Curs 4

Facultatea de Medicină
Medicina de familie
Curs 4
Dr. Adriana – Lavinia

CIOCA
PREVENTIA
DETERMINANŢII STĂRII DE
SĂNĂTATE:
• 40 % stil de viaţă
• 30 % factori biologici
• 20 % factori de mediu
• 10 % calitatea asistenţei medicale
MECANISME DE TRECERE DE LA
STAREA DE SĂNĂTATE LA CEA DE
BOALĂ (I):
a) Afectarea mecanismelor de reglare prin programare:
• anomalii cromozomiale
• tulburări la nivel molecular
• tulburări poligenice
BOALĂ (II):
b) Afectarea mecanismelor de apărare imună
c) Afectarea mecanismelor de reglare cibernetică
d) Afectarea mecanismelor de reglare prin integrare
e) Nesatisfacerea nevoilor
BOALĂ (III):
f) Nesatisfacerea nevoilor de ordin superior
g) Depăşirea limitelor
h) Rolul imperfecţiunilor cibernetice
i) Cooperarea mecanismelor patogenice
CAUZELE BOLILOR:
• mecanisme genetice
• alimentaţie
• stil de viaţă
• efectele toxicelor, infecții
• degenerarea celulară
• cauze psihice
TIPUL ȘI SCOPUL PREVENȚIEI:

1. PREVENȚIA PRIMARĂ – Prevenirea apariţiei
bolilor
2. PREVENȚIA SECUNDARĂ - Diagnosticul
precoce al bolilor
3. PREVENȚIA TERȚIARĂ - Prevenirea
complicaţiilor şi recuperarea
4. PREVENȚIA CUATERNARĂ - Prevenirea
riscului de supramedicalizare/ metode invazive
1.Mijloace de prevenție primară:
a. Acţiuni asupra mediului
b. Acţiuni asupra individului.

Acţiuni asupra mediului vor privi:

• mediul familial;
• mediul profesional;
• mediul social;
• mediul ecologic sau ecosistemul;
• conditiile epidemiologice.
Acțiuni asupra individului vor privi (I):

• supravegherea starii de sanatate a individului;
• examenele clinice de bilant;
• identificarea si combaterea factorilor de risc;
• asigurarea optima a nevoilor;
• evitarea exceselor;
Acțiuni asupra individului vor privi

(II):
• respectrea normelor de igiena;
• respectarea unui stil de viata corespunzator;
• cultivarea factorilor sanogenetici;
• educatia sanitara.
Actiuni asupra mediului (I)

In cazul mediului familial:
●
conditii de locuit;
●
suprafetei locuintei;
●
conditii igienico-sanitare(iluminat, apa
curenta,indepartarilor reziduale, incalzirii locuintelor)
●
alimentatiei in familie;
●
respectarea normelor de igiena alimentatiei;
Actiuni asupra mediului (II)

●
procurarii si pastrarii alimentelor;
●
asigurarii nevoilor alimentare;
●
evitarii carentelor si a exceselor;
●
conditiilor epidemiologice;
●
existenta unor boli infectioase;
Actiuni asupra mediului (III)

●
obiceiurilor familiale;
●
petrecerii timpului liber,consum de alcool sau
droguri;
●
relatiilor dintre membri familie, stari
tensionale,stresului familial, familiilor
dezorganizate, familiilor violente, abandon familial.
Actiuni asupra mediului (IV)

In cazul conditiilor de munca:
●
noxelor fizice, termice, sonore, radiatii, chimice;
●
substante toxice substante alergizante;
●
solicitari neuropsihice;
Actiuni asupra mediului (V)

●
progrmului de lucru;
●
relatiilor cu sefii si colegii;
●
stresul la locul de munca.
Actiuni asupra mediului (VI)

In cazul mediului social:
●
factori sociali;
●
implicarii sociale a individului;
●
pozitiei sociale a individului;
Actiuni asupra mediului (VII)

●
factori economici;
●
stresului psihosocial
●
patologiei sociale;
●
staii de sanatate a colectivitatii respective.
Actiuni asupra mediului (VIII)

Mediul ecologic si ecosistemul:
●
poluare chimica si fizica;
●
modificari intervenite in habitat;
●
modificari intervenite in biocenoza;
●
influentei asupra starii de sanatate a colectivitatii
respective.
Actiuni asupra mediului (IX)

