DUREREA CRONICĂ

GRUPA 213
BEJAN EMIL
DINU MIHAI-DANIEL
GRUPA 214
ONOFREI ALEXANDRU-GABRIEL
SCLIPCEA DANIEL-MIHAITA
Specializarea Kinetoterapie şi motricitate specială
Lect. Univ. dr Mihaela Zăvăleanu
 DEFINIŢIA AFECŢIUNII
• Durerea cronică reprezintă acea durere care se prelunge ște dincolo de timpul normal
de vindecare. Aceasta înseamna de obicei perioade dureroase continue care
depășesc trei luni. De și este cunoscut faptul că durerea poate deveni mai
complexă odată cu trecerea timpului decât în stadiu incipient, mecanismele de
cronicizare nu sunt pe deplin în țelese
• Durerea cronica, cea care durează mai mult de 3 luni, pune probleme mult mai
complexe și este mai dificil de tratat, fiind necesară cooperarea mai multor speciali ști
- anesteziști, neurologi, psihologi, psihiatri, neuro-chirurgi, interni ști.
• Important de re ținut este că din cauza implica țiilor pe care le are pentru individ și
pentru societate, durerea TREBUIE tratată.
 FACTORI DE RISC
Cauza durerii cronice nu este clară. Atunci când apare un traumatism sau o boală, anumi ți nervi trimit
semnale de durere către creier. În cazul durerii cronice, aceste semnale continuă  timp de săptămâni, luni
sau chiar ani de la recuperare. Durerea cronică poate apărea după un traumatism sau boală majoră, cum ar
fi de exemplu un traumatism la nivelul coloanei vertebrale sau zona zoster, sau poate apărea fără nici un
motiv cunoscut. Este, de asemenea, posibil ca anumite substan țe chimice nervoase care, de obicei,
suprimă durerea, să nu func ționeze adecvat.
  Factori care influen țează apari ția durerii cronice ar putea fi: 
• – înaintarea in vârstă: vârstnicii sunt mult mai susceptibili să sufere de boli cronice, cum ar fi artrita,
diabetul zaharat, zona zoster si alte cauze de tulburări nervoase (neuropatii); cu toate acestea, durerea
cronică nu este o parte normală a înaintării in vârstă.
• – fumatul: nicotina poate cre ște intensitatea durerii si scădea eficien ța medicamentelor.
• – stilul de viață cum ar fi o dietă nesănătoasă, lipsa de exerci ții fizice, fumatul, abuzul de droguri sau
dependen ța de alcool
• – activitatea fizică periodică in exces: a fi un atlet de weekend cre ște riscul pentru durere cronică.
• – probleme de sănătate.
• Bolile care pot determina dureri cronice includ:
- cefaleea (dureri de cap), cum ar fi migrena sau durerile de cap determinate de sinuzite 
- - diabetul zaharat, care poate determina afectare nervoasă datorită nivelului crescut al glicemiei in
sânge
-  - zona zoster, o boală dureroasă care determina dureri pe traiecte nervoase și erup ție la nivelul
dermului 
- - obezitatea, cu un indice de masă corporală mai mare de 30 
- - accidentul vascular cerebral - artrita, de exemplu osteoartrita sau artrita reumatoidă, o boală care
determina dureri articulare 
- - fibromialgia, o boală care determină dureri difuze (larg răspândite) și sensibilitate la nivelul
mușchilor și tesuturilor moi
-  - stresul posttraumatic, un răspuns emo țional sever fa ță de un eveniment traumatic
-  - nevralgia trigeminala, cu dureri localizate pe o singură parte a fe ței 
- - durerea lombară (zona inferioară a spatelui), care poate iradia sau acoperi o zonă mică sau largă a
spatelui 
- - durerea membrului fantomă, care este o durere care apare la nivelul bontului după o amputa ție, dar
este percepută "la nivelul membrului amputat". Interven țiile chirurgicale pot determina, de asemenea
dureri cronice la unele persoane. Poate apărea, de asemenea, la nivelul unui membru după un
accident sau o aruncare for țată.
 MANIFESTĂRILE CLINICE ALE AFEC ȚIUNII
(SIMPTOME ȘI SEMNE)
• Specialiștii recomandă un consult medical, dacă apar dureri in diverse regiuni anatomice,
care persistă minimum o jumătate de an si interferează cu ritmul firesc de via ță, limitând
capacitatea unei persoane de a face fata îndatoririlor zilnice.
