Sunteți pe pagina 1din 5

Durerea

Este cel mai frecvent simptom de prezentare la medic, definindu-se ca o senzatie


neplacuta raportata la un segment al corpului, reprezentand perceptia unui stimul
ce poate reprezenta o leziune tisulara potentiala sau imaginara.

Caracterele semiologice ale durerii:


1. topografia durerii (localizarea si iradierea): durerea apare de obicei in
apropierea zonei afectate,putand fi localizata intr-un segment sau la un
viscer, iar iradierile sunt uneori caracteristice si pot da informatii despre
complicatiile bolii
2. caracterele temporale ale durerii (debut – acut/cronic, durata, mod de
terminare – acut/treptat)
Clasificarea durerii dupa evolutia in timp:
- dureri de tip acut – apar ca urmare a unei stimulari nociceptive =>
a. durere acuta = durere cu durata de maxim ore pana la zile, de intensitate
variabila
b. durere subacuta = durere cu durata de pana la 6 luni (limita arbitrara)
c. durere recurenta acuta = durere produsa prin stimulare nociceptiva
continua sau recurenta produsa prin procese patologice cronice
d. durere acuta continua = durere produsa prin stimulare nociceptiva
continua (ex durerea neoplazica)
- dureri de tip cronic – nu au o stimulare nociceptiva evidenta, fiind produse,
mentinute si intensificate de diferiti factori (ex o afectiune dureroasa pentru
care nu exista tratament: artroza, neuropatia DZ, neoplazii; factori
neurologici initiati de o boala somatica si care persista dupa ce boala de fond
s-a vindecat: leziuni ale nervilor senzitivi; factori psihologici)
3. calitatea durerii (modul ei de descriere) (“arsura”,”strangere”,”corset” etc)
Tipuri caracteristice de durere:
- durere colicativa = durere data de spasmul (sau distensia) exagerat al unui
organ cavitar; e foarte intensa, repetitiva
- durere pulsatila – apare prin procese inflamatorii sau iritative in cavitati
inchise sau sub tensiune sau in leziuni arteriale inflamatorii

1
- claudicatia = durere ca o crampa resimtita intr-o masa musculara in timpul
efortului si care cedeaza in repaus, datorata ischemiei in zona respectiva
- junghiul = durere bine localizata, intensa, cu caracter de “impunsatura de
cutit” (ex afectiuni inflamatorii ale seroaselor)
4. aspectul cantitativ al durerii = intensitatea durerii – nu poate fi cuantificata,
pragul durerii variind intre indivizi (factorul subiectiv e primordial)
5. factori care produc sau agraveaza durerea si factori care reduc sau
amelioreaza durerea (ex pozitii antalgice, manevre de calmare a durerii etc)
6. manifestari asociate durerii (ex transpiratii, palpitatii, greata etc)

Dureri clinice:
1. dureri somatice superficiale
- provin de la SN periferic
- stimulul nociceptiv este de obicei evident
- bine localizate
- intensitatea durerii este proportionala cu intensitatea stimulului
- similare cu alte dureri somatice prezente in antecedentele bolnavului
2. dureri somatice profunde
- provin de la structurile neuromusculare si de la viscere
- cel mai frecvent declansate de inflamatie
- de obicei difuze si iradiate
- asociate cu semne nespecifice (ex greata etc)
3. dureri reflectate, la distanta
- pot insoti durerile somatice (mai frecvent pe cele profunde)
- au localizare cutanata, in zonele cu aceeasi inervatie spinoasa in care ajung
terminatiile nervoase ce vin de la organul bolnav
4. dureri neuropatice
- sunt legate de lezarea directa a structurilor nervoase
- nu exista stimul nociceptiv evident
- exista semne asociate de lezare nervoasa (ex alterari senzitive)
- ades cu caracter “sfredelitor” sau de “curent electric”
Semne si simptome senzitive in durerea neuropatica – definitii:
 nevralgie = durere in teritoriul de inervatie al unui singur nerv
 disestezie = senzatie anormala, spontana, neplacuta

2
 hiperalgezie si hiperestezie = raspuns exagerat la stimuli nociceptivi si,
respectiv, tactili
 allodinie = perceperea stimulilor mecanici de intensitate mica sau a
vibratiilor ca fiind dureroase
 hipoalgezie = perceptie diminuata a durerii
5. dureri psihogene = dureri imaginare, fara nicio legatura cu un stimul nociv,
aparute ca raspuns la frica, depresie, vina etc.

