. In afara canalului hidraulic sunt construite decantoare pentru
purificarea apei de transport si spalare. Pe traseul hidraulic sunt montate utilajele urmatoare:
dozatorul de sfecla;
prinzatorul de sfecla;
prinzatorul de paie;
utilajul de ridicat sfecla la masina de spalat.
Operatia de spalare a sfeclei de zahar se impune deoarece este necesara indepartarea unor
categorii de impuritati, asa cum sunt:
pamantul aderent pe suprafata sfeclei, care ar putea sa produca uzura masinii de splat;
pietrele, nisipul, paiele care nu au fost ndepartate pe traseul canalului transportor;
microorganismele aderente la suprafata sfeclei.
Cantitatea de apa utilizata pentru spalare este de cca. 40 kg / 100 kg sfecla.
Masina de spalat sfecla poate sa fie cu 3 compartimente sau cu cuva dubla si poate fi
amplasata astfel:
- in incinta halei de fabricatie, cat mai aproape de punctul terminal al canalului transportor;
- intr-o incapere alaturata halei de fabricatie, cu separare printr-un perete de sticla;
- intr-o cladire separat de hala de fabricatie si unit de aceasta printr-o pasarela pe care este
montat si un transportor de sfecla.
Pentru ridicarea sfeclei la masina de taiat sfecla se utilizeaz un elevator de sfecla.
Aprovizionarea cu sfecla spalata se face dintr-un buncar n care intra partea inferioar a
elevatorului, iar sfecla alimenteaza cea de a doua cupa a elevatorului. Pentru cntrirea sfeclei se
utilizeaza cntare automate, cu o capacitate a cupei de 400 - 600 kg sfecla.
Taierea sfeclei de zahr
Scopul operatiei de taiere a sfeclei de zahar este de a mari suprafata de contact dintre apa
si taiteii de sfecla. Acest fapt contribuie si la urmatoarele aspecte:
reducerea duratei operatiei de extractie;

cresterea concentratiei de zahar extras din taitei.

Cel mai frecvent tip de tiere a sfeclei de zahar sub forma de taitei este cea in V, din
urmatoarele motive:
rezistenta mare de tasare;
rezistenta mica la circulatia zemii;
suprafata mare de contact cu apa de difuzie.

Masinile de taiat sfecla pot fi masini cu disc sau masini centrifugale.

Pentru obtinerea de taitei n forma de V se folosesc dou feluri de cutite, care se
deosebesc ntre ele prin decalarea laterala a muchiilor cu din deschiderea dintre doi dinti
consecutivi. Cutitele se numeroteaz cu 1 si 2 si se monteaza alternativ n masina de taiat sfecla.

Cutit pentru taiat sfecla

Montarea cutitelor pe disc

Indicatorii de calitate a taiteilor sunt urmatorii:

cifra suedeza - reprezinta raportul dntre masa taiteilor cu lungime mai mare de 5 cm si masa
taiteilor cu dimensiuni mai mici de 1 cm. Valoarea normala a cifrei suedeze este de cca. 20
(interval 12 - 30);
cifra Silin - reprezinta lungimea, in metri, a 100 g taietei din care s-au indepartat cei cu
lungime mai mica de 0,5 cm. Lungimea totala normala pentru instalatia clasica de difuziune
este de 22 - 25 m, iar pentru instalatia de difuziune cu funcionare continu de 9 - 15 m;
procentul de sfaramaturi - reprezinta portiunile de taitei ce se indeparteaz din 100 g de
taitei la determinarea cifrei Silin. Procentul de sfaramaturi trebuie sa fie de max. 2%.
Extractia zaharului din taitei (difuzia)
Fenomenul care sta la baza extractiei zaharului din taiteii de sfecla este difuzia, care in
cazul acesta se realizeaza cu apa. Procesul fizic este cel de osmoza, prin care dizolvantul (n
cazul de fata apa) strabate peretele (respectiv membrana) si difuzeaza in solutia concentrata, iar
moleculele solutiei concentrate se vor deplasa prin peretele permeabil, trecand n dizolvant (apa
de difuzie). Deplasarea moleculelor are loc pana cand se stabileste o concentratie constanta de

ambele parti ale peretelui despartitor, moment in care difuzia nceteaza. Conditia de baza pentru
a se realiza procesul de difuzie (respectiv extractia zaharului), este necesar sa se realizeze
plasmoliza celulei, care sa favorizeze extractia sucului celular din taitei.
Practic, plasmoliza se realizeaz prin incalzirea taiteilor aflati in apa de difuzie pentru a
provoca denaturarea protoplasmei si retragerea ei spre central celulei, concomitant cu distrugerea
membrane ectoplasmatice, n timp ce sucul celular este impins catre periferia celulei.

