DUREREA

Durerea este:
-simptomul subiectiv apărut odată cu fiinţa umană;
-simptomul cel mai frecvent întâlnit în practica medicală şi cel mai alarmant pentru
pacient.
Durerea se identifică cu boala, apare:
-ca un răspuns excesiv al organismului la o agresiune mecanică, toxică, metabolică
sau inflamatorie;
-ca o rupere a echilibrului biologic al organismului.
Durerea are implicaţii de ordin psihologic şi sociologic, fiind cea mai frecventă cauză
a suferinţei şi incapacităţii de muncă.
Durerea este o impresie subiectivă şi personală, nu numai o senzaţie cauzată de un
stimul precis, persoana care suferă poate să judece propria durere.
Durerea VS suferinţă
- dacă durerea este o reacţie normală a organismului la agresiune,
- suferinţa constituie răsunetul său pe plan psihic.
Pe plan terapeutic trebuie combătută atât durerea, cât şi suferinţa.
Fazele durerii
Durerea este un ansamblu complex de reacţii fizice, emoţii şi comportamente.
Fazele durerii sunt:
-recepţia,
-percepţia,
-reacţia.
Recepţia este reprezentată de componenta neuro-fiziologică a durerii
Cauzele fizice ale stimulilor dureroşi
Sursa Tip de stimul Proces fiziopatologic
Traumatism • Mecanic • leziuni tisulare
• Chimic • iritaţie directă a terminaţiilor
nervoase
• inflamaţie
Ischemie • Chimic • Debit sanguin scăzut într-o parte a
corpului
Tulburări ale • Mecanic • Edem
echilibrului
hidric
Distensia unui • Mecanic • Trecerea unui calcul ureteral
canal
Perforarea • Chimic • Iritaţie chimică a terminaţiilor
unui organ nervoase prin secreţii (ex. ulcer
gastric perforat, perforaţia
apendicelui)
Tumoră • Mecanic • Iritarea nervilor periferici
Arsuri, • Termic • Afectarea epidermei antrenează o
degerături hipersensibilitate a terminaţiilor
nervoase
Percepţia este faza în care durerea este resimţită
În sistemul cognitiv şi apreciativ un rol important îl au centrii superiori ai cortexului.

Factori ca: anxietatea, cultura, experienţele dureroase anterioare condiţionează aprecierea stimulilor dureroşi .
Ex. după o operaţie pe abdomen, apar frecvent dureri la nivelul inciziei timp de câteva zile. Dacă nu a fost
prevenit, pacientul poate gândi că aceasta este un semn de complicaţie gravă.
Asistenta medicală trebuie să pregătească pacientul dându-i explicaţii clare asupra tipului de durere pe care o va simţi şi asupra
metodelor pe care le poate executa pentru a o reduce.

Anxietatea creşte adeseori percepţia durerii. Persoanele cu emotivitate stabilă tolerează mai bine durerea de intensitate medie
şi chiar o durere vie
Reacţia
Reacţia la durere cuprinde reacţiile fiziologice şi componentele induse.
Stimularea simpaticului determină:
-bronhodilataţie, creşterea frecvenţei respiratorii;
-vasoconstricţie periferică (paloare, creşterea tensiunii arteriale);
-creşterea glicemiei;
-diaforeză;
-midriază;
-reducerea motilităţii gastro-intestinale.
Stimularea parasimpaticului determină:
-paloare;
-bradicardie, hipotensiune arterială;
-respiraţie rapidă, neregulată;
-greţuri, vărsături;
-epuizare.
Toleranţa pacientului la durere determină cu uşurinţă percepţia pe care şi-o face asistenta
medicală despre intensitatea ei.
Mişcările şi fizionomia tipică durerii sunt:
-susţinerea părţii dureroase;
-poziţie flectată;
-grimase
Caracteristicile diferitelor tipuri de dureri
Afecţiunea patologică Caracteristicile durerii

Afecţiuni renale Durere în regiunea lombară cu iradiere în flancuri şi hipogastru

Angina pectorală Durere retrosternală cu iradiere în umărul şi braţul stâng

Ruptură de disc inter-vertebral Durere lombară joasă cu iradiere spre membrele inferioare