Conditiile epidemiologice:
●
incidenta si prevalenta bolilor;
●
prezenta unor focare de boli infectioase;
●
prezenta unor rezervoare de virus;
Actiuni asupra mediului (X)

●
cai de transmitere;
●
prezenta unor boli parazitare;
●
stari de receptivitate.
Mijloace de preveție secundară

Diagnosticul precoce al bolilor
• depistarea suspecţilor
• sesizarea semnelor minore
• efectuarea investigaţiilor paraclinice
• controlul periodic
• screeningul
Mijloace de preveție terțiară

• precizarea diagnosticului
• individualizarea tratamentului
• supravegherea tratamentului
• controlul periodic
• sesizarea în timp util a modificărilor
• reconsiderarea tratamentului
PREVENȚIE – AGENDA:
I. Screening (FR, boli cronice)
II. Consiliere:
• Fumatul, alcool, droguri, automedicaţie
• Traumatisme
• Dietă
• Exerciţiu fizic
• Controlul naşterilor
• Boli cu transmitere sexuală
• Recomandări speciale
III. Imunizări
”Prin schimbarea stilului de viață și medicație pot fi

prevenite până la 80% din bolile cardiovasculare”.
Dr. John J. Warner, fostul președinte al American

Heart Association, vicepreședinte executiv al Health
System Affairs, UT Southwestern Medical Center,
Dallas.
PROFILAXIE PRIMARĂ A AVC (I)

Obiective:
• Stil de viață sănătos
• Tratament intensiv al factorilor de risc
• Evaluarea indexului de risc pentru boală
cardiovasculară și AVC
PROFILAXIE PRIMARĂ A AVC (II)

Intervenție:
• Intervenție personalizată, bazată pe riscul
global
• Sistem organizat de îngrijire cu echipă
multidisciplinară
• Implicarea pacientului în actul terapeutic și
instruirea acestuia pentru autoîngrijire
FACTORI DE RISC (I)

1. Nemodificabili
•Vârsta ( Istoric B 55, F 65= IC, pentru 40B si 50F = IIbC)
•Rasa
•Genul
•Greutatea mică la naștere
•Istoric familial / genetic de AVC/ AIT, BCV
FACTORI DE RISC (II)

2. Modificabili
• Hipertensiune arterială
• Diabet zaharat
• Dislipidemie
• Fumat
• Alcool
• Sedentarism
FACTORI DE RISC (III)

• Dieta
• Obezitatea
• Terapie hormonală de substituție post menopauză
• Patologia carotidiană
• Fibrilație atrială, valvulopatii, endocardite
Etapele evoluţiei de la sănătate la boală

Manifestările subiective ale bolii lipsesc, însă

explorarea clinică şi paraclinică aprofundată
permite depistarea unor dereglări instrumentale
şi de laborator.
La o etapă anumită de evoluţie a bolii,
pacientul poate prezenta unele simptoame
minore, acestea fiind în majoritatea cazurilor
nespecifice (de ex.: fatigabilitate, dereglarea
somnului, modificări în dispoziţie, etc.), care
nu-i reduc considerabil capacitatea şi sunt
interpretate ca tranzitorii
Stabilirea diagnosticului în fazele precoce

ale bolii necesită explorare minuţioasă a
pacientului, gândire medicală cu aplicarea
cunoştinţelor atât din domeniul clinic, cât
şi din domeniul sănătăţii publice
(de ex.:pacientul cu inapetenţă, care vine
din focarul de tuberculoză), supraveghere
atentă a cazului
O mare parte din boli acute vor fi vindecate

complet cu, sau fără consecinţe decelabile,
altele vor evolua în faza lor cronică.
Mai multe boli, în special cele cronice se
caracterizează prin perioade de remisii şi
acutizări, în urma cărora capacităţile
funcţionale ale pacientului se diminuează
progresiv, boala ajungând la o etapă, în care
manifestările ei nu pot fi compensate, chiar şi
cu aplicarea tratamentului potrivit
În ultima fază, în care sunt epuizate toate

