Ce facem cu Scleroza multipla ?

Student :Sclicpea Daniel

Facultatea De Educatie Fizica si Sport Craiova

Abstract; Scleroza multiplă (MS), numită și scleroză în

plăci, scleroză diseminată sau encefalomielită diseminată, este
o boală inflamatorie în care tecile izolatoare ale celulelor
nervoase din creier și măduva spinării sunt deteriorate. Această
deteriorare afectează capacitatea sistemului nervos de a
comunica, producând o plajă largă de semne și simptome
,incluzând handicapuri fizice, mentale și uneori probleme
psihice. MS ia diferite forme, noi simptome apărând fie în
atacuri sporadice (forme de recădere) sau agravându-se cu
trecerea timpului (forme progresive).Între episoade, simptomele
pot dispărea complet; totuși, adesea rezultă probleme
neurologice permanente, în special în stadii mai avansate ale
bolii.
Cuvinte cheie : scleroza multiplă , pacienții,tratament
Introducere :
Scleroza multiplă (SM) este o boală inflamatorie cronică,
autoimună, difuză, heterogenă, multifactorială,
neuroinflamatorie care se asociază cu demielinizări focale la
nivelul substanței albe și cenușii a sistemului nervos central și
cu neurodegenerare prin leziuni și pierderi axonale și cu
progresia impredictibilă a dizabilității, ca și consecință a acestor
leziuni. Are grad mare de variabilitate în ceea ce privește
evoluția bolii în timp și spațiu și răspunsul la terapiile specifice
modificatoare ale bolii.
Aceasta este definiția științifică oficială, actuală și
atotcuprinzătoare a bolii, descriind faptul că este o boală
cronică, neurodegenerativă, cauzată de mai mulți factori, încă
incomplet cunoscuți, care determină în organismul uman,
producerea unor auto-anticorpi.
Autoanticorpii sunt elemente ale sistemului de apărare al
organismului, care însă, în loc să fie îndreptați împotriva unor
potențiali factori nocivi proveniți din exterior (bacterii, virusuri,
etc.), se îndreaptă cu efect distructiv, împotriva unor structuri
proprii ale organismului, respectiv împotriva mielinei, acel strat
lipidic care învelește prelungirile (axonii) celulelor nervoase,
numite neuroni. Acești auto-anticorpi sunt în special limfocite T.
Mielina are atât rol protector pentru axoni (asemănător benzii
izolatoare care învelește un fir de curent electric), cât și de
adjuvant în transmiterea impulsului nervos de-a lungul axonilor,
crescând viteza de transmitere a informației specifice la acel
nivel.
Distrugerea mielinei este însoțită de un proces inflamator
necontrolat, cu aspect de ”placă” de demielinizare, edem local
și implicit de lezarea axonilor. În timp, în fazele incipiente ale
bolii, mielina se poate regenera, dar odată cu evoluția bolii,
acest proces este depășit, apar leziuni, zone cicatriciale de
glioză (scleroză, plăci de demielinizare), iar axonii rămân
neprotejați și se secționează, iar celulele nervoase
corespunzătoare mor. Astfel rețelele neuronale din sistemul
nervos central (creierul – reprezentat de emisferele cerebrale,
trunchi cerebral, nervi cranieni, cerebel precum și măduva
spinării – diseminare în spațiu) pierd din elementele
componente și în timp apare dizabilitate cu caracter progresiv.
 Metodologie :
Peste 2.500.000 de oameni trăiesc cu Scleroză Multiplă în
întreaga lume. Iar în fiecare săptămână apar câte 200 de cazuri
noi.Scleroza multiplă (SM) este una dintre cele mai răspândite
afecțiuni neurologice ale adulților tineri din întreaga lume. Și nu
apare doar la adulți. Aproximativ 10.000 de copii trăiesc cu
scleroză multiplă în întreaga lume.
Dacă ai fost diagnosticat recent cu SM, e important să
urmezi un plan terapeutic eficient, pentru a împiedica agravarea
acesteia.
Care sunt cauzele sclerozei multiple?
a. Factori genetici