Ulcer gastric Durere epigastrică

Nevralgie de trigemen Durere asemănătoare unei lovituri de pumnal de-a lungul nervului trigemen
Chiar dacă durerea a fost ameliorată, în totalitate sau parţial, pacientul necesită
atenţie din partea asistentei medicale.
Durerea este o criză după care unii pacienţii pot prezenta simptome fizice ca:
-frisoane;
-greţuri;
-vărsături;
-mânie;
-depresie.
Simptomele durerii acute şi cronice
Durerea acută Durerea cronică
Durată relativ scurtă Mai mult de 6 luni de la debut
De obicei, localizată Mai puţin localizată
Debut bine definit cu semne şi simptome Debut insidios, sărac în semne obiecte caracteristice
durerii acute
Tahicardie Modificări de personalitate
Hipertensiune arterială Anxietate
Polipnee Depresie
Tegumente palide, transpirate Iritabilitate
Apărare musculară, cu diferite localizări Sentiment de neajutorare

Expresie anxioasă Slăbiciune

Anorexie Fatigabilitate
Stare de vomă Modificarea stilului de viaţă
Lipsa odihnei -
Iritabilitate, insomnie -
Influenţa dezvoltării cognitive a copilului asupra
percepţiei durerii
Stadiul de dezvoltare Percepţia durerii Intervenţii nursing
Preoperaţional Consideră durerea ca o Se explorează concepţiile
(2 – 7 ani) pedeapsă greşite despre durere
Se simte trist Se sprijină verbal
Descrie durerea ca o Se asigură confortul
experienţă fizică pacientului
Are nevoie de siguranţa Se oferă jucării
altor persoane
Operaţional concret Descrie durerea fizică Se asigură suportul şi
(7 –12 ) Poate preciza localizarea sprijinul
Are teamă să nu se rănească Se învaţă să-şi controleze
sau chiar să moară durerea
Se învaţă semnificaţia
durerii
Tipuri de durere

-durerea superficială (la nivelul tegumentului şi ţesutului celular subcutanat), apare ca urmare a
acţiunii unui agent termic, de presiune sau mecanic;
-durerea profundă (la nivelul muşchilor şi articulaţiilor);
-durerea viscerală (la nivelul uni organ), de exemplu angina pectorală;
-durerea nevralgică – datorată leziunilor nervilor periferici , este determinată de infecţii, inflamaţii,
ischemie;
-durerea proiectată sau reflectată – de exemplu durerea din angina pectorală iradiază în umăr;
-durerea „membrului fantomă” – este o durere care poate persista luni de zile după amputarea
membrului respectiv;
-durerea psihogenă – apare în absenţa unor stimuli fizici, factorii psihologici pot determina această
durere şi nu este imaginară, este experimentată în mod real de către pacient.
 Demersul clinic al asistentei medicale şi tratamentul durerii
Colectarea datelor
Dacă durerea este acută sau intensă, pacientul nu va descrie exact durerea.
În faţa unei dureri acute asistenta medicală trebuie să observe reacţia fiziologică a
pacientului, să noteze locul, intensitatea şi natura durerii
Caracteristicile durerii

a) Debut – durată
Asistenta medicală va întreba:
• În ce moment a început durerea?
• Cât timp a durat?
• Se produce în acelaşi moment în fiecare zi?
• Cu ce frecvenţă revine?
a) Locul
Asistenta medicală îi va cere pacientului să indice regiunea dureroasa
Odată localizată, durerea poate fi:
• superficială sau cutanată (de ex. tăieturi, înţepături);
• profundă sau viscerală (de ex. durere constrictivă – în angina pectorală, senzaţie de arsură – în ulcer), are durată mai mare ca cea
superficială;
• iradiată (de ex. în infarctul miocardic iradiază în braţul stâng sau maxilar), apare la distanţă de locul leziunii.
a) Intensitatea
- uşoară, moderată, intensă sau insuportabilă.
Natura
- ascuţită, lancinantă, surdă, pumnal etc. dacă pacientul nu găseşte cuvintele
potrivite asistenta medicală poate să-l ajute, dându-i exemple.
Factori agravanţi sau declanşatori
De ex. în ulcerul gastric factorii declanşatori sunt consumul de alcool, efortul fizic,
consumul de cafea.
Măsuri pentru ameliorarea durerii
Principalele măsuri pentru ameliorarea durerii sunt:
- pungă cu gheaţă;
- administrarea de analgezice;
- schimbarea poziţiei;
- masaj;
- pernă electrică;
- odihnă.
Simptome concomitente:
ameţeli;micţiuni frecvente, greţuri;vărsături;constipaţie;agitaţie.

