CHIMIA ȘI BIOLOGIA APELOR NATURALE

Distributia apei
Raport al Comisiei pentru Dezvoltare Durabila al Natiunilor
Unite:

 numai 0,007% din resursele totale de apa proaspata ale

Terrei –accesibile necesitatilor umane

 Consumul mondial de apa a crescut de mai mult de 2 ori

fata de rata de crestere a populatiei

 Consumul mondial de apa 3.240 km2 fata de 40.000 km2

mari disponibilitati de apa pentru cerintele pe termen
lung
 DAR

Realitatea este diferita:

• apa neuniform distribuita

• precipitatiile ce cad sunt neuniform

repartizate in timp
•
• necesarul de apa diferit fata de volumul
disponibil
Conceptul de
DEZVOLTARE DURABILA

• dezvoltarea trebuie sa vina in

intampinarea nevoilor prezente
fara a pune in pericol viata
generatiilor viitoare.

• In termeni practici, acest lucru

inseamna crearea conditiilor pentru o
dezvoltare economica pe
termen lung, cu protejarea
mediului inconjurator.
Notiuni de ecologie acvatică
 suprafaţa totală a globului terestru de
circa 510 mil. km2

 (71%) suprafaţa mărilor şi oceanelor

362 mil. Km2
 emisfera sudică 81%
 emisfera nordică 61%
 Notiuni de ecologie acvatică (continuare)
• 96,5% mari si oceane din totalul de apa
terestră
• 1,75% formă solidă (zăpada şi gheaţa)
depozitată în calotele polare,
• 1,7% apa din pânzele freatice din subteran,
• 0,014% apa dulce de suprafaţă (râuri, fluvii,
lacuri)
• 0,001% sub formă de vapori.
Apa in Europa
 1015 m3 ape subterane
 2580 x 109 m3 ape de suprafata din care:
 131 x 10 9 m3 in rauri
 2027 x 109 m3 in lacuri naturale
 422 x 109 m3 in acumulari artificiale
 4090 x 109 m3 in ghetari
 Scurgerea medie 304 mm/an adica 3100
x 109 m3 pe un teritoriu de 10,2milioane
km2
 Consum teoretic = 4560 m3/locuitor /an
 fata de captare actuala=700m3/locuitor /an

 Sau 1920 l/locuitor/zi

Aparent nu sunt probleme cantitative, dar repartitia

este inegala :
-N Europei resurse de 6-8 ori mai mari
decat in restul continentului
-in apropierea centrelor urbane resursele
de ape subterane si de suprafata sunt
supraexploatate
Apa in Romania
 Comparativ cu restul Europei, tara cu resurse
reduse de apa

 Resurse totale de apa :40x109 m3/an

din care
 Din raurile interioare 5 x 109 m3/an (10 x 109 m3/an
in regim amenajat)
si
 Din apa subterana 3 x 109 m3/an

 1750 m3/locuitor/an fata de medie europeana

4800 m3/locuitor/an
In Romania
 Rezervele difera geografic :
 bogate in zone montane
 reduse in Baragan si Dobrogea
 reduse in zone carstice

 Aductiuni interbazinale pentru asigurarea

cu apa →nu anuleaza problema

Gestionarea rationala a apelor

cantitativ si calitativ
Notiuni de ecologie acvatică (continuare)

Reţeaua trofică într-un ecosistem acvatic

Caracterizarea
ecologică a apelor

 Apele de suprafaţă: continentale şi

exterioare =
 ecosisteme cu diferite grade de integralitate.
 mai mici
 mai puternic influenţate de factorii geoclimatici şi
hidrologici  mai puţin stabile
 Mările şi oceanele = oceanul planetar,
 ecosisteme cu caracteristici f. asemanatoare
 Apele interioare =
 ecosisteme mai mult sau mai puţin izolate,
 cu caracteristici mult mai variate;
 mult mai sensibile la factorii perturbatori generaţi de
activităţile umane, deci de poluare.
Caracterizarea
apelor
curgătoare
 ecosisteme deschise între apele subterane
şi oceanul planetar
 fluxul de apă în sens unic  flux de materie
şi de energie, având consecinţe specifice.
 energia hidraulică = acţiune de eroziune,
producând diferitele forme de albie
reglându-şi astfel şi viteza de curgere
 variaţia biotopului determină o variaţie
corespunzătoare şi a biocenozei
 Caracterizarea apelor curgătoare

Criterii de clasificare:

 geografic (după altitudine),

 hidrologic (după debite),
 chimic (după compoziţie, pH, densitate)
 biologic
 Compozitia chimica
 conţinut în substanţe dizolvate sau în suspensie
provenite din procese de degradare fizică şi
chimică a rocilor terestre - prin intermediul
unor agenţi naturali de alterare (CO2, H2O, O2)

 cantităţile şi tipul de materiale depind de factori

 geografici,
 chimici ( pH, compozitie),
 pedologici,
 biologici
Concentraţia în materiale sedimentabile mare pt. fluvii:
•care străbat soluri şi roci uşor erodabile (Yangtze-
loess)
•prezintă o variaţie mare de altitudine
•străbat zone cu climat musonic (Gange, Indus,
Brahmaputra).
Concentraţia în substanţe dizolvate (reziduul solid rămas
după încălzire la 180°C)
 Compoziţia medie a apelor fluviatile la
scară continentală (concentraţii în ppm

Continent HCO3- SO42- Cl- NO3- Ca2+ Mg2+ Na+ K+ Fe SiO2

America de
68,0 20,0 8,0 1,0 21,0 5,0 14,0 9,0
Nord
America de
31,0 4,8 4,9 0,7 7,2 1,5 2,0 1,4 11,9
Sud
Europa 95,0 24,0 6,9 3,7 31,1 5,6 1,7 0,8 75,0
Asia 79,0 8,4 8,7 0,7 18,4 5,6 11,7
Africa 43,0 13,5 12,1 0,8 12,5 3,8 11 1,3 23,2
Australia 31,6 2,6 10,0 3,9 2,5 1,4 0,3 3,9
Medie 58,4 11,2 7,8 1,0 15,0 4,1 2,3 13,1
 Surse de cloruri (apele fluviilor)
pot fi:
 dizolvarea rocilor sedimentare,

 apele sărate subterane,

 precipitaţiile - circuitul clorurilor prin evaporarea

apelor oceanice,

 surse antropogene.
Surse de ioni bicarbonat
(apele curgătoare) sunt:
 CO2 provenit din atmosferă în urma
reacţiilor cu solul sau cu rocile, sau
asimilat de plante prin fotosinteză,
urmată de degradarea acestora;
 CO32- rezultat din oxidarea materiilor
organice şi a carbonului elementar
existent în roci;
 CO32- sub forma mineralelor (calcit,
aragonit, dolomit).
 Compozitia raurilor in
functie de zona
geografica

Climat arid (evaporativ)

concentratii mari de saruri
dizolvate (SD) si Cl- este
dominant
Zone cu alterare puternica a
rocilor, creste concentratia
SD scade Cl-

Zone cu precipitatii intense,

debite mari, concentratii scazute
de SD in care ponderea Cl- este
mare
 Componentii dizolvati
din apele fluviilor
 calciu –
alterarea carbonaţilor (aragonit, dolomit),
sulfaţilor (gips, anhidrit) şi a silicaţilor de calciu;
 magneziu – ca si Ca, din rocile sedimentare.
 sodiu - în principal din aceleaşi surse ca şi Cl-.

