Sunteți pe pagina 1din 11

Combinatii complexe

Definitie
• În chimie, un complex, numit adesea și complex
coordinativ sau combinație complexă este un tip
special de compus chimic alcătuit dintr-
un atom sau ion central, de cele mai multe ori metalic,
numit ion central, și partea exterioară, reprezentată de
molecule sau ioni legați de ionul central,
numiți liganzi. Majoritatea compușilor chimici ce
conțin metale, în special metale tranziționale, sunt
complecși coordinativi.Legătura dintre ionul central și
liganzi este de tip covalentă coordinativă.
Istoric

• Anumiți complecși coordinativi au fost cunoscuți încă din


perioadele timpurii ale chimiei moderne. Printre primii complecși
sintetizați se numără unii pigmenți, precum albastrul de
Berlin sau roșul de alizarină. Totuși, proprietățile complecșilor au
început să fie înțelese până la sfârșitul anilor 1800, urmând apoi
contribuțiile lui Christian Wilhelm Blomstrand din 1869.
• Abia în 1893, Alfred Werner a fost cel care a propus cea mai
cunoscută și acceptată teorie legată de complecșii coordinativi.
Lucrările lui Werner includ schimbări importante asupra teoriei lui
Blomstrand, dar mai ales fac referire la posibilitatea anumitor ioni
de a-și schimba poziția în sfera de coordinare. De asemenea, el a
stabili și configurația sau aranjamentul spațial al liganzilor în jurul
ionului central.
Factori:

• Pentru ca un ion metalic sa formeze combinatii


complexe, trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii: sa aiba un volum ionic
mic si sa se posede orbitali liberi in care sa
poata accepta electronii neparticipanti ai
ligandului, stabilindu-se asrfel legaturi
covalente coordinative intre ionul central si
atomul de nemetal din ligand.
Exemple
Numarul de molecule sau ioni(liganzi) care se lega
de ionul central poarta numele de numar de
coordinare.
Ex. In ionul complex Fe(CN)64-numarul de
coordinare este 6.
Numarul de coordinare depinde esential de natura
ionului central si, in parte de natura lignazilor, el
putand avea valori de la 2 la 12, cele mai frecvente
valori intalnite de complecsi fiind 6 si 4.
Liganzi
• Moleculele: H2O, NH3, CO,etc. In acest caz sarcina
electrica a ionului complex va fi data de sarcina
pozitiva a ionului metalic.
De ex: [Cu(NH3)4]2+
• Ioni negativi: F-,Cl-,Br-,I-,HO-,SO42-,PO43-,etc. In
acest caz sarcina ionului complex se calculeaza
facand suma algebrica intre sarcina pozitiva a
ionului metalic si produsul dintre numarul de liganzi
si sarcina negativa a ligandului, de exemplu:
[FeCl]2+[FeCl2]+,[FeCl4]-.
Tipuri de liganzi

• Modentati: ocupa o singura pozitie


coordinativa in jurul atomului central, cum
sunt ionii: F-,Cl-,Br-,I-,CN-,SCN-,NO2-, etc. si
moleculele: H2O, NH3, CO, pyridina(py). Etc.
• Polidentati: se leaga de acelasi ion prin mai
multi atomi donori, ocupand mai multe pozitii
coorddonative. In particular, liganzii
bidentati(C2O42-,S2O82-, etilendiamina)
ocupa doua puncte coordinative.
Formulare si nomenclatura

• La stabilirea denumirii unei combinatii


complexe se iau in considerare:
Clasa de compusi din care face parte
combinatia complexa: acid, hidroxid, sare;
Numarul de coordinare;
Numele lgandului;
Numele ionului centrat;
Numarul ionului care neutralizeaza sarcina
ionului central si numarul acestor ioni.
• In denumirea unui aniom complex se indica in primul
rand liganzii in ordinea alfabetica si apoi atomul central,
adaugand si numele sufixului “at” indicand totdeauna
starea de oxidare prin cifre romane in paranteza.
• In cazul complecsilor cationici, inaintea numelui se scrie
prepozitia “de”. Se are in vedere in acelasi timp faptul ca
in limba romana se numeste mai intai anionul indiferent
daca este sau nu compex si apoi cationul, desi in
scrierea lor se procedeaza invers.
• [Cu(NH3)4](OH)2-hidroxid de tetraaminocupru (II)
• {Ag(NH3)2]NO2-azotat de diaminoargint(I)
• La denuirea liganzilor se ataseaza sufixul “o”, de
exemplu: cloro (Cl-), ciono(CN-) etc., iar liganzii
neutri se numesc: acvo(H2O),amino(NH3),
carbonil(CO) si nitrozil(NO). Liganzii de acelasi fel
se precizeaza cu prefixul mono-,di-,tri-,etc.
de exemplu:
K4[Fe(CN)6]-hexacianocromat (III) de
hexaaminocobalt (III)
[Co(NH3)6]Cl3-triclorura de hexaaminocobalt(III).
• Proiect realizat de:
Huma Izabela
Vasilache Cristina
Vrabie Raluca

S-ar putea să vă placă și