Bolile hipofizei

CRIȘAN RAREȘ-ANDREI
Clasa a VII – a A
 SISTEMUL ENDOCRIN – GLANDELE
ENDOCRINE
 Sistemul endocrin reprezintă o rețea de glande din organism, responsabile cu producerea
hormonilor, care, la rândul lor, ajută celulele să comunice între ele. Sistemul endocrin joacă un
rol vital în controlul și reglarea multor funcții ale corpului.
 Glandele endocrine reprezintă componenta principală a sistemului endocrin, întrucât ele produc
și eliberează diferiți hormoni. Glandele endocrine există în tot organismul, inclusiv la nivelul
gâtului, al creierului și al organelor de reproducere.
 Principalele glande care produc hormoni sunt:
- hipotalamusul;
- glanda pituitară - hipofiza;
- glanda pineală;
- glanda tiroidă;
- glandele paratiroide;
- timusul;
- glandele suprarenale;
- pancreasul;
- ovarele (gonadele);
- testiculele (gonadele).
 Hormonii sunt substanțe chimice care coordonează diferite funcții în organism, transmițând
mesaje, prin sânge, către organe, mușchi și alte țesuturi.
 HIPOFIZA
• Hipofiza, cunoscută și sub denumirea de glandă pituitară, este un organ
endocrin care, deși este de dimensiuni extrem de mici, deține o multitudine de
funcții esențiale pentru funcționarea normală a organismului. Aceasta își
secretă proprii hormoni, dar influențează și funcția secretorie a celorlalte
glande endocrine, astfel că este considerată cel mai important organ endocrin.
Glanda pituitară este un organ de dimensiuni mici (aproximativ cât un bob de
mazăre), situat la baza creierului, imediat sub hipotalamus.
• Principalele roluri ale glandei hipofize sunt:
 Menținerea greutății sub control
 Stimulează lactația proaspetelor mămici
 Influențează creșterea în înălțime
 Reglează funcția reproductivă
 AFECȚIUNILE HIPOFIZEI
Afecțiunile hipofizei:
 - secreția de hormon de creștere STH în exces (gigantism

la copii, acromegalie la adulți)

 - secreția redusă de hormon de creștere STH (nanism

hipofizar la copii, cașexia hipofizară la adulți)

 - secreția redusă de hormon antidiuretic ADH (diabet

nezaharat insipid)
 - secreție în exces de prolactină (prolactinom)
 GIGANTISMUL
 GIGANTISMUL este o afecțiune cauzată de un exces al hormonului de creștere la copii.
Cel mai remarcabil simptom al acestei boli este creșterea extremă în înălțime. În timpul
bolii apar și alte suferințe, astfel încât simptomele de gigantism includ:
• creșterea degetelor de la mâini și de la picioare;
• creșterea în lungime a mâinilor și picioarelor;
• modificări ale feței: creșterea limbii și a gurii, mărirea maxilarului, frunte
proeminentă;
• tulburări de somn (de exemplu, insomnie);
• intensificarea transpirație;
• pubertate întârziată;
• surzitate;
• dureri de cap repetate și severe;
• menstruatie neregulată la fete.
 ACROMEGALIA
 ACROMEGALIA este o boală al cărei mecanism patogenetic este analog cu cel pentru
gigantism. Hormonul de creștere în exces este, de asemenea, cauza pentru acromegalie.
Diferența dintre aceste două boli este legată în primul rând de vârsta pacientului.
Gigantismul se dezvoltă la pacienții la care procesul de creștere nu s-a încheiat încă, iar
acromegalia apare la cei care s-au oprit deja din creștere. Simptomele acromegalice
includ:
• mărirea dimensiunilor mâinilor și picioarelor;
• creșterea limbii, gurii, nasului sau urechilor;
• modificări ale faldurilor vocale, ceea ce duce la o voce mai gravă;
• maxilarul crescut;
• hipertermie;
• modificări în culoarea pielii;
• creșterea semnificativă a transpirației.
 NANISMUL HIPOFIZAR
 NANISMUL HIPOFIZAR sau deficiența hormonului de creștere, este
o afecțiune în care glanda pituitară (hipofiza) nu produce hormon de
creștere în cantități normale și se exprimă clinic printr-o statură
(înălțime) mică.
 DIABETUL INSIPID
 DIABETUL INSIPID este o boală endocrină rară cauzată de
hiposecreția de hormon antidiuretic.
 Aşa cum îi spune numele, acest hormon împiedică pierderea apei din
organism prin urină, de aceea, când el nu este secretat în cantităţi
normale, tendinţa organismului este de a pierde lichide.
 Cantitatea de urină eliminată poate să depăşeascp 3 litri pe zi.
 Pentru a nu se deshidrata, organismul reacţionează, de aceea apare
setea şi ca atare ingestia de lichide reprezintă simptomele
reprezentative ale bolii.
 Pacientul tinde să bea cantitatea de apă pe care o elimină, aşa că el va
purta cu el osticlă de apă permanent şi va avea mari anxietăţi privind
posibilitatea de a se deshidrata.