• Creştinism

• Religie monoteistă, revelată, universală

• Izvorul principal al creştinismului: monoteismul mozaic.
• Păcatul originar şi promisiunea unui Răscumpărător
• Denumire (de la Hristos=Uns=Mesia)
• Divinitatea (Sfânta Treime=Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh)
• Legătura cu Dumnezeul Vechiului Testament (Tanakh-ul evreilor)
• Decalogul: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine”
• Iisus: „Tatăl Meu, despre care ziceţi că este Dumnezeul vostru…” (Ioan 8, 54)
• Prefigurări ale Sfintei Treimi în Vechiul Testament
• Profeţii mesianice
• Dumnezeul iudeilor şi Dumnezeul creştinilor
• Întemeietorul creştinismului: Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu
• Profet - cel care vorbeşte pentru altul
• Religia cu cel mai mare număr de credincioşi
• Era creştină= numărarea anilor de la Iisus Hristos (naşterea)
• Dogma Sfintei Treimi (dogmă=învăţătură de credinţă): Există un singur Dumnezeu (după
• Legătura între Legea Veche (Vechiul Testament) şi Legea Nouă (Noul
Testament)
• Iisus: „Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau Proorocii. Nu am venit să stric, ci să
împlinesc” (Matei 5, 17)
• „Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti adulter”. Eu însă vă spun vouă
că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.” (Matei 5,
27-28)
• Iisus: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei” (Matei 8,7)
• Schimbarea la faţă: Moise şi Ilie, simbolizând Legea şi Proorocii
• Profeţiile mesianice ale Vechiului Testament
• Sf. Ap. Pavel: „Legea ne-a fost călăuză spre Hristos” (Galateni 3, 24)
• Dacă Legea veche nu a mântuit pe nimeni, de ce a fost dată?
• Legea dreptăţii (Legea Veche) şi Legea iubirii (Legea Nouă)
• Iisus: „Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău”. Iar
Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine
celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc. Ca să fiţi fiii
Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei
buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă
iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?” (Matei 5, 43-46)
Viaţa lui Iisus Hristos

Naşterea, repere istorice

Paradigme: păstorii şi magii
Circumcizia, primirea numelui
Aducerea la Templu
Fuga în Egipt, revenirea în Nazaret
Iisus la Templu, la 12 ani
Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului
Botezul lui Ioan (botez cu apă, botez al pocăinţei)
Botezul lui Iisus
Alegerea a 12 apostoli şi a 72 de ucenici
Activitatea publică de 3 ani şi jumătate: pilde, minuni, învăţătura
• Schimbarea la faţă. Moise şi Ilie
• Învierea lui Lazăr
• Intrarea în Ierusalim. „Osana, Fiul lui David!”
• Trădarea lui Iuda
• Cina, prinderea lui Iisus, judecarea de către Caiafa şi învăţătorii de lege
• Răstignirea între doi tâlhari
• „Coboară-Te de pe cruce şi vom crede în tine”.
• Învierea,temelie a credinţei creştine: Sf. Ap. Pavel: „Dacă Hristos n-a
înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi
credinţa voastră” (I Corinteni 15, 14)
• Intrarea prin uşile încuiate
• Înălţarea la cer
• Cele mai importante scrieri istorice şi doctrinare ale creştinismului sunt Noul Testament şi Vechiul Testament (Biblia)
• Cărţile Noului Testament (27)
• 1.Sfânta Evanghelie după Matei (Evanghelie= veste bună)
2. Sfânta Evanghelie după Marcu
3. Sfânta Evanghelie după Luca
4. Sfânta Evanghelie după Ioan
•
5. Faptele Sfinţilor Apostoli (scrisă de Sf. Luca)
•
6. Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel
7. Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
8. Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
9. Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel
10. Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel
11. Epistola catre Filipeni a Sfantului Apostol Pavel
12. Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel
13. Epistola întâia către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel
14. Epistola a doua către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel
15. Epistola întâia către Timotei a Sfântului Apostol Pavel
16. Epistola a doua către Timotei a Sfântului Apostol Pavel
17. Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel
18. Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel
19. Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel
•
20. Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov
21. Intâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru
22. A doua epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru
23. Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan
24. A doua epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan
25. A treia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan
26. Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iuda
•
27. Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul (scrisă de Sf, Ioan Evanghelistul) (Apocalipsă= Revelaţie=descoperire)
• Dezvoltarea creştinismului
• Primirea Duhului Sfânt („Mângâietorul, Duhul Adevărului”) de către apostoli la Cincizecime ̶
prima comunitate creştină, întemeierea Bisericii
• „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt pe care-L va trimite Tatăl în numele Meu, acela vă va învăţa toate şi vă
va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14, 26).
• Apostolii şi ucenicii, martori ai învierii
• Persecuţiile conducătorilor religioşi: primul martir creştin, Sf. Ştefan
• Saul/Pavel, apostol al neamurilor, „vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor şi a
regilor şi a fiilor lui Israel” (Faptele Apostolilor 9, 15)
• Persecuţiile conducătorilor politici ai iudeilor: uciderea apostolului Iacov de către regele Irod
Agripa
• Persecuţiile împăraţilor romani (Nero→Diocleţian); cauzele persecuţiilor.
Tertulian „Sângele martirilor este sămânţa creştinilor”.
• Bătălia de la Pons Milvius: „Sub acest semn vei învinge”.
• labarum, semnul chrismei (chi-rho)
• Edictul de la Milan/Mediolanum al împăratului Constantin cel Mare (313) – edict de toleranţă
religioasă prin care creştinismul devine religio licita
• În anul 380, prin Edictul de la Tesalonic al împăratului Teodosie cel Mare, creştinismul devine
religie oficială în Imperiul Roman
• Imperiul Roman de Răsărit (395-1453) şi Imperiul Roman de Apus
(395-476)

