Integrarea

Integrarea şcolară
şcolară aa
copiilor
copiilor cu
cu deficienţe.
deficienţe.
Rolul
Rolul echipei
echipei
interdisciplinare
interdisciplinare
• În Conventia ONU cu privire la
Drepturile Copilului, ratificată de
România prin Legea nr. 18/1990, ţara
noastră îşi asumă garantarea şi
promovarea drepturilor tuturor
copiilor, aşa cum sunt ele definite în
Convenţie şi în conformitate cu
principiile şi normele enunţate de
aceasta, inclusiv în privinţa copiilor cu
dizabilităţi.
• În strânsă legătura cu termenul de
dizabilitate se află principiul egalizarii
şanselor care se referă la procesul
prin care diversele sisteme ale
societăţii şi mediului, ca, de pildă,
serviciile medicale, de învăţământ,
activităţile din toate domeniile,
informaţiile, documentarea sunt puse
la dispoziţia tuturor şi, în particular, a
persoanelor cu dizabilităţi.
• Egalizarea şanselor trebuie înteleasă
ca drept al persoanelor şi copiilor cu
dizabilităţi de a ramâne în comunitate
şi de a primi sprijinul necesar în cadrul
structurilor obişnuite de educaţie,
sănătate, a serviciilor sociale şi de
încadrare în muncă.
• Conventia include un articol
specific asupra drepturilor copiilor cu
dizabilităţi (art. 23), în care accentul
este pus pe participarea activă la
comunitate, precum şi pe cea mai deplin
posibilă integrare socială ceea ce
implica, evident, necesitatea evitării şi
a reducerii instituţionalizării copiilor cu
dizabilităţi.
• Se realizează astfel valorizarea
socială a copilului cu dizabilităţi, ca
fiinţă umană cu drepturi egale, prin
integrare şcolară ca formă efectivă
de integrare socială.
• Reuşita integrării şcolare este
fundamentală pentru inserţia socială.
• Performanţele intelectuale realizate
de copiii instruiţi în şcoli speciale sunt
aproximativ aceleaşi atinse de copiii cu
dizabilităţi care frecventează şcolile
obişnuite
• În schimb, sub aspectul învățării
sociale, achizițiile copiilor care învaţă
în şcolile obişnuite sunt superioare.
• S-a constatat că includerea în şcoli
speciale a unor copii cu dizabilităţi
care pot frecventa şcoala obişnuită
declanşează la acestia sindromul de
deficienţă care în final determină
dependenţa lor de alţii.
• Referitor la integrarea socială a
persoanelor cu dizabilităţi
(deficienţe) aceasta se poate defini
prin relaţia stabilită între aceste
persoane şi societate la diferite
niveluri.
 Integrarea şcolară

• Integrarea şcolara desemnează un

proces de adaptare a copilului la cerinţele
şcolii pe care o urmează, de stabilire a
unor raporturi afective pozitive cu
membrii grupului şcolar (clasa) şi de
desfăşurare cu succes a prestaţiilor
şcolare.
• Asimilarea de către copil a statusului
de elev este rezultatul unor
modificări interne în echilibrul dintre
anumite dominante de personalitate
cu consecinţe în planul conduitei sale.
 Integrarea şcolara exprimă:

• - atitudinea favorabila a elevului faţă

de şcoala pe care o frecventează:
• - condiţia psihică în care acţiunile
instructiv-educative devin accesibile
copilului;
• - consolidarea unei motivaţii puternice
care susţine efortul copilului în munca
de învăţare;
• - situaţia în care copilul sau tânărul poate
fi considerat un colaborator la acţiunile
desfăşurate pentru educaţia sa;
• - corespondenţa totală între solicitările
formulate de şcoală şi posibilităţile
copilului de a le rezolva;
• - existenţa unor randamente la învăţătură
şi în plan comportamental considerate
normale prin raportarea la posibilităţile
copilului sau la cerinţele şcolare.
 Integrarea şcolară a
copiilor cu cerinţe speciale
în învaţământul de masă
presupune:
• - a educa copiii cu cerinţe speciale în
şcoli obişnuite, alături de copiii normali;
• - a asigura servicii de specialitate
(recuperare, terapie educaţională,
consiliere şcolară, asistenţă medicală şi
socială etc) în şcoala respectivă;
• - a acorda sprijinul necesar personalului
didactic şi managerilor şcolii în procesul
de proiectare şi aplicare a programelor
de integrare;
• - a permite accesul efectiv al copiilor
cu cerinţe speciale la programul şi
resursele ţcolii obişnuite (bibliotecă,
terenuri de sport etc);
• - a încuraja relaţiile de prietenie şi
comunicarea între toţi copiii din
clasă/şcoală;
• - a educa şi ajuta toţi copiii pentru
înţelegerea şi acceptarea diferenţelor
dintre ei;
• - a ţine cont de problemele şi opiniile
părinţilor, încurajându-i să se implice
în viaţa şcolii;
• - a asigura programe de sprijin
individualizate pentru copiii cu cerinţe
speciale;
• - a accepta schimbări în organizarea si
dezvoltarea activităţilor instructiv -
educative din şcoală.
• Evaluarea integrarii copiilor cu
dizabilităţi se realizează în funcţie
de repere semnificative clar
exprimate si urmărite pe o perioadă
mai lungă de timp.
 Repere:
• frecvenţa şcolară;
• atitudinea familiei copilului
(colaborarea acesteia cu persoanele
implicate în educarea copilului);
• atitudinea părinţilor copiilor din clasa
în care e inclus copilul cu dizabilităţi;
• atitudinea conducerii şcolii;
• atitudinea celorlalte cadre didactice.
• EDUCAŢIA / ŞCOALA INCLUZIVĂ -
formula terminologică ce relevă
recunoaşterea necesităţii reformei şcolii
obişnuite, a sistemului şcolar general cu
scopul de a răspunde dezideratului "o
societate pentru toţi".
• Un obiectiv important al şcolii incluzive îl
reprezintă sprijinul acordat pentru
menţinerea în familie a copiilor cu C.E.S.
• De aceea ea trebuie sa fie accesibilă local şi
să permită legatura familiei copilului cu
şcoala.
 Rolul echipei
interdisciplinare în şcolile
speciale
• Logopedia poate fi definită ca o
disciplină psihopedagogică specifică ,
care tratează curativ diversele
disfuncţii care apar în asimilarea şi
utilizarea curentă a limbajului verbal
(oral şi scris).
• Prin caracterul ei aplicativ, logopedia
urmăreşte restabilirea relaţiilor
normale ale individului cu societatea.
• Logopedia vizează şi educarea
complexă a persoanelor cu tulburări
de limbaj, ceea ce o transformă dintr-
o ramură medicală într-o ştiinţă
psihopedagogică specială.
• O asemenea orientare este rezultatul
influenţelor exercitate de psihologie
asupra logopediei, evitându-se, prin
aceasta, izolarea artificială a
logopediei de educaţie.
• Psihologia oferă datele fundamentale
necesare înţelegerii funcţiilor limbajului, a
raportului dintre limbajul oral şi cel scris,
dintre limbajul interior şi cel exterior, a
mecanismului de producere a diferitelor
tipuri de deficienţe neuromotorii, etc
• La rândul ei, logopedia oferă psihologiei
date valoroase despre mecanismul
limbajului şi îi pune la dispoziţie material de
experimentare.
• Pedagogia curativă este un alt mod
de a educa, oferit copiilor cu
cerinţe educaţionale speciale, a
căror probleme de sănătate fizică şi
psihică nu pot fi rezolvate prin
forme de educaţie obişnuită
• Scopul pedagogiei curative este
acela de a oferi copiilor, cu cerinţe
educative speciale posibilitatea de a
se deschide, de a-şi dezvolta
propriul potenţial şi capacităţile lor
de gândire, de a sprijini integrarea
lor în comunitatea socială, de a-i
ajuta să trăiască cu demnitate.
• Scopul logopediei, kinetoterapiei,
psihoterapiei, transpare în trei domenii:

– prevenire;

– terapie;

– integrare socială.