PATOLOGIA

TEMPOROMANDIBULARA
eabilitarea medicala este un subiect separat, dar in practica este
combinata intodeauna cu alte terapii

u toate procedurile fizicale sunt recomandate la nivelul articulatiei

temporomandibulare
u cat se diagnostichează mai repede problemele de articulatie,
cu atat sunt mai usor de tratat, multi dintre pacienti simtind o
alinare a simptomelor imediat dupa inceperea tratamentului.
Mai mult de 95% dintre pacienti primesc solutii de succes, fara
a necesita solutii drastice, precum interventia chirurgicala.
. durerea miofasciala este cea mai frecventa patologie la nivel
temporomandibular, este caracterizata de puncte dureroase
cunoscute ca “puncte trigger” . Pentru a dezactiva aceste puncte
recuperarea medicala trebuie sa fie continua, fiind nevoie de mai
multe sedinte. Activarea acestor puncte este un cumul de factori cum
sunt: suprasolicitare musculara, tensiunea musculara si sterssul.
rtrita temporomandibulara este alta sursa comuna de boala
caracterizata prin sensibilitate la acest nivel

urerea cervicala este a treia cauza care impiedica imbunatatirea

calitatii vietii pacientului cu patologie la nivel temporomandibular.
asajul medical poate trata durerea miofasciala prin compresiunea si
inactivarea punctelor trigger. Masajul medical creste mobilitatea
regiunii pentru muschii masticatori sau pentru cei de la nivel
cervical. Inainte sau dupa masaj se pot folosi liante cum sunt
gheata sau caldura.
njectarea punctelor trigger: ususal se foloseste lidocaina 2% fara
vasoconstrictor, dupa care este recomandat stretching-ul acestor
muschi urmat de apicatii de caldura superficiala. Ameliorarea
dureaza de obicei zile si de obicei durerea nu mai revine la aceiasi
intensitate ca inainte. Alti agenti folositi in injectarea punctelor
trigger sunt AINS, corticosteroizii, si toxina botulinica de tip A si B.
 TERAPIA FIZICALA

naintea inceperii terapiei fizicale se recomanda o evaluare amanuntita din

punct de vedere al fizioterapeutului

rocedurile folosite in fizioterapie sunt conservatie, noninvazive

copul terapiei fizicale este de a reduce durerea si de a invatat pacientul sa o

mentina la nivel cat mai scazut.
ceste proceduri includ caldura superficiala, gheata, combinatia intre
rece si cald, ultrasunete, fonoforeza, stimularea electrica pe
musculatura denervata, TENS, ionoforeza.