• Doctrina creştină

• Sinodul apostolic (anul 50)

• 7 sinoade/concilii ecumenice (325-787)
• Sinodul I, Niceea (325): combaterea arianismului
• Sinodul al II-lea, Constantinopol (381): combaterea ereziei pnevmatomahă
• Sinodul al III-lea, Efes (431): combaterea lui Nestorie. Se desprind Bisericile nestoriene
• Sinodul al IV-lea, Calcedon (451): combaterea monofizismului. Se desprind Bisericile
necalcedoniene: coptă, armeană, siriacă veche, etiopiană…
 Crezul= Simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan (325;381), chintesenţă a
doctrinei creştine
• Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al
pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
• Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a
născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu
adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
• Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a
întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.
• Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
• Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
• Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui.
• Şi iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
• Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce
împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
• Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
• Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
• Aştept învierea morţilor
• Marea Schismă (1054)→ Biserica de Răsărit (Ortodoxă) şi Biserica de
Apus (Catolică)
• Pricipalele cauze dogmatice: filioque, primatul papal
• Alte diferenţe: împărtăşirea cu azime, celibatul preoţilor.

• Diferenţe dogmatice ulterioare Marii Schisme:

purgatoriul (1439)
indulgenţele
Imaculata Concepţie (1854)
infailibilitatea papală (la Conciliul I Vatican, 1870)
etc.

• Grigorie al VII-lea (1020-1085, papă între anii 1073-1085), proclamat în Apus ca sfânt:
„Dictatus Papae”: „singur Papa are putere să pună şi iarăşi să repună pe Episcopi. El
singur, după împrejurări, poate da legi noi; el singur se poate folosi de insigniile imperiale;
singur pe Papa au să-l onoreze toți Principii, sărutându-i picioarele. Papei îi este permis să
depună pe Împărați. Niciun sinod neconchiemat de Papa nu se poate numi ecumenic. Niciun
capitol, nicio carte nu e canonică fără autorisațiunea Papei. El singur poate respinge
opiniunea tuturor, pe a sa nimenea”.
• CONCILIUL I VATICAN (în anul 1870, în timpul papei Pius IX)