Silin a stabilit ecuatia dupa care se realizeaza difuzia zaharului din taiteii de sfecla si
care defineste coeficientul de difuzie ca fiind o functie dependenta de natura peretelui prin care
se realizeaza difuzia si de proprietatile fazelor care se afla in difuzie.
Difuzia se poate realize prin doua metode:
- difuzia in contracurent. Materialul bogat n zaharoza, care circula in sens opus fata de apa, este
introdus printr-un capat al aparatului si este evacuat epuizat pe la celalalt capat.

- difuzia prin spalarea materialului bogat n zaharoza cu apa curata. Metoda se aplica n cazul
difuzoarelor cu functionare discontinua si are ca principale dezavantaje ca prezinta durate mari
de timp si un consum mare de apa.

Si = apa proaspata;
Sf = zeama de difuzie;
Mi = material initial;
Mf = material epuizat.
Conducerea practica a procesului de difuzie
Incarcarea specifica a aparatului de difuzie reprezinta cantitatea de taitei raportata la 1 hl
volum util aparat, iar incarcarea specifica recomandata este de 60 - 70 kg/hl. La depasirea
incarcarii specifice, viteza de circulaie a zemii de difuzie scade, iar la o incarcare mai mica,

10

apar drumuri preferentiale in masa de taitei pentru zeama de difuzie, astfel incat nu toti taiteii vor
mai ajunge in contact cu zeama de difuzie.
Temperatura de difuzie are o influenta deosebita in realizarea plasmolizei celulelor taiteilor si
cresterea difuziei zaharului, deoarece la o temperatura ridicata se realizeaza pasteurizarea,
respectiv sterilizarea zemii de difuzie. Desi temperatura normal la difuzie este 70 - 740C,
plasmoliza se realizeaz la 800C. La temperaturi mai mari de 740C sunt favorizate fenomenele de
inmuierea si tasare a taiteilor, de trecere a substantelor pectice n zeama de difuzie, care
contribuie la incetinirea circulatiei zemii.
Durata de difuzie recomandata este de 60 - 100 min. Daca aceasta durata este depasita,
cantitatea de nezahar in zeama de difuzie creste, se pot crea probleme la purificare.
Apei utilizata la difuzie provine din condensul de la statia de evaporare, de la condensatorul
barometric (care au un pH alcalin). Pentru a corecta pH-ul, apele se trateaza cu SO2 sau H2SO4,
pana la valori de pH de 5,8 - 6,3. La aceste valori de pH, din sfecl se extrag mai putine
substante pectice, care contribuie la cresterea vascozitatii zemii de difuzie, ceea ce ngreuneaz
procesul de purificare si de filtrare a zemurilor, precum si la cresterea concentratiei de de zahar
n melasa. Daca se utilizeaza, in schimb, de la presa de borhot. Pentru a fi refolosita, apa de
presare borhot se separa de pulpa si apoi se incalzeste pentru sterilizare la 1000C. Pentru difuzie
se poate folosi si apa proaspata.
Sutirajul este definit ca fiind cantitatea de zeama de difuzie raportata la greutatea sfeclei care se
extrage in instalatie. Sutirajul are valori de 105 - 130% si la depasirea acestor valori zeama de
difuzie este prea diluata, conducand, astfel, la consumuri mari de energie la operatia de
concentrare.
Calitatea taiteilor este importanta prin aceea ca suprafata de contact a taiteilor cu zeama de
difuzie este de preferat sa fie cat mai mare. Pentru a atinge acest scop, taiteii trebuie s fie lungi,
subtiri, dar rezistenti la rupere si tasare, pentru a nu se impiedica circulatia zemii de difuzie.
Instalatiile de difuzie care sunt folosite pot fi:
- cu functionare continua (RT);
- cu functionare continua (BMA);
- cu functionare continua (DDS).
De la difuzie rezulta zeama de difuzie si borhotul. La difuzia discontinua borhotul
reprezint 90% raportat la sfecla si la difuzia continua 70 - 80%. Compozitia borhotului este
urmatoarea:
apa 92,5 - 94%;
substanta uscata 6 - 7,5%, din care:
o 0,5% substante proteice;
o 0,2% zaharuri;
o 1,3% celuloza;
o 0,3% saruri minerale.
Purificarea zemii de difuzie
Pentru a putea fi ulterior procesata in vederea obtinerii zaharului, zeama de difuzie
trebuie purificata din urmatoarele motive:
zeama de difuzie are culoare inchisa, care se transmite cristalelor de zahar;
contine particule in suspensie, la care se adauga si proteinele coagulate la incalzire, si care
trebuie eliminate deoarece produc greutati la filtrare;