- alterarea mineralelor silicatice din rocile

magmatice, metamorfice şi sedimentare.
 siliciu - sub formă de acid silicic (H SiO ) - din
4 4
degradarea chimică a aluminosilicaţilor.
Provenienţa ionilor din apele fluviatile :
 eroziune chimica (alterare şi dizolvare) 60% din totalul
de materiale dizolvate,
 reciclarea sărurilor marine - 40%
Sursele principalelor elemente
Conţinutul de anioni majoritari (%)
din totalul de anioni

carbonati sulfati cloruri

oceane 0,3 10,8 88,8

rauri 79,9 13,2 6,9

Caracterizarea
lacurilor
 acumulări naturale de apă, stagnante, situate în
depresiuni, uneori cu scurgeri asigurate prin emisari

 1,8% din suprafaţa uscatului.

 cel mai puternic afectate de activităţile antropice

 volum mic de apă de care dispun (comparativ cu mările şi
oceanele)
 foarte slabe deplasări a apelor (comparativ cu apele
curgătoare)
 sisteme ecologice cvasiînchise = capacitate de
autoepurare extrem de mică.

 Lacul =cel mai complex ecosistem caracterizat prin

gradul de troficitate si potentialul energetic
 Compozitia lacurilor
Lacurile se clasifică după conţinutul lor în săruri dizolvate în:
 lacuri dulci cu salinitate sub 0,3‰;
 lacuri salmastre cu salinitate suprinsă între 0,3 şi 24,7‰;
 lacuri sărate cu salinitate de peste 24,7‰.

Compoziţia minerală data de:

 precipitaţii,
 procese geochimice
 geomorfologia terenului.

Precipitatii
 încărcare minerală scăzută,
 acide (pH aproximativ 5,6)
- dioxid de carbon pentru zonele nepoluate.
- gaze acide poluante din atmosferă (SOx, NOx).
 are loc o dizolvare a oxizilor şi hidroxizilor metalici ce trec în soluţie,
realizându-se un proces acido-bazic.

Materiale in suspensii – turbiditatea

evaluare cu discuri Secchi
Evaluare cu discuri Secchi
 Stratificarea termică
 lacuri dimictice - cu două perioade de
stratificare diferite spre deosebire de cele din
regiunile calde,

 lacuri monomictice - cu un singur tip de

stratificare (de vară)

 lacuri amictice - stratificare permanenta

regiunile reci

 lacuri polimictice – mai multe perioade de

stratificare
 Stratificarea de vara

Epilimnion

Adancime
Termoclin sau Metalimnion

Hipolimnion

4 °C Temperatura
 Amestecare - toamna

Epilimnion

Adancime
Termoclin sau Metalimnion

Hipolimnion

4 °C Temperatura
 Stratificare de iarna

Epilimnion

Adancime Termoclin sau Metalimnion

Hipolimnion

4 °C Temperatura
 Amestecare - primavara

Epilimnion

Adancime Termoclin sau Metalimnion

Hipolimnion

4 °C Temperatura
Eutrofizarea
apelor
Eutrofizarea - fenomenul de creştere a productivităţii
biologice, a biomasei algelor planctonice.

factori favorizanţi –
 prezenţa unor compuşi proveniţi din evacuarea
apelor uzate
 specii nutritive cu azot si fosfor

 compusi organici biodegradabili

- lumina
- temperatura
Lacurile =cele mai afectate
 Indicatori de eutrofizare

 producţia de biomasă, mg/l

 conţinutul în oxigen dizolvat, mg/l

 conţinutul de azot şi fosfor

 raportul dintre consumul chimic de oxigen

(CCOMn) şi concentraţia în oxigen dizolvat,

 raportul azot mineral/fosfor total=10

 Clasificare după conţinutul
de biomasă

 lacuri oligotrofe - biomasă până la 10 mg/l

 lacuri mezotrofe - biomasă între 10-20 mg/l
 lacuri eutrofe - biomasă peste 20 mg/l.

Continutul mediu de nutrienti al lacurilor naturale /STAS

4706/1988/

% din O2 de P total(mg/l) N total(mg/l) CCOMn/O2diz

saturatie X 100

Lacuri 70 % 0,03 0,3 0-30 %

oligotrofe
Lacuri 70-10 % 0,15 1,5 30-100%
mezotrofe
Lacuri 10 % 0,15 1,5 100%
eutrofe
Distribuţia oxigenului în lacuri: a. oligotrofe; b. eutrofe
Oxigen dizolvat in lacuri

Oligotrofe

Epilimnion

Adancime Termoclin

Hipolimnion

Oxigen
Oxigen dizolvat in lacuri

Eutrofe

Epilimnion

Adancime Termoclin

Hipolimnion

Oxigen
Oxigen dizolvat in lacuri

Eutrofe

Zona aeroba

Adancime

Zona anaeroba

Oxigen
Inflorire algala

nutrienti

lumina Phytoplankton

temperatura

iarna primavara vara toamna

Formarea de gaze in lacuri
Eutrofe

Zona aeroba

Adancime

H2S Zona anaeroba CH4

CO2

Oxigen
Caracterizarea
mărilor si
oceanelor
Salinitate: 32-37,5‰
cantitatea de săruri exprimată în grame
dizolvate într-un kilogram de apă de
mare; se notează cu S şi se poate calcula
cu relaţia:
S (‰) = 1,80655 Cl ‰

Cl - concentraţia ionilor de Cl- în apa de

mare.
Salinitatea se mai poate determina în
funcţie de conductivitatea apei la o
anumită temperatură din "International
Oceanografic Tables"
Compoziţia apei oceanului la o salinitate S= 35‰
pH intre 7,5 şi 8,3 (deseori 7,8 şi 8,2)

Cationi Concentr. Anioni Concentr.