 Genetica joacă un rol în apariția sclerozei multiple, deși

genele nu sunt un factor determinant al acestei boli
autoimune!
 În general pacienții diagnosticați cu scleroză multiplă sunt
primii din familie care suferă de această boală.
 Dacă un părinte are scleroză multiplă (SM) există un risc
de 2-3% să aibă și copiii săi.
 În cazul gemenilor identici (monozigoți) – riscul ca și al
doilea geamăn să aibă SM, dacă unul are, e de 34%
pentru femei și 5% pentru bărbați.
 Pentru gemeni dizigoți riscul este de 5%.
 În cazul fraților (dar nu gemeni), dacă unul are SM, riscul
ca și ceilalți să aibă este de 3,5%.
 În cazul fraților vitregi, dacă unul are SM riscul ca și ceilalți
să aibă este de 2,1%.
 În cazul verilor de gradul I, dacă unul are SM riscul ca și
ceilalți să aibă este de 0,7%.
  Dacă ambii părinți au SM, riscul pentru copiii lor este de
12-30%.
 Susceptibilitatea genetică nu s-a demonstrat a fi
secundară unor mutații genetice, dar riscul e mai mare cu
cât agregarea familială a bolii e mai mare.
 ATENȚIE la factorii de mediu! S-a demonstrat că gemenii
monozigoti nu au același risc.
b. Factori de mediu
b.1. EXPUNEREA LA SOARE ȘI VITAMINA D
Numărul cazurilor de SM este cel mai mic la ecuator și
crește direct proporțional cu distanța față de acesta, expunerea
prelungită la soare în copilărie scăzând riscul de apariție al
sclerozei multiple.
Imigranții cu vârsta <15 ani par a avea riscul regiunii
geografice în care au emigrat. Cei cu vârsta > 15 ani par a avea
riscul țării de origine, respectiv cea din care au emigrat.
Expunerea la soare (radiații UV) favorizează activarea pro-
vitaminei D și producerea endogenă (în corpul uman) a
vitaminei D.
Expunerea prelungită la soare, în copilărie și adolescență,
scade riscul de scleroză multiplă și are efecte benefice asupra
nivelului seric al vitaminei D și mai târziu, respectiv la vârsta
adultă.
b.2. FUMATUL
Aproape că dublează riscul de apariție a sclerozei multiple,
agravează evoluția bolii, accentuează atrofia corticală și crește
volumul leziunilor detectate la examinarea imagistică prin
rezonanță magnetică (IRM).
Efectele nocive sunt direct proporționale cu durata și numărul
de țigarete fumate.
Fumatul produce modificări în imunitatea tractului respirator,
fapt ce poate modula boli infecțioase și autoimune.
Fumul țigaretelor, dar și al țigărilor electronice afectează
imunitatea sistemică și poate avea efect direct nociv asupra
sistemului nervos central (SNC).
Fumatul pasiv – crește riscul de a dezvolta scleroza
multiplă direct proporțional cu durata expunerii!
b.3. OBEZITATEA
Obezitatea strâns legată de inflamație, favorizează și
apariția altor boli autoimune cu ar fi psoriazisul, tiroidita
autoimună sau diabetul, nu numai scleroza multiplă.
În anul 2013, un studiu a demonstrat faptul că
adolescentele obeze au risc mai mare de a dezvolta scleroză
multiplă, riscul fiind de aproximativ 1,5 ori mai mare în cazul
adolescentelor supraponderale, de aproximativ 2 ori mai mare
pentru cele cu obezitate de gradul 1-2 și de aproximativ 4 ori
mai mare pentru cele cu obezitate de gradul 3. Alte studii i-au
urmat acestuia, având rezultate asemănătoare.
b.4. VIRUSURI ȘI ALȚI AGENȚI INFECȚIOȘI
Virusurile au fost incriminate în etiologia posibilă a
sclerozei multiple. Se consideră că ar putea fi elemente
declanșatoare ale bolii, la persoane cu un anumit teren genetic.
Dintre toți agenții infecțioși studiați, aceștia ar avea susținere
rezultată din studii:
Virusul Epstein Barr (EBV) deține evidențele cele mai
puternice referitoare la predispoziția unei persoane de a
dezvolta scleroză multiplă secundar infecției. Infecția cu virusul
Epstein-Barr determină boala cunoscută ca și mononucleoză
infecțioasă (denumită și ”boala sărutului” - luând în considerare
modalitatea de transmitere a bolii). Studiile arată că infecția cu
virusul Epstein Barr dublează riscul de apariție al sclerozei
multiple.
Citomegalovirus (CMV) are risc mai mic comparativ cu
virusul Epstein Barr deși calea de transmitere este aceeași.
Virusul varicelo - zosterian (VZV) prin istoricul personal de
varicelă și/sau erupție zosteriană (Zona Zoster).
Clostridium perfringens tipul B și toxina e (epsilon) produsă
de acesta – s-a demonstrat prezența anticorpilor împotriva
toxinei epsilon (Etx) a Clostridium perfringens tip B la 10%
dintre pacienții cu SM (comparativ cu 1% dintre cei fără SM). Se
sugerează că această toxină ar putea juca un rol în patogeneza
acestei boli. Se absoarbe din intestin și se depozitează în creier
producând demielinizări.
Virusul rujeolic este posibil să fie inițiatorul unui răspuns imun
aberant
Retrovirusuri endogene: HERV-W ar putea avea rol în
patogeneza sclerozei multiple.
Niciunul însă nu s-a demonstrat a fi categoric cauzator al SM!
b.5. DIETA
Microbiota intestinală (reprezentată de microorganismele
”bune” din tubul digestiv) se pare că are efect protector și
trebuie întreținută cu o dietă care să o protejeze și să o lase să
se dezvolte!
 Consumul de sodiu în exces (sare), de zahăr, de alcool, de
grăsimi animale saturate, alimente procesate și de tip ”fast
food” pot avea influențe negative!
b.6. TRAUMATISMELE CEREBRALE repetate în copilărie și
adolescență par a fi implicate în apariția sclerozei multiple!
b.7. POLUAREA ATMOSFERICĂ sau alte cauze ce produc
iritație pulmonară.
b.8. TULBURAREA RITMULUI SOMN - VEGHE – cu odihnă
insuficientă.
b.9. IGIENA EXAGERATĂ impusă copiilor care nu le permite
dezvoltarea anumitor anticorpi, ar putea contribui la lipsa de
apărare a organismului față de factorii de mediu care altfel nu ar
trebui să fie nocivi.
b.10. CO-MORBIDITĂȚI – respectiv alte boli asociate, în
special alte boli autoimune.