11

zeama de difuzie are reactie acida (pH = 5,8 - 6,5, corespunztor la cca. 0,04% CaO), datorita
careia la incalzire zaharoza se inverteste. Zaharul invertit este antrenat in melasa si astfel se
produce o scadere a randamentului in zahar;
are capacitate mare de spumare datorita continutului de saponine, ceea ce creeaza
dificultati ia concentrare si afecteaza in mod negativ procesele de evaporare, fierbere si
cristalizare a zaharului;
impuritatile coloidale aflate in suspensie conduc la obtinerea de solutii vascoase, care
impiedica procesul de filtrare prin infundarea panzelor de filtru si apoi vor crea dificultati la
fierbere si cristalizare.
Zeama de difuzie rezultata dupa separarea zemii de difuzie de borhot reprezinta o solutie
slab acid (pH = 5,8...6,5), cu Brix de 13 - 15% si avand o puritate de 82 - 88%. Zeama contine
in suspensie particule fine de pulpa si impuritati minerale, spumeaza si are o brun-inchis spre
negru.
Zeama de difuzie contine o mare cantitate din nezaharul initial al sfeclei (1,5...2,5%)
care care nu este dorit si trebuie eliminata din zeama inainte de etapele deconcentrare si
fierbere - cristalizare. Acest nezahar este format din substante anorganice (sarurile de sodiu si
potasiu ale acizilor fosforic si sulfuric, care la purificare trec sub form de hidroxizi sau
carbonati, care dau alcalinitatea naturala a zemii), substante organice solubile neazotate (acizi
citric, lactic, oxalic, malic, acetic, butiric si in cantitati mici zaharul invertit care provine din
zaharoz si rafinoz), substante organice coloidale neazotate (substante pectice, care ajung n
zeama de difuzie prin hidroliza protopectinei insolubile). In acest scop, se face o purificare a
zemii de difuzie obtinandu-se o zeama purificata, denumita zeama subtire, care apoi se
concentreaza si cristalizeaza usor.
Substantele pectice din zeama de difuzie conduc la cresterea vascozitatii, cu formare de
compusi gelatinosi cu CaO sub form de lapte de var, precum si greutati la filtrarea zemii de
difuzie. Substantele organice coloidale cu azot (albumine si peptone) coaguleaza la 700C si nu
trec n solutie dect in cantitati mici, care vor reactiona cu CaO si vor fi eliminate la purificare.
Cea mai eficienta s-a dovedit a fi tot metoda clasica de purificare, care aplica tratarea
zemii de difuzie cu CaO si CO2. Procedeele care mai pot fi aplicate la purificarea zemii de
difuzie sunt schimbul ionic, electrodializa sau osmoza inversa. Datorita costurilor ridicate, se
foloseste numai procedeul prin schimb ionic, ca o purificare suplimentara a zemii de
difuzie dupa procedeul de purificare calco-carbonic.
Etapele purificarii calco-carbonica sunt urmatoarele:
predefecarea, care este etapa in care se urmareste precipitarea si coagularea nezaharului, care
in prezenta varului poate trece in stare insolubila;
defecarea are scopul de a suplimenta varul adaugat, care se va transforma i n CaCO3 si va
favoriza filtrarea;
carbonatarea I realizeaza o purificare suplimentara a zemii, prin adsorbtia unei parti din
nezaharul dizolvat (in special a substantelor colorante si a zaharurilor de calciu) la
suprafata particulelor de carbonat de calciu;
carbonatarea a II-a are scopul de a indeparta cat mai complet posibil varul si, in
general, ionii de calciu, sub forma de CaCO3, care este practic insolubil in conditiile
realizarii operatiei.

12

Predefecarea consta in tratarea zemii de difuzie cu CaO, producandu-se coagularea rapida si

masiva a substantelor coloidale. La atingerea punctului izoelectric al coloizilor (proteine,
pectine, saponine, araban, galactan, dextran; levan) se produce coagularea. Fenomenul atinge
maximul in momentul atingerii pH-ului optim al zemii predefecate, respectiv 10,8 - 11,2.
Cantitatea de precipitat coloidal format la predefecare reprezinta 0,5 - l% din cantitatea de
zeama.
Procedeele de predefecare difera prin modul de adaugare a varului, prin
temperatura de lucru, modalitatea si cantitatile de reluare a precipitatului de CaCO3.
Cele mai cunoscute procedee de predefecare sunt urmatoarele:
predefecarea simpla sau optima (Spengler, Btger) - are la baza principiul tratarii zemii
de difuzie la temperatura de 30 - 40C cu toata cantitatea de var necesara atingerii pH-ului
optim de 10,8-11,2;
predefecarea prin adaus progresiv de var (Kartasov, Dedek, Vasatko);