mecanismele interne de compensare şi
posibilităţile tratamentului, boala va atinge
pragul de supravieţuire a pacientului.
Este evident că evoluţia de la o fază la alta este
însoţită de pierderea respectivă a potenţialului
de sănătate.
Cu alte cuvinte, cu cât mai grav este bolnav
pacientul, cu atâta mai redus este potenţialul
lui de sănătate
Diagnosticul gradelor şi a formelor de

sănătate
Comportamentul şi sănătatea. Consultul

comportamental în asistenţa medicală
pimara
Schimbarea comportamentului este un proces
complex, adesea dificil de al obţine şi menţine.
Profesioniştii în domeniul sănătăţii realizează că în
activitatea lor de promovare şi încurajare a
comportamentului sănătos ei se confruntă cu
impedimente puternice, aşa cum sunt
condiţionarea/influenţa socială, psihologică, de
ambianţa.
De regulă, doar informarea indivizilor este
insuficientă.
Modelele, conceptele şi teoriile de

schimbare a comportamentului
Modelarea este necesară pentru:
●
asigurarea cadrului conceptual al activităţii;
●
determinarea şi asigurarea unor variabile măsurabile care pot fi
influenţate în cadrul activităţii de promovare a sănătăţii;
●
asigurarea instrumentelor de apreciere a evoluării procesului de
promovare a sănătăţii, pentru măsurarea/quantificarea
succesului;
●
trasarea/prevederea şi evidenţierea problemelor apărute pe
parcursul desfăşurării activităţi
Există două tipuri de abordare teoretică în

schimbarea comportamentului de sănătate
a individului
●
Teoria explicativă sau teoria de cercetare
a problemei.
●
Teoria schimbării sau teoria acţiunii
Teoria explicativă sau teoria de

cercetare a problemei
• foloseşte pentru descrierea factorilor de
influenţare a comportamentului sau a
situaţiei şi asigură identificarea
MOTIVULUI existenţei acestei
probleme
Teoria schimbării sau teoria acţiunii

●
Serveste drept îndrumar pentru elaborarea
intervenţiilor de promovare a sănătăţii
●
Teoriile oferă concepte clare care pot fi transpuse în
mesaje şi strategii.
●
Activităţile de promovare a sănătăţii sunt practic
imposibile fără componenta de schimbare a
comportamenului.
Modelele de schimbare a
comportamentului
●
Modelul de încredere în sănătate.
●
Modelul transteoretic (modelul etapelor de
schimbare).
Modelul de „Încredere în sănătate”

●
Conştientizarea gravităţii. Aceasta presupune
înţelegerea de către individ a faptului că problema
de sanatate abordate este foarte serioasa;
●
Conştientizarea pericolului. Presupune înţelegerea
că individul însăşi poate fi afectat de problema in
cauza
Modelele de schimbare a
comportamentului
●
Conştientizarea beneficiului. Presupune înţelegerea din
partea individului că schimbarea comportamentului va
reduce pericolul;
●
Conştientizarea obstacolelor. Realizarea de către individ că
există obstacole pentru modificarea comportamentului si
care sunt ele;
●
Autoeficacitatea. Cunoaşterea/încrederea că individul are
capacitatea de a-şi schimba comportamentul
Modelul transteoretic, sau modelul

etapelor de schimbare a comportamentului
(I)
●
Precontemplare. Perioada se caracterizează prin lipsa
gândurilor despre schimbare a comportamentului;
●
Contemplare. Perioada se caracterizează prin iniţierea
gândirii despre schimbarea comportamentului inviitorul
apropiat;
●
Luarea deciziei/pregătirea/planificarea. Perioada se
caracterizează prin elaborarea planului de măsuri concrete
de schimbare a comportamentului, stabilirea momentului în
timp.
Modelul transteoretic, sau modelul

etapelor de schimbare a comportamentului
(II)
●
Acţiune. Este perioada de implementare a planului
de schimbare a comportamentului.
●
Menţinere. Perioada este caracterizată prin
asigurarea continuităţii schimbărilor obţinute în
comportament
PARTICULARIŢILE TRATAMENTULUI
ÎN MEDICINA DE FAMILIE
TIPURI DE TRATAMENT
• Profilactic
• Curativ
• Adjuvant
• Paliativ
Tipuri de tratament (I)

a. Tratament igieno-dietetic
b. Tratament medicamentos:
• Simptomatic
• Patogenic
• Etiologic
c. Tratament chirurgical
d. Radioterapie
Tipuri de tratament (II)

e. Balneofizioterapie
f. Terapii alternative
g. Kineziterapie
h. Psihoterapie
i. Terapie ocupaţională
FACTORI CARE DETERMINĂ

