Lupta pentru

investitura
Ursu Maria Theodora
Teodorescu Serban Sever
Vladu Alexandru Florentin
 1.
Aparitia
 1.
Aparitia
 Aparitia

Controversa pentru investire, numită și Concurs de

investiții (germană: Investiturstreit), a fost un conflict între
biserică și stat în Europa medievală privind capacitatea de a
alege și instala episcopi (investitură) și calugar de mănăstiri
și papa însuși. O serie de papi din secolele al XI-lea și al XII-
lea au subminat puterea Sfântului Împărat Roman și a altor
monarhii europene, iar controversa a dus la aproape 50 de
ani de război civil în Germania.

4
 aparitia
A început ca o luptă pentru
putere între Papa Grigore al VII-lea și
Henric al IV-lea (atunci Regele, ulterior
Sfântul Împărat Roman) în 1076.
Conflictul s-a încheiat în 1122, când
Papa Calixtus al II-lea și Împăratul
Henric al V-lea au convenit asupra
Concordatului de la Worms. Acordul
impunea episcopilor să depună un
jurământ de credință monarhului
secular, care deținea autoritatea „cu
lancea”, dar lăsa selecția în seama
bisericii.
5
S-a afirmat dreptul bisericii de a investi
episcopii cu autoritate sacră, simbolizată
de un inel și toiag. În Germania (dar nu în
Italia și Burgundia), împăratul și-a
păstrat și dreptul de a prezida alegerile
stareților și episcopilor de către
autoritățile bisericești și de a arbitra
disputele. Sfinții împărați romani au
renunțat la dreptul de a alege papa.
 2.
Cauze
 Sistemul bisericesc imperial

Sistemul bisericesc imperial a fost o politică de guvernare

a primilor împărați ai Sfântului Roman și a altor conducători
europeni medievali de a încredința guvernarea seculară a
statului cât mai multor membri celibari ai clerului (în special
episcopi și stareți ) a Bisericii Catolice pe cât posibil în loc de
laicilor necelibați .

7
Drumul spre conflict – reforma monahală și
bisericească

I.Reforma monahală din Lorena-Burgundia

II. Reforma monahală și conducătorii germani

8
 3.
evolutia
 Evoluția evenimentelor

✣ Disputa numirii episcopilor de Milano

✣ Disputa dintre Grigore al VII-lea și Henric al IV-lea:
-Condamnarea reciprocă din 1076 și
consecințele ei
-Drumul penitenței de la Canossa și consecințele
-Controversa germană
✣ Controversa pentru învestitură după papa Grigore al VII-lea:
-Evolutia
-Solutia

10
 Disputa numirii episcopilor de Milano

✣ La mijlocul secolului al XI-lea un grup radical de reformatori laici și clerici, numiți de

oponenții lor Pataria („zdrențe”), luptau la Milano cu sprijinul reformiștilor bisericii,
împotriva stilului de viață al arhiepiscopului Wido și al altor clerici de rang înalt, care își
afișau fără reținere viața conjugală și averea materială.

✣ Reformiștii încercau să impună arhiepiscopatului autoritatea papală cu sprijinul Patarilor,

cărora Alexandru al II-lea le impusese interdicția în 1063–1064.

✣ Liderul Patarilor a obținut excomunicarea lui Wido care a demisionat. Acest fapt l-a iritat
pe Henric al IV-lea deoarece tatăl său, Henric al III-lea, îl învestise pe Wido reprezentant al
suveranității sale în nordul Italiei. Demiterea sa a fost deci, privită ca o lovitură dată de
reformatori puterii regale din nordul Italiei.

11
 Disputa dintre Grigore al VII-lea și
Henric al IV-lea

✣ În toamna anului 1075 Henric al IV-lea a numit un nou episcop la Milano, de

data aceasta un membru al orchestrei de la curtea sa, după ce milanezii
scăpaseră de conducerea Patarilor în iunie al aceluiași an.

✣ Tot atunci el a intervenit direct în sfera de activitate papală prin numirea de noi
episcopi în eparhiile Spoleto și Fermo care erau direct subordonate papei.
Grigore al VII-lea a reacționat la această provocare revoltătoare „prompt și
fără echivoc” amenințându-l pe rege cu excomunicarea.

12
 4.
Reprezentati ai celor doua parti
 Reprezentantii

Lupta pentru putere dintre regele Henric (1056–1106) și papalitate a

început în 1075 când papa Grigore al VII-lea (1073–1085) - care susținea
reforma radicală - a pus sub semnul întrebării ordinea existentă privind
papalitatea și imperiul. În 1084 Henric a ocupat Roma și apoi a fost
încoronat de antipapa Clement al III-lea. Părea că Henric a repurtat o
victorie completă, dar triumful lui nu a durat mult. Fiii săi s-au întors
împotriva lui unul după altul, iar reformatorii și-au adunat din nou
puterile. Noul papă Urban al II-lea a chemat la un pelerinaj armat în
Țara Sfântă: prima cruciadă, reușind astfel să se prezinte drept vârful de
lance al creștinismului.

14
 5.
Sfarsitul disputei
 Solutia…

În toamna anului 1075 Papa Calixt al II-lea a admis

Henric al IV-lea a numit un ca alegerea episcopilor și
Împăratul Henric al V-lea a
nou episcop la Milano, de stareților germani să fie
acceptat pretenția bisericii
data aceasta un membru al negociată în prezența
privind dreptul de
orchestrei de la curtea sa, reprezentanților imperiali.
învestitură și a renunțat la
după ce milaneÎn 1119 papa Împăratul Lothar al III-lea a
învestitura cu inel și toiag.
Calixt al II-lea și împăratul dat bisericii dreptul de a
Mai mult, el a acordat
Henric al V-lea s-au întâlnit acorda inelul și toiagul,
fiecărei biserici libertatea de
pentru negocieri, iar în 1122 eliminând efectiv influența
alegere a celui învestit.
a fost încheiat Concordatul împăratului asupra numirii
de la Worms. episcopilor.

16
 …Solutia

Concordatul de la Worms era

asemănător cu cele încheiate
în 1107 în Anglia și Franța.zii
scăpaseră de conducerea Grigore al VII-lea a reacționat
Patarilor în iunie al aceluiași la această provocare
an. Tot atunci el a intervenit revoltătoare „prompt și fără
direct în sfera de activitate echivoc” amenințându-l pe
papală prin numirea de noi rege cu excomunicarea.
episcopi în eparhiile Spoleto
și Fermo care erau direct
subordonate papei.

17
VA MULTUMIM !
Lupta pentru
investitura
Ursu Maria Theodora
Teodorescu Serban Sever
Vladu Alexandru Florentin