13

predefecarea progresiva, prin tratarea zemii de difuzie cu zeama predefecata (BriegelMulier, Naveau) are la baza principiul tratarii zemii de difuzie in contracurent cu zeama
predefecata, realizandu-se conditii optime de coagulare si adsorbtie pentru fiecare
categorie de coloizi din zeama supusa tratamentului.
Aparatele pentru predefecare pot fi:
- aparate de predefecare la cald, cu temperatura de lucru de 850C si turatia agitatorului de 30 40 rpm;
- aparate de defecare la rece (defecatorul DDS), care au form cilindrica, cu D > H, fiind
prevazute cu agitator cu palete (cu 1 turatie/minut) si care lucreaza la 400C.
Defecarea consta in urmatoarea succesiune de etape:
adaosul de oxid de calciu (sub forma de lapte de var) in zeama in cantitate de 1,5-2%,la
temperatura de 20 - 300 C;
incalzirea si mentinerea timp de 10-15 minute amestecului la 75 - 850C, timp in care au
loc urmatoarele fenomene:
o sterilizarea zemii prin actiunea varului asupra majoritatii microorgansimelor.
o precipitarea compusilor din zeama de difuzie, care reactioneaza cu ionii de Ca2+ si OH-;
o distrugerea substantelor termolabile (substante reducatoare si amide);
o crearea conditiilor ca la carbonatare sa se formeze o masa absorbanta de cristale de
CaCO3 ce ajuta la filtrarea zemii carbonatate.
Cele mai semnificative reactii care se produc pe parcursul defecarii sunt
urmatoarele:
acizii organici liberi sunt precipitati sub form de saruri de calciu;
Ca(OH)2 provoaca descompunerea aminelor (asparagina, glutamina), a substantelor pectice si
a celor proteice. Astfel, la defecare sunt descompuse albuminele coagulate la predefecare, ele
fiind transformate in albumoze si peptone. Substantele pectice ajung in zeama de difuzie daca
nu se lucreaza corect la difuzie si zeama contine pulpa fina de sfecla in suspensie. De
asemenea, la defecare acidul pectic, rezultat din hidroliza pectinei sub actiunea varului, da
nastere pectatului de calciu, care este un compus gelatinos si impreuna cu arabanul, care nu
este descompus de var, provoaca foarte mari greutati la filtrare;
nezaharurile anorganice sunt precipitate de sulfati (sulfat de calciu);
sarurile acizilor organici cu potasiu si sodiu sunt descompuse cu formare de baze (KOH,
NaOH).
Conducerea practica a operatiei de defecare
adaugarea varului se realizeaza inainte de incalzirea zemii, datorita solubilitatii mai mari a
acestuia la temperaturi scazute;
incalzirea zemii la temperatura de defecare;
mentinerea zemii in conditiile de temperatura si pH pentru desfasurarea cat mai completa a
reactiilor.
Principalii factorii ce influenteaza operatia de defecare sunt urmatorii:
regimul de temperatura optimul este la 70 - 85 C, temperaturi la care se asigura o
desfasurare rapida a reactiilor de descompunere si o distrugere nesemnificativa a zaharozei;
durata defecarii - variaza in functie de temperatura, astfel; la 70 - 75 C / 15 min; la 7585C / 5-10 min.
Carbonatarea I (saturatia I) consta in precipitarea excesului de var adaugat la defecare
sau in timpul carbonatarii sub forma de carbonatul de calciu. Pentru a se putea manifesta
cele doua roluri diametral opuse ale CaCO3 (cel de agent de purificare si cel de adjuvant de
filtrare), se impune ca la carbonatare sa se mentina un pH scazut, deaorece se reduce gradul

14

de ionizare al CO 2. Aceasta se realizeaza prin recirculare de zeama saturata sau prin

defecoare si carbonatare simultana.
Din punct de vedere tehnologic, la carbonatarea I se impune mentinerea unui pH
optim egal cu cel de la predefecare, deoarece coagulul coloidal obtinut la predefecare
trebuie sa gaseasca in zeama conditii optime de coagulare pentru a nu peptiza, pana
cand ajunge la separare (prin decantare si filtrare sau filtrare). Zeama defecata este tratata,
pentru saturatie, cu gaz provenit de la cuptorul de var, care contine 26 - 34% CO2, pana la
alcalinitatea de 0,06 - 0,10% CaO, corespunzatoare pH-ului optim de 10,8 - 11,2.
Parametrii de lucru la carbonatarea I sunt urmatorii:
pH final pentru zeama saturata: 10,8-11,2;
temperatura zemii: 85-950C;
durata procesului de saturare: cca. 8 minute;
concentratia CO in gazul de saturatie: 26 - 34%.
In cazul in care acesti parametri recomandati nu sunt respectati, se produc modificari ale
caracteristicilor zemii, asa cum sunt scaderea vitezei de filtrare, cresterea coloratiei zemii,
spumarea abundenta, necesitatea maririi duratei de carbonatare.
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca zeama clara obtinuta la carbonatarea I
sunt urmatoarele:
sa prezinte o buna viteza de sedimentare si de filtrare;
precipitare si coagulare cat mai completa a varului si nezaharului;
structura granulara cu densitate mare a precipitatului;
sa fie limpede, deschisa la culoare.
Carbonatarea a II-a (saturatia a II-a) consta in precipitarea cat mai completa a ionilor
de calciu ramasi in zeama filtrata de la carbonatarea I, prin reglarea alcalinitatii zemii la
valoarea optima.
Scopul principal al carbonatarii a II-a este reducerea continutul de saruri solubile de
calciu. La carbonatarea a II-a se descompun substantele nedescompuse in etapele anterioare
(substantele alcalogene, amidele si zaharul reducator), iar substantele colorate de tip
melanoidinic formate in etapele purificarii se adsorb pe carbonatul de calciu.
Cele mai semnificative reactii care se produc pe parcursul carbonatarii a II-a sunt
urmatoarele:
hidroliza carbonatilor alcalini, care mentine reactia bazica a mediului:
gazul de saturatie - CO2 - reactioneaza cu apa si formeaza acidul carbonic, care actioneaza
asupra varului dizolvat si reduce alcalinitatea zemii:
acidul carbonic reactioneaza si cu hidroxizii alcalini, transformandu-i in carbonati.
Conducerea practica a operatiei de defecare
temperatura: 95 - 960C;
durata operatiei: 5 - 10 min;
alcalinitate: 0,01 - 0,02% CaO;
pH optim: 9 - 9,5.
Controlul de calitate pe parcursul procesului de carbonatare a II-a are in vedere
monitorizarea urmatorilor parametri:
pH;
temperatura;
continutul minim de saruri de calciu din zeama de carbonatarea a II-a.
In functie de calitatea sfeclei prelucrate, zeama clara obtinuta la carbonatarea a II-a
are puritatea de 86 - 95%. Zeama purificata trebuie sa fie transparenta, de culoare galben-pai.