PARTICULARITĂŢILE TRATAMENTULUI
ÎN MEDICINA DE FAMILIE (I)
• posibilităţile limitate ale MF

• necesitatea intervenţiei în urgenţe
• particularităţi legate de boală
• particularităţi legate de bolnav
• necesitatea colaborării cu ceilalţi specialişti
FACTORI CARE DETERMINĂ

PARTICULARITĂŢILE TRATAMENTULUI
ÎN MEDICINA DE FAMILIE (II)
• tratamentul integral al pacientului

• tratament şi supraveghere de lungă durată
• tratament asociat cu consiliere
• cooptarea individului, familiei şi a comunităţii în
actul terapeutic
BOLI CARE NECESITĂ SPITALIZARE

(I)
1. Boli care pun în pericol iminent viaţa bolnavului
2. Boli care afectează grav funcţiile vitale
3. Boli care necesită intervenţie chirurgicală iminentă
4. Boli care necesită monitorizare permanentă
5. Boli grave pentru care nu avem un diagnostic de
certitudine
6. Boli care presupun o evoluţie nefavorabilă
BOLI CARE NECESITĂ SPITALIZARE

(II)
7. Boli în care pot interveni complicaţii grave
8. Boli care necesită investigaţii deosebite
9. Boli care necesită tratamente deosebite
10. Boli psihice foarte grave
11. Unele boli infecţioase
BOLNAVI CARE NECESITĂ

SPITALIZARE
1 Bolnavi cu stare generală alterată
2 Bolnavi cu o reactivitate deosebită
3 Bolnavi alergici
4 Bolnavi care nu cooperează
5 Unii bolnavi psihici
6 Bolnavi care nu au condiţii minime de îngrijire la domiciliu
7 Bolnavii din familii dezorganizate
8 Bolnavi singuri, părăsiţi

COMPLIANŢA / ADERENŢA LA
TRATAMENT
A. FACTORI DE INFLUENŢARE :
• Medic
• Pacient
• Relaţiile pacientului
• Boală
B. CARACTERISTICILE TRATAMENTULUI
Factori ce tin de Medic (I)

• puterea legitimată de statulul social
• puterea expertă
• puterea informaţională
• puterea coercitivă
Factori ce tin de Medic (II)

• puterea recompensivă
• prestigiul medicului
• calităţi de comunicare
• calităţi relaţionale (autoritate, putere de convingere)
Factori ce tin de Bolnav

• nivel de înţelegere
• nivel de informare (deficitar, fals, incomplet, bun)
• tip de personalitate
Factori ce tin de Relatii

a. bolnav - medic:
• consumerist
• paternalistic
• deficitar
b. bolnav - (medic) - familie
c. bolnav - (medic) - comunitate
d. bolnav - (medic) - sistem sanitar
Factori ce tin de Boala

• tipul bolii (asimptomatică, atipică, pauci -
simptomatică, urgenţă, acută, cronică, severă,
răspuns terapeutic redus, incurabilă)
• efectul bolii asupra activităţii şi “stării de bine” a
pacientului
Factori ce tin de Medicament

• tipul medicamentului (eficienţă, indicaţii,
contraindicaţii, reacţii adverse, mod de
administrare)
• cost
• “modă”
Modalitati de crestere a
aderentei/compliantei la tratament (I)
• infomarea pacientului
• influenţarea comportamentului acestuia
• cooptarea pacientului în decizia terapeutică
(! automedicaţie, medicina defensivă)
aderentei/compliantei la tratament (II)
• schemă terapeutică
- individualizată, completă, complexă
- clară, concisă, maxim simplificată
- instruire pacient
CAUZE DE MEDICINĂ DEFENSIVĂ