- Simptomele tipice ale durerii cronice sunt:
 - durere ușoară spre severă, care nu cedează zile in șir; 
 - durere ce poate fi descrisă prin termeni precum junghi, arsură, usturime sau arc electric;
- senzație de disconfort, rigiditate corporală și sensibilitate la factorii externi;
- - oboseală cronică; - insomnie si alte tulburări de somn;
- - o nevoie acută de odihnă si tendin ța de a abandona lucrul;
- - sistem imunitar slăbit; - schimbări de dispozi ție teamă, depresie, iritabilitate, anxietate și
stres;
- - dizabilită ți diverse, la nivelul regiunii anatomice afectate de durerea cronică;
 OBIECTIVELE RECUPERĂRII
Moduri în care poate fi controlata durerea cronică:
• În afara de tratamentul medicamentos pe care medicul specialist îl poate prescrie în combaterea
• durerii cronice, exista o serie întreagă de moduri prin care simptomele pot fi controlate eficient.
• Aceste soluții vizează modul de via ță și de menajare a propriului organism, astfel încât cauzele
• multiple ale suferin ței să se diminueze treptat, până la dispari ție.
• Mersul pe jos: 
  Durerea cronică poate predispune suferindul la sedentarism, iar însă lipsa de mi șcare conduce
întotdeauna la acutizarea durerii cronice.
Apelarea la sesiunile de acupunctură: 
• Acupunctura s-a dovedit a fi o terapie alternativă eficientă în combaterea durerilor cronice, chiar dacă
nu este cea mai populară metodă de tratament. Introducerea acelor sub țiri la suprafa ța pielii
• fie stimulează secre ția substan țelor care atenuează durerile organismului, fie blochează
• semnalele de durere ale nervilor, înainte ca ele să fie interceptate la nivel cerebral.
 Odihniți-vă suficient
Un organism obosit va resimți întotdeauna disconfortul durerilor cronice mai
intens. Din acest motiv, este foarte important sa va odihniți suficient, chiar dacă
migrenele sau durerile musculare vă pot împiedica sa va bucurați de un somn bun.
Ignorați durerea
Atunci când concentrarea dumneavoastră este în totalitate îndreptată către durerea
pe care o resimțiți, disconfortul devine cu atât mai insuportabil. De aceea,
psihoterapeuții își sfătuiesc pacienții care se confruntă cu dureri cronice, să își lase
atenția distrasă de la durerea în sine, cu un puzzle, o integramă, un film bun etc. În
acest mod, regiunile creierului care interceptează durerea vor deveni mai puțin active.
Eliminați din dieta alimentele care agravează durerea cronică
Medicii au descoperit că anumite alimente, precum vinul roșu, carnea grasă sau
brânzeturile, pot agrava durerile cronice, mai ales dacă sunt cauzate de artrita
reumatoidă sau alte boli inflamatorii.
 Încercați un tratament cu suplimente nutritive
Apelați la sfatul medicului și solicitați un tratament cu suplimente nutritive, care
să ajute la ameliorarea durerilor cronice. Acesta poate consta în capsule cu ulei de
pește sau glucozamin, pentru reducerea inflamațiilor în organism.
Respirați adânc
Atunci când durerea cronica devine copleșitoare, inspirați adânc si expirați lent, cu o
mană poziționată pe abdomen. Mențineți ritmul respirației astfel câteva minute si veți
observa că durerea își va pierde considerabil din intensitate.
OBIECTIVELE TRATAMENTULUI KINETIC
In favoarea îmbunătă țirii schemei de tratament, s-au făcut diverse studii care
să identifice componentele cele mai eficiente într-o interven ție fizioterapeutică. Astfel, se
utilizează o paleta larga de terapii: masaj terapeutic, terapie manuală, mobilizări  și tehnici de
relaxare ale țesutului moale cu diferite instrumente, electroterapie, elonga ții vertebrale,
ultrasunete, diatermie, aplicarea de benzi kinesiologice, psihoterapie în managementul
stresului îmbinate cu kinetoterapie.