15

16

Concentrarea (evaporarea)
Zeama purificata este o zeama subtire (contine 11 - 15% s.u.) si trebuie concentrata pana
la 60 - 65% s.u., care poarta denumirea de zeama groasa. Operatia de concentrare prin
evaporarea apei urmareste indepartarea apei din solutia purificata, astfel incat separarea
prin cristalizare a zaharului sa fie cat mai accesibila. Solutia purificata se supune fierberii in
statia de evaporare, ajungand la un continut de substanta uscata de aprox. 65% prin
pierderea a cca. 7 - 8 kg apa / kg zahar.
Instalatiile de concentrare din industria zaharului sunt multiplu efect, iar pe
parcursul procesului tehnologic zeama suporta modificari chimice care sunt cu atat mai
mari cu cat timpul de stationare la temperatura ridicata este mai mare si cu cat zeama este
mai termolabila. Statia de concentrare asigura obtinerea unui sirop cu concentratie constanta si
adecvata conducerii cristalizarii prin fierbere si furnizeaza abur de incalzire pentru diferitele
operatii tehnologice ale fabricii.
Principalele transformari care au loc pe parcursul concentrarii zemii sunt
urmatoarele:
descompunerea zaharului si cresterea coloratiei;
modificarea alcalinitatii;
formarea precipitatelor sub forma de suspensii sau cruste.
Instalatiile de evaporare functioneaza n mai multe trepte de presiune si evaporatoarele
sunt legate in serie, lucrand la presiuni descrescatoare - de la primul corp la ultimul corp, astfel
incat aburul secundar format ntr-un evaporator sa serveasca la ncalzirea urmatorului
evaporator. Aparatele de evaporare (denumite si corpuri de evaporare) care lucreaz la aceeasi
presiune formeaza o treapta sau un efect de evaporare.
Fierberea si cristalizarea zaharului
Fierbere consta in evaporarea in mod gradat a apei din siropul gros rezultat la
concentrare, astfel incat la un continut de substanta uscata constant, corespunzator unei
stari de suprasaturatie, zaharoza din solutie cristalizeaza. Operatia se realizeaza in aparate
vacuum. Pe masura ce se evapora apa din sirop, are loc cresterea concentratiei totale in
substanta uscata (de la 64 - 66% la 82% si in final 92,5 - 94% s.u.). Amestecul devenit
un amestec de sirop si cristale devine mai vascos si se transforma in asa-numita masa
groasa.
Cresterea cristalelor se realizeaza prin introducerea continua de sirop, care aduce in
aparat zaharoza necesara dezvoltarii germenilor. Apa adusa cu siropul trebuie sa fie
evaporata, astfel ca siropul-mama este mentinut la o usoara suprasaturatie ( = 1,05 1,10), ceea ce impiedica dizolvarea cristalelor deja formate sau nasterea de noi germeni de
cristalizare.
Masa groasa reprezinta o suspensie de cristale de zahar ntr-un sirop mama care contine
n solutie tot nezaharul aflat n zeama groasa, precum si o parte din zaharul pe care impuritatile l
mentin necristalizabil. Siropul mama sau siropul de scurgere este un sirop intercristalin cu
puritate inferioara masei groase. Melasa reprezinta siropul mama din care nu mai este
rentabil sa se obtina zahar prin fierbere si cristalizare.
Cristalizarea siropului mama se realizeaza prin parcurgerea urmatoarelor faze :
concentrarea pana la suprasaturatia de insamantare ;
introducerea centrelor de cristalizare;
cresterea cristalelor formate, pana la obtinerea marimii dorite ;
ingrosarea (coacerea) finala a masei groase.
Cristalizarea zaharozei are loc concomitent cu fierberea, atunci cand zeama atinge o
anumita suprasaturatie, iar coeficientul real de suprasaturatie este 1,05 - 1,10. Fierberea trebuie
sa se faca in interiorul zonei metastabile, respectiv ntre 1,0 - 1,2, cand se amorseaza cristalizarea
prin introducerea de centrii de cristalizare si ntre 1,2 - 1,3, cand se formeaz germeni de
cristalizare spontan. Suprasaturatia se stabileste prin ingrosarea zemii pana la proba de fir.