(g/kg) (g/kg)
Na+ 10,77 Cl- 19,354
Mg2+ 1,29 SO42- 2,712
Ca2+ 0,412 HCO3- 0,140
K+ 0,399 Br- 0,067
Sr2+ 0,0079 CO32- 0,018
SiO2 0,006
B 0,0045
F 0,0013
 Procesul de fixare biologica a carbonului poate fi
reprezentat prin ecuaţia Redfield

(CH2O)106(NH3)16H3PO4 = compoziţia medie a

fitoplanctonului marin.

Fotosinteza este limitată de

 accesul luminii în adâncimea apei

 concentraţia nutrienţilor

 pH-ul
Variatia unor elemente nutritive in functie de
adancimea oceanului
Poluarea apelor
Factorii de poluare a apei
 - factori demografici, reprezentaţi de numărul
populaţiei dintr-o anumită zonă, poluarea este
proporţională cu densitatea populaţiei;

 - factori urbanistici corespunzători dezvoltării

aşezărilor umane, care utilizează cantităţi mari de
apă pe care le întorc în natură sub formă de ape
uzate intens impurificate;

 - factori industriali sau economici reprezentaţi de

nivelul de dezvoltare economică şi cu precădere
industrială al unei regiuni în sensul creşterii
poluării paralel cu dezvoltarea industriei.
 Surse de poluare a apelor
 naturală - periodică sau accidentală
 artificială - menajere, industriale şi
agrozootehnice

 în funcţie de dinamica :
 continuă
 periodică
 accidentală
 punctiforme-elimina poluantii in ape de suprafata sau
subterane intr-un punct detectabil
 difuze-depuneri atmosferice, sedimente contaminate,
agricultura, constructii depozite de gunoi
Surse de poluare( ape , sol)
Surse de poluare ( ape subterane)
 Indicatori de apreciere a gradului de
impurificare
Evaluare
 prin măsurări directe, instrumentale, ale
principalilor ecofactori (factori fizici şi chimici) din
aer, apă şi sol, măsurări realizate continuu sau pe
perioade de timp bine definite, în scopul
determinării gradului de variaţie a factorilor
cercetaţi şi al înţelegerii cauzelor respectivelor
variaţii;

 prin deducerea schimbărilor ce au apărut în

structura, funcţiile, numărul de indivizi şi modul de
asociere a organismelor vii vizate (microorganisme,
plante şi animale), ca urmare a unor interacţiuni
specifice cu mediul.
 Indicatori organoleptici
 Culoarea apărută ca urmare a prezenţei unor substanţe
dizolvate sau a particulelor în suspensie foarte fină, se
apreciează colorimetric faţă de etaloanele colorimetrice
platin-cobalt sau bicromat-cobalt.

 Gustul se determină prin ţinerea a 15 ml apă în gură timp

de câteva secunde putând fi: acidulat, sărat amar, sărat-
amărui, dulce, acru, special. Intensitatea gustului se
apreciează după o scară asemănătoare cu cea de la miros.

 Turbiditatea se determină nefelometric (pe baza efectului

Tyndall) utilizându-se ca etaloane suspensii de caolin în
apă distilată. Un grad de turbiditate reprezintă tulburarea
produsă de 1 mg caolin aflat în suspensie într-un litru de
apă distilată.
 •Mirosul se determină organoleptic şi se exprimă în
următoarea scară de intensităţi.

Miros Intensitate Grad

Fără miros Indoor 0
Slab perceptibil (de un Foarte slab 1
specialist)
Perceptibil de un consumator Slab 2
obişnuit
Net perceptibil Perceptibil 3
Puternic, imprimă gust neplăcut Pronunţat 4

Foarte puternic, apa nu se poate Foarte pronunţat 5

bea
 Indicatori fizici
Temperatura - Se înregistrează creşteri peste creşterile
normale în cazul unei poluări termice. Temperatura apei
are valori normale 8 –15 C pentru apa potabila şi 0 –
14C pentru apele subterane.

Densitatea - este uşor diferită de cea a apei pure la

aceeaşi temperatură datorită încărcării cu săruri, gaze
sau agenţi poluanţi.

Turbiditatea – prezenta suspensiilor

 Indicatori chimici

pH - ul, apele nepoluate (cu excepţia unor ape

minerale) au pH-ul cuprins între 6,5 şi 8,5.
In general substanţele anorganice pot
modifica valoarea pH-ului

Consumul chimic de oxigen (CCO)

Conţinutul biochimic de oxigen (CBO5)

furnizează indicii despre conţinutul apei în
substanţe organice degradabile sub acţiunea
microorgansimelor (biodegradabile).
 Indicatori chimici
( continuare)
Consumul de oxigen în procesele de biodegradare depinde
de: încărcarea organică a apei, temperatură, pH,
conţinutul în diverse substanţe inhibitoare ale activităţii
microbiene etc.

CBO5 (mg O2/dm3) pentru câteva tipuri de ape:

 apă de râu în care nu se deversează ape reziduale
0-4
 apă de râu impurificată cu ape reziduale 4 - 15
 efluent de la staţia de epurare a apelor uzate urbane
30 - 60
 apă menajeră care conţine impurităţi industriale 125 -
500
 apă menajeră puternic încărcată 500 - 1000
 efluenţi concentraţi din industriile organice
2000 - 4000 sau mai mare
Indicatori chimici
(continuare)

Oxigenul dizolvat se exprimă în mg/l şi variază cu

temperatura apei.
concentraţie minimă de 5 mgO2/l (la 15°C
concentraţia de saturaţie este de 10,2 mg/l).
Carbon organic total dizolvat - indică de asemenea
gradul de impurificare cu substanţe organice
exprimându-se în mg C organic/l.
Solide dizolvate totale - indică cantitatea (în mg) de
reziduu solid rămas în urma evaporării unui litru
de apă.
Analize specifice : azot, fosfor, metale grele, cianuri,
fenoli, pesticide, detergenţi etc.
 Indicatori biologici
evaluarea gradului de perturbare a biocenozelor
existente în ecosistemul acvatic datorită prezenţei
unor specii şi poluanţii specifici.