Kinetoterapia reprezintă un ansamblu de exerci ții medicale care are scopul de a trata
sau ameliora anumite afec țiuni. În toate schemele multimodale de tratament, exerci țiile fizice
efectuate regulat sunt considerate componenta cheie a oricărei abordări pentru a cre ște
mobilitatea, tonusul muscular și implicit pentru a inhiba transmiterea durerii. Acestea
vizează în primul rând mu șchii interesa ți, dar și restul pachetelor musculare învecinate pentru
a obține un efect global. Odată cu cronicizarea durerii, mu șchii superficiali ai gâtului
înlocuiesc ac țiunea mu șchilor profunzi, rezultând oboseala precoce, contracturi și senza ție de
disconfort, prin urmare exerci țiile sunt menite și să stimuleze reeducarea modelelor de
mișcare corectă.
 CARE SUNT OBIECTIVELE KINETOTERAPIEI

• În funcție de nevoile fiecărui pacient, un terapeut concepe un plan personalizat de

exerciții, care se desfă șoară la indica țiile transmise direct de terapeut și care are drept
scop:
• Recuperarea  mobilității – dacă ai dificultăți în timpul  mersului la
sfârșitul ședințelor de kinetoterapie se dorește recuperarea capacității de
mișcare și creșterea mobilității articulațiilor.
• Inducerea  relaxării – relaxarea musculară este esen țială pentru  a îmbunătă ți controlul
asupra funcțiilor organismului și  pentru a corecta mi șcările involuntare . Cu timpul,
durerea se va  reduce, la fel și contrac țiile musculare și vei reu și să te relaxezi în timpul
ședințelor de kinetoterapie
• Reeducarea  sensibilită ții  – se referă la punerea în practică a  unor exerci ții fizice pentru
a spori reacțiile la stimuli. În  acest caz se dore ște reeducarea și recuperarea func țiilor
faciale, genitale sau sfincteriene  
• Corectarea  posturii – kinetoterapia poate fi de ajutor și atunci când  vine vorba de
menținerea unei posturi armonioase. Prin exerci ții  medicale, se poate corecta atât
postura pe scaun, cât și cea din timpul mersului, prin exerci ții de tonifiere a musculaturii
și  realiniere a păr ților corpului .
• Educarea  și reeducarea coordonării, controlului și echilibrului –prin kinetoterapie po ți
redobândi control asupra reac țiilor  musculare prin îmbunătă țirea reflexelor și a capacită ții
de coordonare și control. Se dore ște și păstrarea echilibrului în  pozi ție statică și în mers
• Reeducarea  respiratorie – organismul va fi mai realaxat. Prin  anumite exerci ții de
kinetoterapie vei învă ța să respiri corect  pentru a permite relaxarea musculaturii.
• Îmbunătățirea  rezistenței și a for ței musculare  – specific mai ales  sportivilor, dar și
persoanelor supraponderale care vor să  slăbească sau persoanelor cu un stil de via ță
sedentar care vor  să își recapete tonusul muscular. În acest caz, persoanele sunt expuse
unor exerciții de rezisten ță însă, în acela și timp, li  se monitorizează nivelul de oboseală,
capacitatea cardiovasculară și respiratorie, nivelul glicemiei și consumul energetic pentru
a  evita accidentarea sau extenuarea
 OBIECTIVELE TERAPIEI OCUPAŢIONALE
Constau într-un program ce vizează ca finalitate creşterea încrederii în sine, creşterea
independenţei în activitatea a pacientului, reintegrarea în mediul familial, social şi profesional,
deci de a oferi clientului condiţia psihosocială a normalităţii.
În sfera cerinţelor de bază a programelor de terapie ocupaţională se pot menţiona
următoarele exigenţe:
1. Necesitatea de a asigura un program activ prin ocuparea integrală a timpului beneficiarului;
2. Cuprinderea în programul de activitate a unor elemente de socio-terapie într-un ansamblu
armonios de acţiuni recuperatorii cu conţinut similar sarcinilor de muncă, cum ar fi
ergoterapia, meloterapia, artterapia etc.
 Deoarece aceste activităţi se desfăşoară mai ales în grup (grup care are valenţe sanogenetice de a
induce sănătatea), pin acestea se realizează extinderea sferei de relaţii interumane şi de interacţiune în grup,
ceea ce constituie un deziderat menit să confere beneficiarului echilibru, sentiment de independenţă şi libertate
de acţiune, capacitate de iniţiativă.