Cefaleea

= durere a extremitatii cefalice, inclusiv durerea cu punct de plecare in regiunea


fetei si durerea din regiunea cervicala, cu durata prelungita, de ore-zile.
Cefalalgia = durere de cap paroxistica, intensa, de durata mai scurta, de obicei sub
o ora.

Structuri cu sensibilitate dureroasa:


1. tegumentul
2. tesutul subcutanat
3. nervii cu traiect intracerebral
4. anumite zone ale durei mater (zonele din vecinatatea sinusurilor si
venelor cerebrale)
5. sinusurile venoase, venele mari, arterele mari
6. mucoasele cavitatilor din viscerocraniu
Structuri fara sensibilitate dureroasa:
1. osul
2. substanta cerebrala
3. invelisurile creierului

Stimuli care pot declansa durerea:


1. distensia (pentru artere)
2. compresia (pentru nervi)
3. inflamatia (pentru toate structurile)

3
4. tractiunea (pentru toate structurile)
5. variatia presiunii intracerebrale

Tipuri de cefalee:
1. migrena = cefalee de origine vasculara care survine in accese cu frecventa si
cu durata variabile (de la ore la 1-2 zile), cu evolutie cronica, declansarea
accesului migrenos putand fi legata de efort, stress, stari emotionale,
alimentatie etc sau aleatorie.
- mecanism: hiperreactivitate a vaselor cerebrale la diferiti stimuli (la debut o faza
vasoconstrictoare + o faza de vasodilatatie in perioada de stare)
- are 2 forme: migrena neurologica (clasica, cu prodrom) si migrena comuna (nu
are prodrom)
- este mai frecventa la femei
- prodromul (aura) consta in prezenta manifestarilor neurologice la debut, la
nivelul analizatorilor vizual si auditiv (scotoame scintilante); se datoreaza unei faze
initiale vasoconstrictorii si dispare la instalarea durerii; in acest moment
tratamentul este cel mai eficient
- criza de migrena – urmeaza manifestarilor neurologice; cefaleea are ca localizare
o jumatate a craniului si fetei (hemicranie), este pulsatila, se asociaza cu fotofobie,
intoleranta la zgomot, greata si varsaturi, are o durata de ordinul orelor si cedeaza
treptat, fiind urmata de o stare de epuizare

2. cefaleea cu crize apropiate (“cluster headache”) = crize succesive de durata


mica, separate prin intervale mari de liniste, avand ca fenomene de insotire
fenomene locale vegetative unilaterale (ex lacrimare, rinoree, eritem
localizat) si ca mecanism vasodilatatia.

3. cefaleea psihogena (de tensiune) (isterica) = senzatie de constrictie catre


regiunea vertexului, acoperind partea superioara a craniului (durere “in
casca”)
- mecanism: tonus crescut, cu contractia musculaturii scalpului
- are durata variabila (zile, saptamani)
- intensitate suportabila
- frecventa variabila (apare la intervale mari: luni)

4
- de obicei asociata cu manifestari de suferinta psihoafectiva (ex anorexie, astenie
psihogena etc)

4. cefaleea din bolile neurologice:


- tumori cerebrale => cefalee continua, progresiva, insotita de varsaturi explozive
- procese inflamatorii (meningite) => cefalee insotita de febra, fotofobie, pozitie
caracteristica in “cocos de pusca”
- hemoragie => cefalee brutala, cu debut brusc

5. alte cefalei:
•cefaleea auriculara (in leziuni ale urechii externe, canalului auditiv, timpanului,
urechii medii)
•cefaleea oculara (ex glaucom, vicii de refractie: astigmatism, hipermetropie)
•cefaleea de origine dentara
•cefaleea din hipertonia musculara (ex contractura musculaturii cefei la
dactilografe – e resimtita occipital) si spondiloza cervicala
•cefalei medicale (in boli febrile, infectioase, respiratorii, cardiovasculare etc)
(cefaleea hipertensiva – cronica, repetitiva, de obicei occipitala, insotita in caz de
encefalopatie hipertensiva de vertij, tulburari de vedere, varsaturi)