 Specii indicatoare cu sensibilitate mare (indicatori de

reactivitate),
 Specii indicatoare de acumulare, mai puţin sensibili,
dar capabili să acumuleze substanţele dăunătoare.

 monitoring pasiv, prin care se cercetează speciile

existente în ecosistem
 monitoring activ, prin care organismele studiate sunt
păstrate în viaţă prin metode standardizate, pentru a
fi ulterior expuse stresului fizic sau contaminării.
 organism test se înţelege un animal sau o plantă ce este
utilizat(ă) în cadrul unor metode standardizate

Indexul biologic al poluării (Horasawa 1956) - poate fi calculat

cu formula:

IBP=B/(B+A) 100

unde:
A = număr organisme clorofiliene
B = număr organisme neclorofiliene
apreciere orientativă asupra gradului de poluare cu substanţe
organice (OMS) .
0 < IBP < apă curată
8 < IBP < 20 apă uşor poluată
20 < IBP < 60 apă poluată
60 < IBP < 100 apă puternic poluată
 Testul Coliform apreciază infestarea
bacteriană a apelor prin prezenţa
bacteriilor de tipul Escherichia Coli. Coli –
numărul de bacilli coli/dm3 apă.

 Testul peştelui - plasarea unor peşti

specifici zonei studiate în acvarii prin care
se trece continuu apa studiată. Efectele
toxice ale apei poluate asupra peştilor
indică prezenţa substanţelor nocive.
 Dispersia poluanţilor
 tipul şi caracteristicile receptorului:
 forma, suprafaţa, adâncimea;
 dinamica apelor: debit, curenţi, valuri, turbulenţă;
 stratificarea termică;
 tipul şi caracteristicile efluentului
impurificator:
 compoziţie şi concentraţii ale agenţilor poluanţi;
 debit, densitate, temperatură;
 modalitatea de deversare:
 caracteristicile şi amplasarea gurii de deversare;
 condiţii atmosferice:
 vânt (viteza şi direcţia);
 temperatura şi umiditatea aerului;
 intensitatea radiaţiilor solare.
Apele curgătoare
 Apele curgătoare
 deplasare continua

 capacitate mare de aerare (capacitate de

autoepurare mărită faţă de apele stătătoare şi de
dispersie a poluanţilor),

 turbulenţa micşorează viteza de sedimentare a

suspensiilor şi de acumulare a poluanţilor în
sediment

 agenţii poluanţi pot afecta biocenoza ce se

dezvoltă la 1-10 mm de la fundul râului, prin
concentrare de mâl sau nisip.
Clasificarea apelor curgatoare
cursurile de apă din România se clasifică în:

 Categoria I grupează apele care pot fi potabilizate pentru

alimentarea cu apă a centrelor populate sau care pot fi utilizate
la alimentarea fermelor zootehnice şi la păstrăvării;

 Categoria II-a conţine apele de suprafaţă care pot fi folosite la

piscicultură (în afară de salmonicultura) şi anume la alimentarea
cu apă pentru necesităţi tehnologice ale industriilor şi la
agrement;

 Categoria III-a reprezintă apele care pot fi utilizate la irigarea

culturilor agricole, la producerea energiei electrice în
hidrocentrale, în instalaţii de răcire din industrie, spălătorii şi în
alte folosinţe care suportă o astfel de calitate;

 Categoria D este categoria de ape degradate în care fauna

piscicolă nu se poate dezvolta
Lacurile
 se aerează mult mai greu datorită slabei lor mişcări,

 posibilitatea de dezvoltare a unor biocenoze

"induse“,

 acumularea agenţilor poluanţi,

 procesul de autoepurare nu are loc,

 colectarea poluanţilor în sediment

 rezervoare în care există numai o mişcare, verticală

a apelor datorită stratificării termice.
 Mările şi oceanele
 capacitate mare de dispersie a poluanţilor datorită volumului
mare de apă pe care îl conţin şi curenţilor.
 salinitate crescuta - particularitati
 solubilitatea agenţilor poluanţi în apele sărate este scăzută
 procesele biologice mai lente.
 curenţii şi valurile pot favoriza deplasarea preferenţială a
agenţilor poluanţi din apele dulci poluante care datorită
densităţii mai scăzute se menţin la suprafaţă.

Comunitati ecologice:
 plancton - plante mici, animale şi organisme unicelulare care
plutesc şi se deplasează în sensul curenţilor - favorizează
acumularea agenţilor poluanţi la suprafaţa apelor prin
acumularea în organismele ce alcătuiesc biocenoza ;
 necton - fauna, de exemplu peştii, ce se poate deplasa
împotriva curenţilor - contribuie la răspândirea poluantilor
 Poluarea termica
20% din debitul apelor curgătoare este afectat de poluarea termică

Principalele surse de poluare termica

Surse de apa calda Pondere

(%)
Centrale energetice 74,5

Efluenti industriali 6,0

Ape menajere 9,0
Ape naturale 6,5
Ape de irigatie
Creşterea temperaturii apelor de
suprafaţă

modifică proprietăţile fizice ale apei:

 presiunea de vapori,
 vâscozitatea,

 densitatea,

 tensiunea superficială

 solubilitatea şi

 difuzivitatea oxigenului.
Viteza reacţiilor chimice

se dublează la creşterea temperaturii cu

10°C, astfel vor fi afectate proprietăţile
fizico-chimice:
 putere ionică,

 conductivitate,

 solubilitate,

 corozivitate.
Creşterea temperaturii :
 determina creşterea vitezei de evaporare a apei,
 determina creşterea vitezei procesului de sedimentare,
 afectează procesele de floculare, filtrare, schimb ionic în
tratarea apelor.

 Evacuarea de ape calde la suprafaţa lacurilor,

favorizează procesul de stratificare termică

 Intensificarea activitatii biologice. In general, cu cât

temperatura este mai ridicată cu atât microorganismele
devin mai active, atâta timp cât temperatura nu este
prea ridicată şi nu constituie un factor limitativ
Modalităţile de evitare a poluării termice se
referă la:

 evacuarea în receptor cu o dispersie cât

mai bună;

 recuperarea înaintată a căldurii prin

reproiectarea utilajelor implicate;

 utilizarea apelor: încălzire sere, culturi de

alge, irigarea cu apă caldă.
 Clasele de poluanti ai apei

Clasa de poluant Importanta

1.Compusi anorganici Toxicitate biota acvatica
metale grele,acizi, baze, Calitatea apei
saruri, azotati, fosfati Viata acvatica
2. Compusi organici Toxicitate biota acvatica
Pesticide, PCB, Petrol, Efecte biologice
detergenti, combinatii metal- Eutrofizare, estetica
organice
3. Microorganisme patogene de Efecte biologice
origine umana si/sau animala Eutrofizare
sanatate