Unii autori contemporani încearcă să clasifice mai analitic domeniile de acţiune ale terapiei ocupaţionale,
contribuind în acest fel la eliminarea unor confuzii şi neclarităţi, care persistă într-o ştiinţă aflată în proces de
formare, oferind în acelaşi timp un ghid de acţiune pentru specialişti.
Din rândul acestora se remarcă Peggy L. Denton care propune într-o lucrare recentă o clasificare
detaliată asupra principalelor arii de acţiune în terapia ocupaţională.
În opinia autoarei, acţiunea terapeuţilor ocupaţionali se exercită în următoarele direcţii de bază
-stimularea responsabilităţii în diverse situaţii de viaţă;
- formarea deprinderilor de autoîngrijire şi igienă personală;
- cultivarea deprinderilor de muncă;
- organizarea de jocuri şi distracţii;
- formarea imaginii de sine şi stimularea încrederii în propria persoană;
- cultivarea autocontrolului şi expresivităţii personale;
- educarea capacităţilor cognitive;
- educarea capacităţii de reacţie la diverse situaţii de viaţă;
 MODALITĂȚILE ÎN CARE TO AJUTĂ
PACIENTUL
Evaluarea pacientului
Stabilirea și în țelegerea situa ției
Una dintre cele mai importante etape ale terapiei ocupa ționale o reprezintă procesul de
evaluare. Atunci când un terapeut începe să lucreze pentru prima oară cu un pacient nou, acesta
trebuie sa creeze o în țelegere detaliată a situa ției atât cu pacientul cât și cu familia acestuia sau
aparținătorii lui.
Stabilirea unei analize ini țiale ajută terapeutul să înțeleagă nevoile și dorin țele fiecărui
pacient. În procesul de evaluare, terapeutul lucrează împreună cu pacientul și familia acestuia
pentru a stabili anumite obiective necesare de atins pentru a aduce pacientul înapoi la un nivel
optim de independen ță.
Stabilirea planului reziden țial și a locațiilor frecventate
Deoarece obiectul terapiei ocupa ționale este de a ajuta pacientul să- și recapete sau să- și adapteze
stilul de via ță către un anumit nivel de independen ță, este esen țial ca terapeutul să  aibă cunoș tiinț e
specifice despre planul fizic al camerelor din casa pacientului și a loca țiilor frecventate.
 Stabilirea stilului de via ță și a ocup
               În general, terapeutul ocupa țional vrea să în țeleagă cu ce se va confrunta pacientul
în viața de zi cu zi, odată ce a fost externat.
Dacă nu se poate recăpăta independen ța completă, terapeutul va evalua mediul și stilul
de viață al pacientului și va determina metoda de adaptare cea mai corectă pentru a ob ține
nivelul cel mai ridicat de independen ță posibil. De exemplu, acesta va cere ca scaunele să fie
mai înalte, ca dulapurile să fie mai jos, schimbarea dormitorului de la etaj la parter pentru ca
scările să nu mai fie folosite atât de des.
Activitățile zilnice cele mai importante pentru pacient
Deoarece obiectivul terapiei ocupa ționale este de a întoarce pacien ții înapoi acasă  și la
activitățile lor zilnice, există anumite func ții care sunt esen țiale, cum ar fi îmbăierea,
îmbrăcarea, gătitul, spălatul rufelor și alte sarcini zilnice.
Adițional, terapia ocupa ționala poate restaura alte func ții care reprezintă priorită ți pentru
fiecare pacient în parte, cum ar fi grădinăritul, dansul, desenatul, cro șetatul. Rela ția dintre
terapeut și pacient este foarte importantă, deoarece terapeutul trebuie să creeze o conexiune
cu pacientul și să îl motiveze în efectuarea sarcinilor necesare.
 BIBLIOGRAFIE
• https://centrokinetic.ro/
• https://www.sfatulmedicului.ro/
• David W. Swanson - Clinica Mayo, despre durerea cronică
• https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/durerea-cronica-tot-ce-trebuie-sa-st
ii
• https://www.spitalpneumobaiamare.ro/images/pdf/2017/educatie/durerea-cronica.
pdf
• https://www.oxxygene.ro/durerea-cronica/
• https://recuperare-medicala.ro/articole-medicale/durerea-cronica/
• Chou R, Huffman LH (octombrie 2007). "Terapii nonpharmacologice pentru durerea
cronică acută: o revizuire a dovezilor pentru un ghid al practicii clinice a Societă ții
Americane de Pain / American College of Physicians"