17

Intr-o solutie pura, la saturatie, pentru o anumita temperatura si presiune cristalele de

zahar nici nu se dizolva, nici nu cresc. Daca presiunea variaza, pozitia curbei se modifica. Curba
de saturatie imparte zona diagramei in doua suprafete, respectiv in zona de suprasaturatie si zona
de subsaturatie.
Starea de suprasaturatie este definita prin raportul dintre concentratia solutiei
suprasaturate la temperatura t si concentratia solutiei saturate la aceeasi temperatura.
Daca in solutia de zaharoza se adauga un al treilea component are loc o modificare a
solubilitatii zaharozei, in functie de natura si concentratia nezaharului adaugat.

La cristalizarea prin amorsare cu germeni de cristalizare, numarul de germeni de

cristalizare introdusi este de 106 - 108 / 100 litri masa groasa. Dupa insamantare, are loc cresterea
cristalelor de zahar pe baza germenilor pe care se depune zaharoza din soluia suprasaturata, sub
influenta unui gradient de concentratie c2 > c1, unde c2 = concentraia zaharozei n solutia
suprasaturata, iar c1 = concentratia zaharozei in solutia aflata la suprafata germenului.
Viteza de cristalizare este influentata de urmatorii factori:
temperatura, care influenteaz indirect viteza de cristalizare prin faptul ca reduce vascozitatea
masei groase, favorizand miscarea moleculelor de zaharoz;
gradul de suprasaturatie al solutiei de zahar (al masei groase), care trebuie mentinut la o
anumita valoare, pentru a nu se forma in mod spontan noi centri de cristalizare, care ar
conduce la o cristalizare neuniforma si la formarea de cristale cu dimensiuni diferite;
puritatea masei groase, care cu cat este mai mare, cu att este mai mare viteza de crestere a
cristalelor de zahar. Intre puritate, coeficientul de saturatie si viteza de crestere a cristalelor de
zahar exista o corelatie directa;
marimea si cantitatea de cristale. In siropurile cu cristale marunte, care au suprafata totala
mai mare, viteza de cristalizare este mai mare (exprimata in kg/h);
alcalinitatea influenteaza negativ viteza de cristalizare, din punct de vedere tehnologic
fiind dorite siropurile care au reactie neutra sau slab alcalina;
agitarea siropurilor, care favorizeaza miscarea moleculelor de zaharoza spre cristal si
reinnoirea continua a straturilor de sirop din jurul cristalelor.
Siropul primit de la statia de evaporare este concentrat in aparatele vacuum pana la
un grad de suprasaturatie din zona metastabila. In aceasta solutie se provoaca aparitia
centrelor de cristalizare prin insamantare, care permite obtinerea unei cristalizari mai
uniforme.
In general, se practica obtinerea unui zahar cu granulatie medie. Cand numarul de
cristale format este suficient, se opreste formarea in continuare a cristalelor prin reducerea
suprasaturatiei siropului-mama, obtinandu-se in acest fel asa-numitul picior de fierbere.
Ingrosarea finala constituie ultimul stadiu al fierberii, pe parcursul careia se
concentreaza masa pana la o concentratie de 92 - 92,5 Bx. In afara de respectarea
concentratiei, se urmareste si puritatea siropului intercristalin, respectiv scaderea puritatii