4. Substante cu densitate mica Calitatea apei, biota

sedimente acvatica
suspensii
Poluare chimica
 compusi organici şi anorganici
 compuşi persistenti (se degradeaza
lent)
 Poluanti persistenti: pesticide (DDT,
dieldrin), componenti ai levigatelor de la
depozite, produsi petrolieri, PCB, dioxine,
PAH, radionuclizi, metale grele (Pb, Hg,
Cd).
 Efectele produse =ireversibile sau

reparabile numai in termen ff lung

Poluare chimica
 si non-persistenti (degradabili)
 deseuri menajere, ingrasaminte, unele
deseuri industriale
 Se distrug prin reactii chimice sau

actiunea bacteriilorsubstante
nepoluante, CO2, N
 Eventual concentratii reduse O si
2
eutrofizare ( reversibile)
 Efectele produse de poluanţi
depind de cantităţile deversate şi tipul substanţelor
poluante.
 Materiile organice biodegradabile sub acţiunea
enzimelor unor bacterii se descompun cu consumarea
oxigenului dizolvat, suferind un proces de mineralizare -
pot aparea compuşi dăunători biocenozelor acvatice,
acestea suferind transformări, restructurări în procesul de
adaptare la noi condiţii fizico-chimice.( pesti si alte
animale nu pot trai la O2<2-5 ppm)

 Suspensiile se depun, afectând organismele ce alcătuiesc

bentosul. In cazul suspensiilor organice biodegradabile are
loc şi dezoxigenarea apei.

 Substanţele ce modifică pH-ul apelor (acizii şi bazele) şi

cele toxice pot provoca moartea organismelor acvatice,pot
reduce capacitatea de autoepurare a apei.
Efectele produse de poluanţi
(continuare)

 Sărurile minerale
 cresc duritatea apelor (Ca2+, Mg2+),
 măresc turbiditatea
 produc colorarea apei ( Fe, Mn).

 Compuşii organici toxici

persistenti sau greu
biodegradabili (DDT) intoxică organismele
animalelor acvatice, acumulându-se şi ajungând în
hrana omului.
Efectele produse de poluanţi
(continuare)

 modificarea proprietăţilor organoleptice

 modificarea proprietăţilor fizice ale apei.
 efecte ecologice negative
 perturbări in dezvoltarea unei biocenoze
 distrugerea sau întârzierea dezvoltării
microorganismelor impiedicand procesele de
autoepurare
 dezvoltarea excesivă a organismelor, în special
cele vegetale, care pot contribui la accentuarea
poluării apei
 efecte economice negative - limitarea
sferei de folosire a apei
Poluarea apelor cu substanţe
anorganice
 cationi ai metalelor grele
 principalii cationi care pun probleme deosebite din punct
de vedere al toxicităţii chiar in concentraţii mici sunt Cd2+,
Pb2+ şi Hg2+;
 alţi cationi (Ni2+, Cu2+ , Cr3+) pun probleme deosebite la
concentraţii relativ mari, ei fiind necesari dezvoltării vieţii
în calitate de microelemente.
 majoritatea cationilor metalelor grele precipită, la anumite
valori ale concentraţiei, în prezenţa ionilor sulfat, fosfat,
depunându-se în sedimente
 unii metaloizi (arsenul, seleniul, staniul) şi cromul
 formează anioni toxici pentru viaţa acvatică.
 azotaţii, fosfaţii
 deşi nu sunt toxici pot conduce la efecte negative prin
favorizarea unei dezvoltări excesive a florei acvatice
producând eutrofizarea apelor de suprafaţă. Excesul de
azotaţi în apa potabilă produce la sugari methemglobinemia
 Apele uzate urbane
 conţinut ridicat de solide în suspensie şi dizolvate.

 materii organice - continut evaluat prin CBO5 sau CCO.

 posibil bacterii coliforme - indică poluarea fecaloidă.

 Metale (Pb, Cu, Zn, Cd, Cr, Ni) si metaloizi (As, Se)
CBO5 (consumul biochimic de oxigen la 5 zile)
exprimă în mg cantitatea de oxigen necesar
biodegradarii compuşilor organici biodegradabili
dintr-un litru de apă impurificată, la 20°C timp de
5 zile in prezenţă de nutrienţi.

CCO (consumul chimic de oxigen) exprimă în mg

cantitatea de oxigen, furnizată de un agent
oxidant, necesară oxidării substanţelor organice şi
anorganice oxidabile prezente într-un litru de apă
impurificată. Se pot folosi ca oxidanţi bicromatul
sau permanganatul de potasiu.
Concentratiile metalelor in ape uzate
/Wilderer&Kolb, 1997/

Element Ape uzate urbane Ape uzate comerciale

[mg/l] [mg/l]
Pb 0,1 13
Cu 0,2 0,04-26
Zn 0,1-1,0 0,03-133
Cd <0,03 0,003-1,3

Cr 0,03 20
Ni 0,04 7,3
Activitati domestice-surse de potentiale elemente toxice in
apa uzata urbana /WRc report, 1994/

 Cadmiu  fecale> apa de la imbaiat>spalatorie>apa de

la robinet>bucatarie
 Spalatorie>bucatarie>fecale>apa de la
 Crom imbaiat> apa de la robinet
 Fecale>conducte de distributie>apa de la
robinet>bucatarie
 Cupru
 Conducte de distributie>apa de la imbaiat>apa
 Plumb de la robinet>spalatorie> fecale> bucatarie

 Fecale> apa de la imbaiat>spalatorie> apa de

la robinet> bucatarie
 Nichel
 Fecale> conducte de distributie> apa de la
robinet> spalatorie> bucatarie
 Zinc
 Apele uzate industriale
Extracţia şi prelucrarea primară a minereurilor şi
combustibililor:
 ape de mină cu conţinut de acid sulfuric, metale toxice
provenite din degradarea minereurilor sulfuroase;
 ape provenite din extracţia cărbunilor cu conţinut de
compuşi organici şi suspensii;
 ape cu conţinut de petrol ce au în compoziţie compuşi
organici toxici.
Industria de prelucrare a materialelor şi industria chimică.
 industria chimică,
 industria celulozei şi hârtiei, industria alimentară,
 industria alimentara,
 industria prelucrătoare de petrol.
Utilizatori ai materialelor şi produselor chimice:
 industria electronică (solvenţi, soluţii de galvanizare),
 industria uşoară (detergenţi, pigmenţi, coloranţi organici,
produşi chimici folosiţi în tăbăcării etc.),
 agricultura (pesticide, îngrăşăminte chimice).
 Factorii care intensifica poluarea