• Criza de timp
• Evitarea: stres, conflicte, pierderea pacientului
• Comunicare dificilă cu pacientul
• Necunoaşterea pacientului
• Personalitatea pacientului
MEDICINĂ DEFENSIVĂ
• Antibioterapie – 70 %
• Examinări radiologice – 13 %
• Laborator – 9 %
• ECG – 3 %
Principalele activitati terapeutice

După efectuarea consultului centrat pe pacient şi
stabilirea diagnosticului, medicul de familie
formulează un plan terapeutic individual pe care îl
discută împreună cu pacientul, îi aduce la cunoştinţă
avantajele, alternativele de medicaţii, posibilele
reacţii adverse şi interacţiuni, obţinând
consimţământul informat explicit.
Planul terapeutic cuprinde (I)

●
Recomandări de regim
●
Recomandări de alimentaţie
●
Aplică o metodă de prevenţie (primară, secundară,
terţiară, cuaternară)
●
Consiliere pentru schimbarea modului de viata
●
Indică un tratament medicamentos
Planul terapeutic cuprinde (II)

●
Practică mica chirurgie
●
Recomandă tratament balneo-sanatorial
●
Recomandă spitalizarea
●
Urmăreşte rezultatele tratamentului
●
Consiliere psihologică
●
Recomandări de recuperare
Planul terapeutic cuprinde (III)

●
Efectuează recomandări pentru reorientarea
profesională sau de pensionare
●
Precum şi planul de dispensarizare, care cuprinde
specificul controalelor periodice de bilanţ ale bolii
de bază (manevre clinice, investigaţii, evaluarea
rezultatelor terapeutice).
●
Aplică o metodă alternativă de tratament
CAUZE DE MEDICINĂ DEFENSIVĂ

Medicina defensivă prezintă compromisul, deviaţia, abaterea de
la ceea ce crede medicul că are de făcut în cadrul practicii
corecte, argumentate ştiinţific, la ceea ce crede pacientul că
trebuie de făcut.
• Lipsa de cultură medicală
• Falsa cunoaştere
• Calitate-preţ
• “moda”
aderentei/compliantei la tratament (I)
• monitorizare pacient, boală, terapie
• comunicare şi relaţie optimală:
- medic - pacient - familie
- comunitate - sistem de sănătate
aderentei/compliantei la tratament (II)
• medicaţie:
- eficientă
- toleranţă bună
- cost - se va considera cost - eficienţa
- controlul “publicităţii”
Factorii care determină particularităţile

tratamentului
1. Posibilităţile limitate ale medicului de familie.
2. Particularităţi condiţionate de natura bolii
3. Particularităţi determinate de bolnavi
4. Necesitatea de a interveni în urgenţe
5. Necesitatea colaborării cu alţi specialişti.
6. Tratamentul integral al bolnavului (I)

●
Considerarea tuturor bolilor de care suferă
bolnavul
●
Stabilirea legăturilor patogenetice
●
Ierarhizarea bolilor din punct de vedere terapeutic
●
Considerarea condiţiilor de viaţă şi familiale
6. Tratamentul integral al bolnavului (II)

●
Elaborarea sintezei terapeutice
●
Elaborarea unei conduite optimale
●
Evitarea interacţiunilor medicamentoase şi a
efectelor adverse
7. Supravegherea continuă a bolnavului

Spre deosebire de specialiştii din spital, care acordă
asistenţă medicală episodică, medicii de familie
acordă asistenţă medicală continuă şi sunt obligaţi să
supravegheze în timp rezultatele tratamentului şi să
adapteze conduita terapeutică lui în funcţie de
evoluţia bolii, în scopul preveniri complicaţiilor şi
recidivelor.
8. Importanţa tratamentului
nemedicamentos în medicina de familie
Unul din cele mai dificile momente în tratamentul
ambulatoriu este de a înlătura factorii de risc
(combaterea deprinderilor dăunătoare cu modificarea
stilului de viaţă, ) şi de a respecta recomandările
igieno-dietetice corespunzătoare bolii.
9. Cointeresarea pacientului
Acest aspect prevede informarea corectă a
pacientului, adaptarea deciziei la posibilităţile
bolnavului, aprecierea necesităţii tratamentului
psihoterapeutic, altfel spus de a spori complianţa
pacientului pentru tratament.
10. Cointeresarea familiei