18

realizate prin fierbere. Se are in vedere ca masa sa nu stagneze, pentru a nu favoriza formarea de
conglomerate sau nuclee false de cristale.
Cand fierberea este gata, masa groasa se descarca in malaxorul situat sub aparatul de fiert
si temperatura scade repede cu 5 - 6 C, ceea ce corespunde la o crestere a suprasaturatiei cu 0,1.
Apare pericolul formarii fainii, pentru prevenirea caruiase stropeste masa cu cca. 0,5% apa
incalzita cu 3-5C peste temperatura masei groase, astfel incat coeficientul de suprasaturatie sa
se mentina intre limitele 1,03 1,0. Din malaxor, masa fierbinte se dirijeaza la centrifugare, iar
aparatul vacuum se pregateste pentru urmatoarea sarja.
Rafinarea zaharului este constituita din ansamblul operatiilor prin care se ndeparteaza
impuritatile retinute la suprafata cristalelor de zahar, prin adsorbtie sau includere (incluziuni
solide sau lichide).
Indepartarea impuritatilor se poate realiza astfel:
- afinatia zaharului brut;
- dizolvare si recristalizare, dupa o prealabila decolorare si filtrare a clerselor.
Afinatia este metoda de purificare a zaharului prin care se inlocuieste, mecanic, pelicula de sirop
intercristalin aderenta pe cristale si care nu se indeparteaza la centrifugare, cu o pelicula de sirop
cu puritate mai mare decat siropul intercristalin aderent. Afinarea decurge n doua etape:
obtinerea masei artificiale, cand zaharul se amesteca ntr-un malaxor special cu sirop ncalzit
cu o puritate mai mare dect a siropului mam (intercristalin), la 85 - 900C;
centrifugarea masei artificiale se face n centrifuge, cand se poate face si albire cu apa sau
abur.
Obtinerea clerelor (clerselor) purificate se realizeaza prin dizolvarea zaharului galben sau a
zaharului afinat n apa de condens sau ntr-o zeama subtire bine purificata. Temperatura clerei
(clersei), trebuie s ajung la 80 - 900C, iar Brixul la 65oBx. Operatia de dizolvare are loc in vase
cu agitator si serpentine de ncalzire. Clerele (clersele) se decoloreaz cu carbune animal sau
carbune activ vegetal. Dup amestecare, clera (clersa) se filtreaza, iar purificarea clerelor
(clerselor) se poate face si cu ajutorul schimbatorilor de ioni.
n fabricile de zahar se folosesc mai multe scheme de obtinere a zahrului rafinat, si
anume:
- scheme de fierbere - cristalizare cu patru produse;
- scheme de fierbere - cristalizare cu patru produse si picior de cristal.
La toate aceste scheme este mentionata si operatia de centrifugare, de la care rezulta:
- zaharul cristal cu umiditate de 0,5%;
- siropul verde;
- siropul alb rezultat din spalarea zaharului cristale cu apa (70 - 800C) sau abur.
Centrifugele utilizate n industria zaharului pot fi cu functionare periodic (verticale,
suspendate) si cu funcionare continu (orizontale si verticale)
Zaharul obtinut de la centrifuge trebuie uscat. Pentru ca zaharul sa poata fi pastrat fara
risc de aglomerare sale este necesar ca umiditatea s fie mai mic de 0,05%, s nu contin zahr
invertit, s fie rcit pn la temperatura de 250C, pH-ul sa fie de aproximativ 8 si sa nu contina
praf de zahar.
Cristalele de zahar care ies din centrifuga se caracterizeaza astfel:
- umiditate 0,5% pentru cele cu dimensiuni de 1 - 1,5 mm;
- umiditate 2,0% pentru cele cu dimensiuni de 0,25 - 0,3 mm.

19

Schema de fierbere si cristalizare cu patru produse

Sortarea zaharulu are loc dup uscare-rcire si are drept scop sortarea cristalele de zahar dupa
marime. Pentru sortare se pot utiliza urmatoarele categorii de echipamente:
transportorul oscilant. Suprafata pe care se deplaseaza zaharul este alcatuita din:
- site cu ochiuri de 0,3 . 0,7 mm (primul rand);
- site cu ochiuri de 0,7 . 1,5 mm (al doilea rand);
- site cu ochiuri de aproximativ 3 mm pentru cristalele mari.
site vibratoare, care reprezint un set de site suprapuse montate n rame, cu nclinatie de 200
fat de orizontala. Sitele au miscare vibratorie.

20

Separarea prafului de zahar. Pentru separarea prafului de zahar ce se formeaz la uscare si

sortare din aerul ncarcat cu acest praf se utilizeaza:
- separatoare umede;
- cicloane;
- filtre cu saci nchise.
Zaharul este produs si se livreaza sub urmatoarele fome:
Zahar cristal (tos) constituit din cristale de zaharoza neaglomerate;
Zaharul bucati (cubic), constituit din cristale de zaharoza aglomerate, care poate fi tablete
cu duritate redusa sau tablete dure;
Zaharul pudra (farin), care se obtine prin macinarea zaharului tos si a sfaramaturilor de la
zaharul cubic;
Zahar candel, care se obtine prin cristalizarea siropului de zahar rafinat in niste vase
speciale;
Zahar lichid, care poate fi sirop de zaharoza, sirop de zaharoza partial invertita, sirop de
zaharoza total invertita.
Caracteristicile de calitate ale zaharului sunt prevazute de SR 11 - 1995.
Prin metoda organoleptica se apreciaza aspectul, puritatea cristalelor, mirosul, gustul,
precum si ambalarea si marcarea. Se apreciaza aspectul solutiei de zahar 10 %, care trebuie sa fie
clara, incolora, fara sediment si fara miros. Analiza fizico chimica a zaharului cuprinde
urmatoarele caracteristici:
zaharoza cu ajutorul zaharimetrului (polarimetrului);
substantele reducatoare, prin metoda Bertrand;
umiditatea, prin uscarea probei la etuva la 1050C;
cenusa, prin calcinarea probei;
culoarea, cu ajutorul colorimetrului Stammer;
impuritati metalice, respectiv fierul, prin atragerea particulelor de fier cu un magnet, si apoi
cantarirea lor;
rezistenta zaharului cubic, prin supunerea probei la presiune pana la sfaramare.