Diagnosticul SM

Diagnosticul de scleroza multipla se stabileste pe baza

anamnezei si al examenului clinic al pacientului fiind confirmat
cu ajutorul:

 Investigatiilor imagistice de tipul rezonantei magnetice

nucleare si computer tomografiei cu substanta de contrast,
care depisteaza leziunile de la nivelul creierului si măduva
spinării specifice patologiei;
 Punctiei canalului vertebral pentru recoltarea de lichid
cerebrospinal si identificarea benzilor oligoclonale in
lichidul cefalorahidian;
 Investigatiilor paraclinice de laborator pentru excluderea
altor patologii care evolueaza cu simptomatologie similara
celei din SM;
  Investigatii paraclinice pentru evaluarea transmiterii
impulsurilor nervoase-electromiograma.

Rezultate:

Tratamentul sclerozei multiple se alege ținând cont de

dorințele pacientului, de forma clinică și de gradul de activitate
al bolii și este responsabilitatea medicului neurolog, care
desigur, poate colabora cu o echipă multidisciplinară, în cazul în
care sunt necesari și specialiști din alte domenii.

Pentru tratamentul sclerozei multiple se folosesc mai multe

categorii de tratamente:
Tratamente specifice, modificatoare ale evoluției bolii, din
categoria imunomodulatoarelor, a imunosupresoarelor sau a
terapiilor de reconstituire imună care au ca efect reducerea
numărului și a severității puseelor, prin reducerea autoimunității,
a inflamației și a edemului, încetinind evoluția de tip
neurodegenerare și agravarea atrofiei corticale și spinale
(reducerea volumului cerebral și al măduvei spinării).

Tratamente specifice puseului – cel mai des folosite fiind

cele din clasa corticosteroizilor injectabili. Aceștia au acțiune
antiinflamatoare și imunosupresoare, administrându-se în cazul
unor pusee severe, care ar putea induce dizabilități. Ei
scurtează durata puseului, fără a influența evoluția bolii pe
termen lung. În cazuri speciale se mai pot utiliza schimbul
plasmatic sau plasmafereza. Rar se pot lua în considerare
imunoglobulinele umane.