1. cantitate poluant / masa de apa poluata

2. structura mediului acvatic receptor

3. caracteristicile surselor de poluare

4. conditiile in care are loc difuzia poluantilor

5. natura poluantului

6. gradul de persistenta (disparitia, mentinerea, accentuarea

efectului poluant)

7. reactivitatea poluantului in contact cu alti poluanti prezenti

in mediul acvatic
Poluarea cu detergenţi
 ionici (anionici şi cationici) şi neionici.
 75% anionici, 20% neionici şi 5% cationici
 Agenti tensioactivi: modifica tensiunea superficiala a apei
= agenţi activi de suprafaţă.
 majoritatea detergenţilor solizi au doua componente de
bază:
 agentul tensioactiv, (ex: alchil-benzen-sulfonatul de sodiu)
 săruri bazice (fosfaţi, carbonaţi, silicaţi, sulfaţi, perboraţi) de
sodiu.
 Sursa de poluare:
 apele reziduale urbane (inclusive apele stradale),
 industriale (fabrici textile, pielărie, spălătorii) şi
 fungicidele şi insecticidele folosite în agricultură, ce conţin
agenţi tensioactivi.
 1 mg/l produce - spumarea apei.
 CMA - în apa potabilă : 0,5 mg/l, iar
- în apele de suprafaţă : 0,5 mg/l.
 Poluarea cu hidrocarburi
Surse
 Exploatari petroliere
 Accidente la transport
 Industria prelucratoare de titei
 Fisurarea rezervoarelor ingropate

Efecte
 creşterea temperaturii şi
 creşterea turbidităţii,
 formarea unei pelicule de petrol la suprafaţa apei care
împiedică aerarea
 formarea unor emulsii (apă-petrol sau petrol-apă)
 modificarea compoziţiei apei, prin dizolvarea în aceasta a
substanţelor petroliere solubile, toxice în anumite
concentraţii, pentru organismele acvatice, om şi animale.
Indicatorii de poluare cu hidrocarburi
petroliere
 substanţele extractibile in eter, ca
indicator chimic global,

 microorganismele petrol oxidante, ca

indicator bacteriologic, se înmulţesc mai
intens când substratul este mai bogat în
produse petroliere = indicatori de
autopurificare de reziduuri petroliere.
Principalele procese pe care le sufera hidrocarburile in apa marilor
•transport
•transfer
•transformare
 Autoepurarea apelor
totalitatea proceselor fizice, chimice şi
biologice naturale ce au drept
consecinţă inactivarea şi degradarea
poluanţilor din apă prin acestea
redându-i-se apei caracteristicile
fizico-chimice avute anterior
impurificării.
 Autoepurarea fizică
în cazul poluării apei cu substanţe în suspensie.

Amestecarea şi diluţia - au loc simultan după deversarea

apelor poluate în receptori (ape stătătoare sau
curgătoare).
Sedimentarea suspensiilor
Desorbţia gazelor toxice dizolvate

Factorii care influenţează autoepurarea fizică sunt:

 natura, densitatea şi mărimea particulelor aflate in
suspensie,
 densitate, vâscozitate apei
 caracteristicile hidrodinamice ale apei - influenţează
viteza de aerare, de difuzie a gazelor obţinute în reacţiile
de neutralizare, omogenitatea apelor, sedimentarea
 temperatura – valori ridicate favorizează viteza de
sedimentare.
Autoepurarea chimică
în cazul apelor poluate cu substanţe anorganice

Reacţiile chimice cu rol în autoepurarea chimica a

apei:
 oxidare,
 reducere,
 precipitare.

Procesele chimice de oxidare cu rol de autoepurare

 oxidarea ionilor Fe2+ la Fe3+ (care precipită prin
hidroliză)
 oxidarea ionilor de Mn2+ la Mn3+ şi Mn4+.
Autoepurarea biochimică şi biologică
 Procesele biochimice au loc în afara celulei
organismelor
 Procesele biologice au loc interiorul celulei
etape din lanţul trofic al biocenozei apelor
impurificate

Procesele biochimice - de degradare a compuşilor

organici cu ajutorul exoenzimelor secretate de
bacterii.
 descompuse şi solubilizate substanţele organice solide,
 hidrolizaţi compuşii macromoleculari,
 unele substanţe organice sunt mineralizate.
Procesele biochimice bacteriene - cele mai importante.
Apa naturalastatia de
tratare pt.utilizari apa
uzata statia de epurare
inainte de a fi deversata in
mediu
Statia de tratare
( schema generala)
Statia de epurare
(schema generala)
Elaborarea cailor de actiune pentru
prevenirea si combaterea poluarii
 Elaborarea cailor de actiune pentru
prevenirea si combaterea poluarii

 A impiedica patrunderea poluantilor in apele naturale

 Epurarea apelor uzate
 Reducerea consumurilor specifice de apa (recircularea
apelor poluate termic, a apelor radioactive, apelor poluate
chimic si biologic)
 Reorientarea in productia industriala (”tehnologii curate”),
in agricultura (utilizarea rationala a ingrasamintelor
minerale si a celor organice, combaterea daunatorilor cu
procedee biologice)

 A dirija corespunzator apele uzate in emisar

Bilantul de mediu
(conform legislatiei in vigoare)
Bilanturile de mediu
 Bilantul de mediu=procedura de a obtine
informatii asupra cauzelor si a consecintelor
efectelor negative cumulate (anterioare si
anticipate) si face parte din actiunea de
evaluare a impactului de mediu
 Impactul asupra mediului=orice efect
direct sau indirect al unei activitati umane
care produce o schimbare a sensului de
evolutie a starii de calitate a ecosistemului
ceea ce poate afecta sanatatea omului,
integritatea mediului, patrimoniul cultural
sau conditiile socio-economice
Tipuri de bilant de mediu

Bilant de mediu nivel 0

 fisa de verificare completata de
societatea comerciala
 Contine informatiile necesare pentru
a determina daca societatea are
impact asupra mediului si a stabili
obiectivele de mediu minim
acceptate
 Tipuri de bilant de mediu (continuare)
 Bilant de mediu nivel I
 Studiu de mediu, fara prelevare de probe si fara analiza
factorilor de mediu
 Include elementele analizei tehnice a aspectelor de mediu
pentru a stabili dimensiunea impactului de mediu efectiv
 Utilizarea terenului in zona amplasamentului si vecinatate,
 istoricul zonei
 Posibilitatea poluarii solului
 Depozitarea deseurilor
 Condensatori/transformatori electrici
 Securitatea zonei
 Masuri de paza contra incendiilor
 Protectia muncii si igiena la locul de munca
 Evacuarea apelor uzate, emisii atmosferice, impactul
zgomotului
Tipuri de bilant de mediu
(continuare)

