UNIVERSITATEA ”SPIRU HARET” BUCUREŞTI

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

KINETOTERAPIE

ASISTENŢA PSIHOLOGICǍ ÎN KINETOTERAPIE

Coordonator:
Conf.univ.dr. Ţǎranu Mihaela

Masterand: Radu M. Cristiana Roxana

Situaţia numărul 1:
G.R. este o femeie de 45 ani, este contabila în cadrul armatei. În ultimii şase ani, G.R. reclamǎ
dureri intense invalidante în zona dorsalǎ inferioarǎ. Investigaţiile imagistice relevǎ un sistem
osos integru şi exclud existenţa unei hernii de disc. De multe ori durerea este intensǎ şi nu
permite desfǎşurarea în bune condiţii a unor sarcini casnice, cum ar fi cele de spǎlat al vaselor
sau aplecarea pentru a ridica obiectele de jos. Dincolo de faptul cǎ are o viaţǎ sedentarǎ G.R. nu
a suferit traumatisme fizice majore sau intervenţii chirurgicale, având o sǎnǎtate acceptabilǎ.
Ajunge la kinetoterapie la recomandarea medicului de familie, care i-a explicat cǎ nu ar fi bine sǎ
consume antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) în ritmul de pânǎ acum.
Consideraţii diagnostice
Datoritǎ faptului cǎ investigaţiile imagistice efectuate relevǎ un sistem osos integru, excluzând
existenţa unei hernii de disc, iar pacienta nu a suferit traumatisme fizice majore sau intervenţii
chirurgicale, consider cǎ în aceastǎ situaţie subiectul prezintǎ o durere lombarǎ nespecificǎ
cronicǎ. Originea, dezvoltarea şi persistenţa durerii sunt determinate de factorii psihologici pe
de-o parte (profesia presupune atenţie, responsabilitate), iar pe de altǎ parte de modalitatea de
lucru ( poziţia aşezat în care pacienta îşi desfǎşoarǎ activitatea), vârsta, dar şi de viaţa sedentarǎ
pe care o duce, nerespectarea unui regim de viaţǎ sanogenetic.
Faptul cǎ pacienta a apelat la serviciile medicale dupǎ o perioadǎ lungǎ de timp de la apariţia
durerii, a dus la accentuarea modificǎrilor psihologice de tipul stres-ului, anxietǎţii, depresiei,
mǎrindu-i disconfortul somato-psihic, având un impact negativ asupra vieţii socio-profesionale.
Cunoscând implicaţiile factorilor biopsihosociali în apariţia bolii, putem obţine date extrem de utile
despre sanogenezǎ.
Diagnosticul de durere lombară nespecifică este prin excelenţǎ un diagnostic clinic de excludere
a altor afecţiuni care evolueazǎ cu durere lombarǎ.
Durerea lombară nespecifică este un simptom şi nu o afecţiune bine determinatǎ. Durerea
lombară nespecifică nu depinde doar de natura şi durata afecţiunii propriu-zise, ci şi de percepţia
celor care acuzǎ simptomele. Un diagnostic precis e greu de stabilit.
Durerea lombarǎ nespecificǎ – încadrarea problemei
Noua definiţie a durerii lombare indicǎ o schimbare de paradigmǎ: trecerea de la conceptul de
durere lombarǎ interpretatǎ ca „afecţiune” biomedicalǎ la cel de sindrom dureros multifactorial
biopsihosocial.
Durerea lombară nespecifică poate fi clasificatǎ în trei categorii, în funcţie de durata simptomelor:
1) Durerea lombară nespecifică acutǎ este definitǎ prin prezenţa durerii mai puţin de 6 sǎptǎmâni
2) Durerea lombară nespecifică subacutǎ are o duratǎ de 6-12 sǎptǎmâni
3) Durerea lombară nespecifică cronicǎ se manifestǎ mai mult de 12 sǎptǎmâni. Este o cauzǎ
majorǎ de invaliditate ce poate altera calitatea vieţii şi poate duce la întreruperea activitǎţii la locul
de muncǎ. Este frecvent asociatǎ cu factorii de risc psihosociali.
Primele douǎ categorii sunt rezultatul direct al unor:
- afecţiuni sau leziuni (fizice sau chimice) care implicǎ ţesuturile spinale (vertebrele, muşchii,
ligamentele, articulaţiile sau discurile intervertebrale cartilaginoase), prin iritarea terminaţiilor
nervilor receptori locali şi prin presiunea exercitatǎ asupra mǎduvei spinǎrii, provocând apariţia
durerii localizate la nivel lombar.
- afecţiuni sau leziuni ale ţesuturilor şi organelor localizate în afara coloanei vertebrale care pot
cauza durere perceputǎ ca venind de la nivel lombar (durere referitǎ). Durerea de acest tip,
localizatǎ la nivel lombar, este rezultatul unor afecţiuni apǎrute în alte pǎrţi ale organismului.
Cel de-al treilea mecanism de producere a durerii ne oferǎ o înţelegere mai profundǎ a modului
de apariţie şi persistenţǎ a durerii lombare în absenţa unei afecţiuni sau leziuni continue.
Biologia durerii este mult mai complexǎ decât modelul simplu minte-corp, care descrie mesajele
dureroase primite de creier, de la ţesuturile periferice iritate.
Tratamentul în durerea lombarǎ nespecificǎ cronicǎ
Tratamentul durere lombară cronică are la bazǎ un nou concept, cheia succesului fiind educaţia
şi nu folosirea unui nou medicament sau dispozitiv de înaltǎ tehnicitate.
Succesul tratamentului depinde de înţelegerea, de cǎtre pacientǎ, a mecanismului apariţiei durerii