Tratamente specifice simptomelor asociate (simptomatice)

– din categoria antispasticelor, anxioliticelor, antidepresivelor,
antialgicelor de mai multe categorii, urologice, reglatoare ale
funcției sexuale, tratamente adresate deficitului de mers sau
fatigabilității. Evitarea expunerii la căldură și/sau tratarea stărilor
febrile.
 Tratamente non-farmacologice – dietă sănătoasă,
hidratare peste 2 litri/zi, ore suficiente de somn, stil de viață
sănătos, fizicale (exerciții fizice de recuperare, aqvagym, înot,
bicicletă, stretching, tai-chi, yoga, dans de societate) sau
psihologice (terapii ocupaționale, comportamentale,
mindfulness, meloterapie, logopedie, consiliere psihologică).
Echipamente care să ajute deplasarea – cârje, cadru de
ambulație, fotoliu rulant cu antrenare manuală sau electrică.

Discuţii:

Scleroza multiplă, fiind o boală cronică, necesită

tratamente și monitorizare permanent.

Tratamentul specific sclerozei multiple e bine să fie inițiat

cât mai devreme, cât mai repede după momentul diagnosticului.
El va fi recomandat de un medic specialist/primar neurolog,
ținând cont de dorințele fiecărui pacient, dar și de forma de
boală și de disponibilitatea terapiei respective.

Inițierea oricărui tratament se va face după o discuție

amănunțită cu pacientul/pacienta și partenera/partenerul a
tuturor variantelor de tratament indicate și disponibile.

NU există un algoritm de tratament general valabil!

Tratamentele în SM sunt tratamente cronice, de lungă

durată.Ele pot fi schimbate de către neurolog în funcție de
evoluția bolii, de activitatea bolii sau de alte criterii.
Respectați calendarul de monitorizare și vizitele de control
stabilite de medicul dumneavoastră neurolog curant.

Înainte de a merge la consult e bine să vă notați

simptomele, întrebările și problemele pe care le aveți.

Este bine să mergeți însoțiți, iar dacă urmează o discuție

referitoare la dorința de a avea un copil, este recomandabil să
mergeți cu partenerul/partenera.
 Notați data următoarei vizite și detaliile de contact ale
medicului, pentru cazul în care apare ceva neprevăzut.

Tratați simptomele asociate și co-morbiditățile pentru a vă

crește calitatea vieții.
Reamenajați locuința și/sau baia dacă este cazul pentru a
vă descurca mai ușor, pentru a avea eficiență maximă și risc
minim de căderi, loviri, etc.

Organizați-vă un stil de viață sănătos, cu exercițiu fizic

(efectuat individual sau sub supraveghere), deoarece contribuie
la menținerea mobilității, a flexibilității, a coordonării și
echilibrului, a tonusului cardiovascular, a unei stări de bine,
crește apetitul alimentar și contribuie la un somn mai bun și la
ameliorarea funcției intestinale.

Asociați plimbări la soare (pentru producerea vitaminei D),

în natură, dans, înot, bicicletă, stretching, diferite hobby-uri,
odihnă, reducerea stresului și somn suficient.

Socializați și păstrați-vă simțul umorului!

Alegeți o dietă sănătoasă, bazată pe fructe și legume

proaspete, bogate în vitamine și fibre, ulei de măsline, carne
albă sau pește, semințe (conțin acid oleic și linoleic), nuci.
Evitați grăsimile animale saturate sau pe cele trans rezultate
prin prelucrarea alimentelor, toxice (alcool, chimicale, zahăr,
sare în exces).
Bibliografie:

https://www.nationalmssociety.org/What-is-MS

https://ro.wikipedia.org/wiki/Scleroz%C4%83_multipl%C4
%83

https://www.medicover.ro/despre-sanatate/scleroza-
multipla-cauze-simptome-si-tratament,645,n,295
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3351877/

https://www.neuroaxis.ro/scleroza-multipla-sau-scleroza-
in-placi/?gclid=EAIaIQobChMI1vvqs7_5-wIVRKHVCh3eogU-
EAAYAiAAEgJGTPD_BwE