21

Schema de control de calitate pe fluxul tehnologic de fabricare a zaharului din sfecla de

zahar
Obiectul
controlului

Punctul de luat
probe

Parametrii de
calitate
-substanta
uscata

Sfecla de zahar

Zeama de
difuzie

Receptia sfeclei
de zahar

Difuzie

Predefecare

Defecare

Saturatia I
Saturatia a II a
Decantare
Zeama clara I,
robinet probe

Filtrare

Zeama clara II,

robinet probe

Sulfitare
Zeama clara
sulfitata,
robinet probe

Valoarea
parametrilor
controlati
circa 25 %

Aparatura de
masura si control

Periodicitatea
controlului

-continut de
zaharoza
-continut de
zahar invert
-substanta
uscata
-continut de
zaharoza
-continut de
zahar invert
-pH
-continut de
cenusa
-pH
-continut de
CaO
-pH
-continut de
CaO
-pH
-continut de
CaO
-pH
-pH
-substanta
uscata
-continut de
zaharoza
-continut de
zahar invert
-pH
-coeficient de
rezistenta la
filtrare

circa 17,5 %

etuva, aparat
pentru
determinarea
rapida a umiditatii
chimic

la fiecare lot

max. 0,10 %

chimic

la fiecare lot

min. 20 %

refractometru

orar

circa 15 %

chimic

periodic, la 4 ore

max. 0,10%

chimic

zilnic

min. 6,0
max. 0,4

periodic, la 4 ore
zilnic

10,8 11,0
0,06 0,09

pH metru
cuptor de
calcinare
pH metru
chimic

10,8 11,0
0,06 0,09

pH metru
chimic

orar
periodic, la 4 ore

10,8 11,0 %
0,06 0,09 %

pH metru
chimic

orar
periodic, la 4 ore

8,5 9,5
8,5 9,5
circa 20 %

pH metru
pH - metru
refractometru

orar
zilnic
orar

circa 15 %

chimic

periodic, la 4 ore

max. 0,10%

chimic

zilnic

8,5 9,5
max. 5 s/ cm

pH metru
filtru de laborator

orar
periodic, la 8 ore

-substanta
uscata
-continut de
zaharoza
-continut de
zahar invert
-pH

Circa 20 %

refractometru

orar

circa 15 %

chimic

periodic, la 4 ore

max. 0,10%

Chimic

zilnic

8,5 9,5

pH metru

orar

pH
-substanta
uscata
-continut de
zaharoza
-continut de
zahar invert
-pH

78
Circa 20 %

pH metru
refractometru

orar
orar

circa 15 %

chimic

periodic, la 4 ore

max. 0,10%

chimic

zilnic

78

pH metru

orar

la fiecare lot

orar
periodic, la 4 ore

22
Produs de
evaporare,
Evaporatie
Sirop gros

Masa groasa I
Masa groasa II

Centrifugare

Zahar tos

Banda
transportoare
Uscator
Depozit

Melasa

Borhot de
sfecla

Din fluxul
tehnologic
(robinet de
probe)
Depozit

Siloz de borhot

-concentratie in
substanta uscata
-pH
-concentratie in
substanta uscata
-pH
-temperatura
-umiditate
-temperatura
-umiditate
-puritate

60 65%

refractometru

periodic, la 4 ore

7-8
60 65%

pH metru
refractometru

periodic, la 4 ore
periodic, la 4 ore

7-8
30 55oC
14,4 19,4%
30 55oC
14,4 19,4%
99,7%

pH metru
termometru
balanta cu IR
termometru
balanta cu IR
chimic

periodic, la 4 ore
periodic, la 4 ore
periodic, la 4 ore
periodic, la 4 ore
periodic, la 4 ore
periodic, la 4 ore

-umiditate
-temperatura
-umiditatea
relativa a
aerului
-concentratie in
substanta uscata
-pH
-zahar invert
-temperatura
-continut de
substanta uscata
-zahar invert
-zahar rezidual

1 1,5%
5 25oC
max. 75%

balanta cu IR
termometru
termohigrograf

periodic, la 4 ore
permanent
permanent

78 80%

refractometru

periodic, la 4 ore

78
max. 1%
5 25oC
78 80%

pH metru
chimic
termometru
refractometru

periodic, la 4 ore
periodic, la 4 ore
decadal
decadal

max. 1%
max. 1%

chimic
chimic

decadal
zilnic