Medicul trebuie sa fie un bun consilier - se interpune
între pacient şi sistemul medical, pacient şi familie,
pacient şi societate, pledând de fiecare dată pentru
respectarea drepturilor pacientului şi apărând
interesele bolnavului.
11. Necesitatea îngrijirilor terminale (I)

Realizarea tratamentelor paliative este unul din cele
mai dificile momente în activitatea curativă a
medicului de familie. Medicului de familie trebuie să
fie lider în echipa de îngrijiri paliative la domiciliu,
asigurând calitatea vieţii muribundului prin
combaterea celor mai frecvente
11. Necesitatea îngrijirilor terminale (II)

Sindroame întâlnite în această perioadă:
●
durerea,
●
dispneea,
●
escarele,
●
depresia,
●
constipaţia,
Sinteza terapeutică (I)

●
Inventarierea tuturor bolilor pacientului
●
Stabilirea legăturilor dintre bolile respective
●
Ierarhizarea bolilor respective
●
Elaborarea conduitei terapeutice în funcţie de
tabloul clinic general al bolnavului
●
Evitarea efectelor adverse asupra celorlalte boli
Sinteza terapeutică (II)

●
Elaborarea unor strategii terapeutice în funcţie de
ierarhizarea bolilor
●
Schimbarea conduitei terapeutice în funcţie de
evoluţia bolilor respective
●
Schimbarea strategiei terapeutice în funcţie de
modificarea ierarhiei bolilor respective
Întrebări ???

Curs 4

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 4

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Facultatea de Medicină

Dr. Adriana – Lavinia

TIPUL ȘI SCOPUL PREVENȚIEI:

1.Mijloace de prevenție primară:

a. Acţiuni asupra mediului

b. Acţiuni asupra individului.

Acţiuni asupra mediului vor privi:

Acțiuni asupra individului vor privi (I):

Acțiuni asupra individului vor privi

Actiuni asupra mediului (I)

Actiuni asupra mediului (II)

Actiuni asupra mediului (III)

Actiuni asupra mediului (IV)

Actiuni asupra mediului (V)

Actiuni asupra mediului (VI)

Actiuni asupra mediului (VII)

Actiuni asupra mediului (VIII)

Actiuni asupra mediului (IX)

Actiuni asupra mediului (X)

Mijloace de preveție secundară

Mijloace de preveție terțiară

”Prin schimbarea stilului de viață și medicație pot fi

Dr. John J. Warner, fostul președinte al American

PROFILAXIE PRIMARĂ A AVC (I)

PROFILAXIE PRIMARĂ A AVC (II)

FACTORI DE RISC (I)

FACTORI DE RISC (II)

FACTORI DE RISC (III)

Etapele evoluţiei de la sănătate la boală

Manifestările subiective ale bolii lipsesc, însă

Stabilirea diagnosticului în fazele precoce

O mare parte din boli acute vor fi vindecate

În ultima fază, în care sunt epuizate toate

Diagnosticul gradelor şi a formelor de

Comportamentul şi sănătatea. Consultul

Modelele, conceptele şi teoriile de

Există două tipuri de abordare teoretică în

Teoria explicativă sau teoria de

Teoria schimbării sau teoria acţiunii

Modelul de „Încredere în sănătate”

Modelul transteoretic, sau modelul

Modelul transteoretic, sau modelul

Tipuri de tratament (I)

Tipuri de tratament (II)

FACTORI CARE DETERMINĂ

• posibilităţile limitate ale MF

FACTORI CARE DETERMINĂ

• tratamentul integral al pacientului

BOLI CARE NECESITĂ SPITALIZARE

BOLI CARE NECESITĂ SPITALIZARE

BOLNAVI CARE NECESITĂ

2 Bolnavi cu o reactivitate deosebită

4 Bolnavi care nu cooperează

5 Unii bolnavi psihici

6 Bolnavi care nu au condiţii minime de îngrijire la domiciliu

7 Bolnavii din familii dezorganizate

8 Bolnavi singuri, părăsiţi

Factori ce tin de Medic (I)

Factori ce tin de Medic (II)

Factori ce tin de Bolnav

Factori ce tin de Relatii

Factori ce tin de Boala

Factori ce tin de Medicament

CAUZE DE MEDICINĂ DEFENSIVĂ