Efecte asupra comportamentului

expresii vocale: gemete;plâns;strigăte;gâfâială.
fizionomie:grimase ale feţei;dinţi strânşi;buze muşcate;maxilare crispate.
mişcări: agitaţie;imobilitate;mişcări ritmice;mişcări de protejare a părţii dureroase.
relaţii sociale:evitarea conversaţiei;evitarea raporturilor sociale;capacitate de atenţie
redusă.
Exemple de diagnostice nursing
- durere legată de:prezenţa fracturii sau traumatismului;
- stres emoţional;
- supraactivitate;
- strategii ineficiente de diminuare a durerii.
-durere cronică legată de:deficit de cunoştinţe despre măsurile de control ale durerii;
- fatigabilitate;
- teamă de efectele secundare ale medicamentelor;
- concepţiile greşite despre durere;
- sentimentele şi convingerile că medicaţia utilizată nu are efect.
-disconfort legat de durere
-clearance ineficient al căilor aeriene legat de incizia la nivelul toracelui
-respiraţie ineficace legată de durerea abdominală postoperatorie;
-alterarea mobilităţii fizice legată de durerea articulară;
-deficit de autoîngrijiri legat de prezenţa durerii;
-anxietate legată de durere neameliorată;
-teamă legată de anticiparea durerii postoperator;
-perturbarea imaginii de sine legată de: durerea cronică, ineficienţa managementului durerii;
sisteme inadecvate de sprijin.
-alterarea menţinerii sănătăţii legată de durerea cronică şi fatigabilitate;
-deficit de cunoştinţe despre măsurile de control ale durerii
-neîncredere legată de ineficienţa strategiilor de control a durerii;
-insomnie legată de durere.
Obiective nursing
-pacientul să resimtă scăderea intensităţii durerii;
-pacientul să declare ameliorarea disconfortului;
-pacientul să fie capabil să-şi efectueze îngrijirile igienice;
-pacientul să cunoască tehnice noninvazive de ameliorare a durerii.
Intervenţii nursing
- pacientul este ajutat să descrie corect durerea şi să sesizeze momentele de exacerbare sau
ameliorare;
- se manifestă înţelegere faţă de suferinţa pacientului;
- se ajută pacientul să descrie locul, intensitatea şi caracterul durerii;
- se asigură confortul şi se îndepărtează factorii agravanţi:
- lărgirea bandajelor prea strânse;
- schimbarea pansamentelor umede;
- aşezarea pacientului în poziţie corespunzătoare; întinderea cearşafurilor;
- retragerea tubulaturii pe care stă culcat pacientul;
- susţinerea inciziei chirurgicale în timpul tusei sau a exerciţiilor respiratorii;
- prevenirea retenţiei urinare;
- respectarea regimului dietetic;
- prevenirea constipaţiei;
- verificarea temperaturii apei de baie;
- educaţie postoperatorie.
S e folosesc mijloace de stimulare cutanată: - aplicarea agenţilor fizici (căldură, frig);
masaje.
-distragerea atenţiei:
-fixarea atenţiei pe alte probleme decât cele ale durerii respective (cărţi, video, TV).
-promovarea unui concept de sine pozitiv:
-încurajarea pacientului la orice progres obţinut;
-implicarea pacientului în efectuarea îngrijirilor sale.
-reducerea intensităţii durerii: - tehnici de relaxare;administrarea tratamentului
prescris de medic;
- asigurarea odihnei:
- administrarea analgezicelor cu 30 minute înainte de culcare.