REPRODUCEREA

ARTIFICIALĂ LA OAMENI

PROIECT REALIZAT DE :

CORDUNEANU GIULIA
CORDUNEANU REBECCA
 DEFINIȚIE+TEHNICI DE
REPRODUCRE UMANĂ ASISTATĂ

 Reproducerea umană asistată medical reprezintă ansamblul tehnicilor și practicilor

clinice sau biologice care permit procrearea în afara procesului natural (lipsind actul
sexual), prin intervenția și la indicația medicului.
 Tehnicile de RUAM sunt folosite atunci când tratamentele obișnuite, hormonale,
medicamentoase sau chirurgicale nu dau niciun rezultat. Există mai multe metode de
RUAM și practici asociate acestora și au luat amploare, deoarece rata sterilității și
infertilității cuplurilor este în creștere, 10–15% din cupluri nemaiputând avea copii pe
cale naturală.
 Inseminarea artificială, efectuată de obicei intrauterin, este o procedură medicală
prin care sperma prelucrată este introdusă direct în uter, în scopul creșterii șansei de
fertilizare.
 Fertilizarea in vitro este o tehnică de reproducere asistată în care fertilizarea are loc
în afara organismului matern. Fertilizarea in vitro presupune administrarea unui
tratament hormonal pentru a stimula ovarele să matureze mai multe ovule și, ulterior,
recoltarea acestora prin puncție. Ovulele sunt fertilizate în laborator cu spermă,
iar embrionii sunt cultivați în incubator. După câteva zile, cei mai buni embrioni sunt
transferați în uter, pentru a se implanta.
 TEHNICI DE REPRODUCERE
UMANĂ ARTIFICIALĂ

 Transferul intrafalopian de gameți este o procedură semiinvazivă reproducătoare, care

implică îndepărtarea ovulelor femeii și amestecarea lor cu spermă (se creează gameți),
urmând introducerea imediată a lor (printr-un tub flexibil și subțire – cateter) într-o
trompă uterină printr-o intervenție chirurgicală denumită laparoscopie, permițând ca
fertilizarea să aibă loc natural, chiar în uter. Una dintre principalele diferențe dintre
această procedură și fertilizarea in vitro sau transferul intrafalopian de zigoți constă în
faptul că procesul de fertilizare are loc în interiorul trompei uterine și nu în laborator.
 Transferul intrafalopian de zigoți este o procedură de reproducere umană asistată
asemănătoare fertilizării in vitro sau transferului embrionar, care ajută cuplurile infertile
să aibă copii. Spre deosebire de transferul intrafalopian de gameți, în care fertilizarea are
loc direct în trompele uterine, cel cu zigoți are mai multe șanse de reușită, pentru că
fecundarea ovulului se face artificial, în laborator, și abia apoi se injectează în trompele
uterine.
 Injectarea intracitoplasmatică de spermatozoizi își are ca principală indicație cauzele
de infertilitate masculină, prin această tehnică putând fi selectați spermatozoizii viabili și
introduși direct în interiorul gametului feminin (ovocitul). Procedura este realizată sub
control microscopic și utilizează dispozitive speciale de micromanipulare
(microinjectoare, micropipete).
 LEGISLAȚII INTERNAȚIONALE CU PRIVIRE
LA REPRODUCEREA UMANĂ ARTIFICIALĂ

 În Franța s-a promovat un sistem destul de restrictiv, permițând accesul

doar cuplurilor heterosexuale, ca ultimă metodă terapeutică. Donarea de
embrioni se permite, ca excepție, doar pentru cupluri căsătorite, embrionii
trebuind să provină de la alt cuplu.
 Elveția are un sistem și mai restrictiv decât cel francez, iar tehnicile cu
donator de spermă sunt permise doar pentru cupluri căsătorite și sunt
interzise donarea de ovule și embrioni.
 În Italia sunt interzise tehnicile heterologe, nefiind admisă folosirea de
material genetic care nu aparține cuplului. Accesul este permis doar
cuplurilor heterosexuale.
 În Germania se permite accesul cuplurilor heterosexuale și doar donarea de
spermă. Se impune consimțământul, acesta având ca efect direct stabilirea
filiației față de copil.