Bilant de mediu nivel II

 Studiu de mediu asupra societatii
comerciale/activului care se
vindea cuantifica dimensiunea
contaminarii factorilor de mediu
( prelevari de probe, analize fizice,
chimice, biologice ale factorilor de
mediu)
Bilantul de mediu nivel I si II conf. Art.5
ordinul MAPPM nr.184/1997

Se transmite autoritatii de mediu

competente pentru evaluarea tehnica
Evaluarea riscului
 Analiza probabilitatii si gravitatii
principalelor componente ale unui impact
asupra mediului
 La solicitarea autoritatii competente de
mediu in cazul in care bilanturile de mediu
au dovedit ca exista o zona cu poluare
semnificativa
 Contin risc chimic, cancerigen,
epidemiologic, de contaminare nucleara,
de aparitie a fenomenelor naturale
periculoase
Studiul de impact
(environmental impact assessment)
Studiile de impact

 Scop: cunoasterea starii mediului, a

surselor de poluare, a poluantilor, a
impactului asupra mediului, posibilitatilor de
reducere a poluarii
 2 faze:
 Preliminara-aspectele si problematica pentru care
se dispune de informatii si date certe la momentul
elaborarii studiului
 Finala-determinari proprii ale elaboratorului
studiului
Studiu de impact ( continuare)

 Raport privind
Faza preliminara
studiul de impact
asupra mediului
Studiu de impact (continuare)
Faza finala:
 Descrierea activitatii, amplasarea in mediu, sursele de
poluanti, protectia calitatii apelor, emisii de poluanti in
aer, protectia calitatii aerului, sursele si protectia contra
zgomotului si vibratiilor, sursele si protectia impotriva
radiatiilor, gestiunea deseurilor, a substantelor toxice si
periculoase, impactul produs asupra mediului, evaluarea
riscului declansarii unor accidente, avarii cu impact
asupra sanatatii populatiei si mediului, posibilitatile de
reducere sau eliminare a impactului produs asupra
mediului, evalurea impactului, concluzii asupra gradului
de afectare a factorilor de mediu si sanatatii populatiei,
concluzii asupra efectelor benefice ale proiectului si
recomandari (privind imbunatatirea proiectului,
schimbarea amplasamentului, introducerea de tehnologii
alternative, dotari si amenajari)
 Pe baza studiilor de impact

“autorizatia si acordul de mediu”

Legea 137/1995-Legea Protectiei Mediului
Decretul 417/1995-promulgarea Legii Protectiei
Mediului
Ordinul 125/1996 “Procedura de reglementare a
activitatilor economice si sociale cu impact asupra
mediului inconjurator
Ordinul 278/1996 “Regulament de atestare
pentru elaborarea studiilor de impact asupra
mediului si bilanturilor de mediu”
Legislatie de mediu
( in contextul acquis-ului comunitar)

Calitatea apei
Acquis-ul comunitar include
-directivele,
-regulamentele si
-deciziile adoptate pe baza diferitelor Tratate care
impreuna alcatuiesc legea principala a UE.

Este termenul utilizat pentru a descrie toate principiile, politicile, legile si

obiectivele adoptate de UE.

Include Tratatele, toata legislatia Comunitara, toate principiile legii si

interpretarile Curtii Europene de Justitie, toate intelegerile internationale
semnate de Comisia Europeana interpretate ca atare de declaratiile si
rezolutiile Consiliului de ministri.

El merge mult mai departe decit simpla legislatie formala, tarile ce

doresc sa acceada trebuind sa se conformeze spiritului precum si literei
legislatiei UE.
Legislatia de mediu (UE) cuprinde
2. Activitati sau procese de productie
1.Produse: controlul zgomotului
datorat echipamentelor de
constructie, controlul
emisiilor de la vehiculele cu
motor, deplasarile
substantelor chimice
periculoase aflate in unele
produse de consum,
deplasarile deseurilor,
controlul substantelor chimice
si preparatelor periculoase in
general si comertul cu specii
amenintate.
cu impact asupra mediului sau a
sanatatii: constructiile,
functionarea unitatilor industriale,
depozite de deseuri, protejarea
naturii.
3. Protejarea calitatii mediului:
controlul substantelor periculoase
din aer, apa sau sol, amenajarile
teritoriale, conservarea naturii si
resurselor si biodiversitate.
4. Proceduri si drepturi procedurale:
studiile de impact, accesul la
informatie si consultarea
publicului.
•Acquis-ul in domeniul mediului este grupat in directiile:
Legislatie orizontala
Calitatea aerului
Managementul deseurilor
*Calitatea apei
Protectia naturii
Controlul poluarii industriale si managementul riscului
Substante chimice si organisme modificate genetic
Poluarea sonora produsa de vehicule si utilaje
Domeniul apei cuprinde cele mai multe reglementari .
Protectia eficienta a apelor se poate realiza prin abordarea
combinata :

-standardele de calitate a apelor

-valorile limitelor de emisie
-principiile din Tratat:
#principiul precautiei,
#principiul rectificarii la sursa, ca o prioritate,
a pagubelor generate asupra mediului,
#principiul luarii in considerare a conditiilor
de mediu diferite, existente in diverse regiuni
. Directiva cadru pentru apă

Scopul acestei directive este acela de a stabili cadrul necesar realizării

obiectivelor unei politici durabile în domeniul apelor, cum sunt:

& asigurarea unei alimentări adecvate cu apă potabilă;

& asigurarea unei alimentări adecvate cu apă pentru alte cerinţe

economice;

& protecţia apelor;

& reducerea impactului defavorabil al inundatiilor si al secetei.

Obiectivul de mediu al directivei :

de a realiza, cel mai târziu până în anul 2010, o “stare bună” a

tuturor apelor subterane si de suprafaţă.