şi a rolului sǎu în preîntâmpinarea recurenţelor. Aceasta va fi învǎţatǎ sǎ previnǎ apariţia durerii,
adoptând poziţii corecte de şedere (pe scaun – la birou, în timpul conducerii unui autovehicul)
sau cum sǎ ridice corect greutǎţile.
În tratamentul durerilor lombare nespecifice cronice cele mai eficiente sunt exerciţiile fizice
practicate cu regularitate. Acestea îmbunǎtǎţesc condiţia fizicǎ şi ajutǎ la pierderea excesului de
greutate care solicitǎ coloana.
Exerciţiile fizice contribuie la:
- menţinerea sau creşterea flexibilitǎţii muşchilor, tendoanelor sau ligamentelor
- întǎrirea muşchilor care susţin spatele;
- creşterea forţei braţelor, picioarelor şi a regiunii abdominale şi lombare;
- îmbunǎtǎţirea posturii;
- sporirea densitǎţii osoase.
Obiectivele tratamentului pentru durerea lombară nespecifică cronică sunt:
- controlul durerii
- reducerea invaliditǎţii
- revenirea la activitǎţile curente, cu reluarea lucrului
Menţinera activitǎţilor curente, în limita toleranţei la durere, determinǎ diminuarea nivelului durerii,
îmbunǎtǎţirea statusului funcţional şi conduce la o recuperare mai rapidǎ, diminuând
absenteismul.
Obiectivele kinetoterapiei în durerea lombară nespecifică cronică
1. Conştientizarea poziţiei corecte a coloanei vertebrale lombare şi a bazinului şi menţinerea
permanentǎ a posturii corijate, neutre, a coloanei lombare, indiferent de poziţia corpului sau de
activitǎţile desfǎşurate. Pentru adoptarea unor poziţii corectoare se fac exerciţii din decubit
dorsal, lateral, şezând şi ortostatism.
2. Zǎvorârea coloanei lombare – are drept scop blocarea în timpul efortului a segmentului afectat,
învǎţarea menţinerii poziţiei neutre şi învǎţarea mobilizǎrii independente a membrelor faţǎ de
trunchi.
3. Menţinerea forţei musculare a paravertebralilor inferiori şi a fesierilor. Tehnica este cea
cunoscutǎ prin exerciţii izometrice, izodinamice contra rezistenţǎ progresivǎ, sporturi adecvate.
Esenţialǎ este instruirea pacientei asupra factorilor de risc pe care va trebui sǎ-i contracareze tot
timpul:
- supraponderea, frigul, umezeala, mişcǎrile bruşte necontrolate;
- purtarea de greutǎţi în mod defavorabil pentru coloana vertebralǎ (într-o mânǎ, pe cap, pe
umǎr);
- învǎţarea de cǎtre pacientǎ a modului corect, protector, de a efectua o serie de gesturi uzuale
ce reclamǎ efort fizic susţinut sau unele mişcǎri de flexie, rotaţie, înclinaţie a coloanei vertebrele.
Terapia prin exerciţii fizice favorizeazǎ reluarea activitǎţilor zilnice şi a lucrului, reducând numǎrul
de recǎderi.
Masajul provoacǎ relaxare muscularǎ şi mentalǎ în ideea de a creşte pragul sensibilitǎţii
dureroase, având potenţial terapeutic în tratarea durerii lombare.
Pentru a obţine rezultatul scontat – reducerea intensitǎţii durerii şi a invaliditǎţii - frecvenţa
şedinţelor de kinetoterapie va fi de 3-4 pe sǎptǎmânǎ cu o duratǎ de 45 minute fiecare,
încurajând pacienta sǎ execute exerciţii şi acasǎ.
Motivarea pacientei pentru efectuarea exerciţiilor fizice trbuie susţinutǎ şi dupǎ terminarea
tratamentului în scopul diminuǎrii intensitǎţii durerii şi invaliditǎţii.
Tratamentul fizical
Rezultate bune au terapiile neuromodulatoare, cum sunt: stimularea electricǎ transcutantǎ a
nervilor (TENS), acupunctura, electroacupunctura (EA) şi stimularea electricǎ percutantǎ a
nervilor (PENS).
Pe lângǎ aceste proceduri terapeutice se mai folosesc şi aplicaţii de cǎldurǎ localǎ, crioterapia
precum şi laserterapia (LT). Cǎldura localǎ trebuie aplicatǎ pe timpul nopţii întrucât are efecte
pozitive în diminuarea contracturii musculare şi a durerii, ducând la creşterea mobilitǎţii.
Terapia comportamentalǎ
Tratamentul durerii lombare nu este concentrat pe înlǎturarea unei cauze organice, ci pe
reducerea infirmitǎţii prin evitarea unor factori de întreţinere. Intervenţiile comportamentale sunt
frecvent folosite în tratarea invaliditǎţii. Terapia comportamentalǎ are efecte pozitive asupra
statusului funcţional şi intensitǎţii durerii.
Tratamentul multidisciplinar
Programele multidisciplinare de reabilitare biopsihosocialǎ sunt larg aplicate pacienţilor cu durere
lombară nespecifică cronică. Factorul cheie în reuşita tratamentului îl reprezintǎ motivaţia
pacientului de a aborda un program complet de reabilitare.
 Bibliografie

1.Kiss J. (1999). Fizio-kinetoterapia şi recuperarea medicalǎ în afecţiunile aparatului locomotor.

Bucureşti: Editura Medicalǎ

2.Sbenghe T. (1987). Kinetologie profilacticǎ, terapeuticǎ şi de recuperare. Bucureşti: Editura

Medicalǎ.

3.Ţǎranu M. (2014) Note de curs: Asistenta psihologica în kinetoterapie. Universitatea Spiru

Haret, FEFS, Master Kinetoterapia în afecţiunile locomotorii. Bucureşti.