Se stabilesc prevederi privind:

- elaborarea planurilor de management la nivel bazinal, bazate pe
evaluarea caracteristicilor bazinelor;
- monitorizarea stării apelor de suprafaţă si subterane;
- definirea obiectivelor de calitate;
- elaborarea unor programe de măsuri pentru realizarea obiectivelor
definite.
Programul de măsuri trebuie să urmeze abordarea combinată
menţionată, prin stabilirea valorilor limitelor de emisie şi a
standardelor de calitate a apelor.
In acest context, trebuie asigurată implementarea integrală a
legislaţiei UE privind limitele de emisie, cum ar fi directivele privind:
- epurarea apelor uzate urbane;

- Integrarea Prevenirii Poluării şi a Controlului poluării (IPPC);

- nitraţii;

- Protecţia produselor industriale;

- Substanţele periculoase.
Suplimentar, trebuie asigurată conformarea cu standardele de calitate
a apelor şi cu alte reglementări UE relevante din domeniul apelor.

Mai mult, statele membre vor trebui să asigure faptul că serviciile

furnizate utilizatorilor de apă sunt plătite la preţul integral asociat
costului remedierii (în principal preţuri pentru alimentarea cu apă şi
colectarea şi tratarea apelor uzate).
 Legislaţia UE în domeniul apelor mai
conţine:

 Directiva privind apele uzate urbane

(91/271/EEC).

 Directiva privind nitraţii proveniţi din

surse agricole (91/676/EEC).

 Directiva privind apa potabilă

(80/778/EEC).

 Directiva privind extracţia de apă

potabilă din surse de apă de suprafaţă
(75/440/EEC).
Legislaţia UE în domeniul apelor mai
conţine:

 Directiva privind evacuările de

substanţe periculoase
(76/464/EEC).

 Directivele privind pestii si

crustaceele (78/659/EEC şi
79/923/EEC).

 Directiva privind apele subterane

(80/68/EEC).

 Directiva privind apele destinate

scăldatului (76/160/EEC).
Legislaţia în
România
 Legea protectiei
mediului
(137/1995)
 Legea Apelor
(107/1996)
Legea protecţiei mediului impune obligativitatea:

 realizării procedurii de evaluare a impactului la

proiectarea lucrărilor care pot modifica cadrul natural al
unei zone;

 avansarea soluţiilor tehnice de menţinere a zonelor de

habitat natural, de conservare a funcţiilor ecosistemelor
şi de ocrotire a organismelor vegetale şi animale, inclusiv
a celor migratoare, cu respectarea alternativei şi a
condiţiilor impuse prin acordul şi/sau autorizaţia de
mediu

 monitorizarea proprie până la îndeplinirea condiţiilor

impuse prin acordul şi/sau autorizaţia de mediu.
 Suprafeţele terestre şi acvatice supuse unei regim de
conservare ca habitate naturale sau pentru refacere
ecologică sunt gestionate de deţinătorii legali numai în
cazul în care aceştia se angajează să aplice măsurile
de conservare stabilite de autoritatea publică centrală
pentru protecţia mediului.

 Legea introduce de asemenea prevederi cu caracter

stimulativ pentru deţinătorii cu orice titlu care aplică
măsuri de conservare, respectiv scutire de impozite iar
pentru deţinătorii particulari compensări în raport cu
valoarea lucrărilor de refacere întreprinse.
APA este un element esenţial care asigură existenţa şi
menţinerea vieţii, precum şi desfăşurarea activităţilor
economice şi sociale.

Presiunea exercitată asupra apelor

este resimţită:
 prin epuizarea lor cantitativă,
 prin efectele generate de poluare
asupra calităţii lor.
 Criterii de clasificare a apelor: (in literatura juridică au
fost propuse mai multe)

 a) din punct de vedere al administrării lor:

 ape internaţionale;
 ape teritoriale (maritime interioare);
 ape naţionale (fluvii, râuri, canale, lacuri);
 b) din punct de vedere al situării lor:
 ape de suprafaţă;
 ape subterane;
 c) din punct de vedere al folosinţei:
 apa ca obiect de consum individual;
 ape de folosinţă generală (satisfacerea cerinţelor);
 apa ca obiect al muncii;
 apa destinată agriculturii (pentru irigaţii);
 apa cu destinaţie specială (navigaţie, producere de
energie electrică) apa ca mijloc de producţie.
Problema apelor este complicată grav de două
cauze:

 Lipsa completă, sau insuficienţa lucrărilor care

să facă posibilă folosirea în scopuri sociale şi
economice a întregului stoc de apă utilizabil al
fluviilor, râurilor, lacurilor şi apelor subterane;
permiţând aducerea apei la locul, în cantitatea şi
la momentul necesar.

 Poluarea crescândă a apelor, atât a celor

interioare cât şi a celor maritime şi oceanice.
 Protecţia apelor de suprafaţă şi
subterane şi a ecosistemelor acvatice are
ca obiect menţinerea şi ameliorarea
calităţii şi productivităţii naturale ale
acestora, în scopul evitării unor efecte
negative asupra mediului, sănătăţii
umane şi a bunurilor materiale.
Legea Apelor 107/1996
 Apele fac parte integrantă din
patrimoniul public.(noţiunea de
patrimoniu public = regim de protecţie şi dezvoltare
a resurselor de apă indiferent de natura dreptului de
proprietate.

 Protecţia, punerea în valoare şi

dezvoltarea durabilă a resurselor de
apă sunt acţiuni de interes general.
Dreptul de proprietate asupra apelor este stabilit
prin lege:

aparţin domeniului public:

#apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai
mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc
suprafaţa de 10 km2, malurile şi cuvetele lacurilor,

#apele subterane,

#apele maritime interioare, faleza şi plaja mării, cu

bogăţiile lor naturale şi potenţialul energetic valorificabil,

#
marea teritorială şi fundul apelor maritime.
Regimul juridic al „patrimoniului public al apelor” surprinde
cele trei dimensiuni majore ale resurselor de apă:

 dimensiunea fizică – resursă naturală

regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, element
indispensabil pentru viaţă şi pentru societate;

 dimensiunea economică – materie

primă pentru activităţi productive, sursă de energie şi cale de
transport,

 dimensiunea ecologică - factor

determinant în menţinerea echilibrului ecologic.
Gospodărirea apelor se defineşte:

activităţile care, printr-un ansamblu de mijloace tehnice

şi măsuri legislative, economice şi administrative,

conduc la:
 cunoaşterea,
 utilizarea,
 valorificarea raţională,
 menţinerea sau îmbunătăţirea resurselor de apă pentru
satisfacerea nevoilor sociale şi economice,
 protecţia împotriva epuizării şi poluării acestor resurse,
 prevenirea şi combaterea acţiunilor distructive ale apelor.
Multumesc