• „Papa (Romei) este om dumnezeiesc şi dumnezeu omenesc. De aceea nimeni nu-l poate
judeca sau condamna. Papa a dobândit dumnezeiasca stăpânire, care este nelimitată
(absolută). Pentru papa sunt posibile pe pământ exact cele care sunt posibile în Cer pentru
Dumnezeu. Tot ceea ce a făcut papa este ca şi cum ar fi făcut Dumnezeu. Poruncile lui
trebuie să le împlinim ca pe poruncile lui Dumnezeu. În lume, papa este acelaşi lucru cum
este şi Dumnezeu sau cum este sufletul în trup. Stăpânirea papei este mai înaltă decât
orice altă stăpânire creată, pentru că această stăpânire a lui, într-un anumit fel, se
prelungeşte în cele cereşti, în cele pământeşti şi în cele de dedesubt, ca să-şi găsească
justificare întru el cuvintele Scripturii: „Toate le-a supus sub picioarele Lui” (vezi I Cor. 15,
27 şi Efes. 1, 22).
• Toate au fost supuse stăpânirii şi voinţei papei şi nimeni şi nimic nu i se poate împotrivi.
Dacă a atras cu sine în iad milioane de oameni, nimeni dintre ei nu va avea dreptul să-l
întrebe: «Sfinte Părinte, de ce faci aceasta?». Papa este infailibil precum este şi Dumnezeu
şi are puterea să facă orice face Dumnezeu.
• Voinţa lui Dumnezeu şi, prin urmare, şi a papei care este vicarul (locţiitorul) lui Dumnezeu,
are stăpânire peste tot. Papa poartă două săbii la brâu, arătând prin aceasta că stăpâneşte
peste cele duhovniceşti şi peste cele lumeşti, peste patriarhi şi peste episcopi, peste
împăraţi şi regi. Toţi oamenii din lume sunt supuşii lui. Acela este totul, este mai presus de
orice şi le are înlăuntrul său pe toate. Orice laudă sau dezaprobă acela, toţi trebuie să
• Papa poate schimba firea lucrurilor, poate face orice din nimic. El are
puterea de a face din minciună adevăr, are putere să facă orice îi este
plăcut chiar împotriva adevărului, în afara adevărului şi în ciuda
adevărului. Poate formula obiecţii împotriva apostolilor şi a poruncilor pe
care ei le-au dat. El are dreptul şi puterea să îndrepte în Noul Testament
orice consideră necesar; poate schimba chiar şi Tainele care au fost
rânduite şi instituite de Iisus Hristos. El are o astfel de putere în cer, încât
poate proclama sfinţi pe oricine vrea dintre cei morţi, chiar ş împotriva
tuturor convingerilor din exterior şi în ciuda părerilor cardinalilor şi
episcopilor care ar cugeta să se împotrivească la aceasta.
• Papa are stăpânire asupra purgatoriului şi a iadului. El este Stăpânul lumii.
Cu nelimitata sa putere el le săvârşeşte pe toate potrivit voinţei sale. şi
are puterea să săvârşească mai multe decât cunoaştem noi sau acela. A
se îndoi cineva de puterea sa constituie o ierosilie. Puterea şi stăpânirea
sa sunt mai presus şi mai mari decât puterea şi stăpânirea tuturor Sfinţilor
şi ale Îngerilor. Nimeni nu are dreptul, chiar şi cu gândul, să protesteze
împotriva hotărârii sau judecăţii sale.
• Stăpânirea papei nu are măsură, nici limite. Cel care neagă supremaţia
papei păcătuieşte împotriva Duhului Sfânt, împarte pe Hristos şi este
eretic. Numai papei i s-a dat puterea să ia orice vrea de la cineva şi să dea
altuia. Papa are puterea să ia şi să împartă împărăţii, regate, principate şi
orice fel de stăpânire. El primeşte puterea direct de la Dumnezeu, iar
împăraţii şi regii de la papa.
• Papa este vicarul lui Dumnezeu şi cel care neagă acest lucru este un
amăgitor. Papa este locţiitorul lui Dumnezeu şi stăpâneşte asupra îngerilor
buni şi răi. Orice lucru care se săvârşeşte cu puterea papei este săvârşit de
Dumnezeu. Cel care nu ascultă şi nu se supune papei nu ascultă şi nu se
supune lui Dumnezeu. Orice face papa este plăcut lui Dumnezeu.
• Pe papă nu-l poate judeca nimeni, deoarece s-a spus că: «Cel duhovnicesc
le judecă pe toate şi nu este judecat de nimeni». Puterea şi stăpânirea sa
se prelungesc asupra celor duhovniceşti, celor pământeşti şi celor de
dedesubt. Papa este asemenea lui Hristos, căci în trupul său trăieşte
Duhul Sfânt.
• Papa este domnul tuturor şi cauza oricărei cauze. Papa este mirele şi capul
Bisericii Universale. Papa nu se poate înşela şi nu poate face vreo greşeală,
el este atotputernic, căci înlăuntrul său există toată plinătatea puterii şi
stăpânirii. Papa este mai presus decât Apostolul Pavel pentru că, potrivit
cu chemarea sa, stă la acelaşi nivel cu Apostolul Petru. Din această pricină
poate să nu fie de acord cu Epistolele Apostolului Pavel şi să dea porunci
potrivnice aceluia.
• A-l învinui sau de a nu fi de acord cu papa este asemenea cu a păcătui
împotriva Duhului Sfânt; aşadar este un păcat care nu se iartă nici în
veacul de acum, nici în cel viitor. Tiara papei simbolizează întreita sa
stăpânire: în cer asupra îngerilor, pe pământ asupra oamenilor şi în iad
asupra diavolilor. Dumnezeu a dat în stăpânirea papei toate legile şi astfel
el este mai presus de lege.
• Dacă papa pronunţă o hotărâre împotriva judecăţii lui Dumnezeu, atunci
judecata lui Dumnezeu va trebui îndreptată şi schimbată. Papa este lumina
adevărului şi reflexia lui. Papa este totul peste toate şi pe toate le poate…”
• Cruciadele (1096-1270): 8 expediţii militare patronate de papi, având
pretins scop religios, de eliberare a „Locurilor sfinte”.
• Indulgenţe plenare
• Începutul colonialismului european
• Uniaţia (Concilul IV Lateran, 1215)

• Istoricul francez al Cruciadei a IV-a (1202-1204), Villehardouin: "De la facerea

lumii, niciodata nu s-a luat din vreo cetate o asemenea prada uriasa”.
• Scriitorul bizantin Nikita Honiatis: "Chiar si saracinii sunt blânzi si milostivi in
comparatie cu aceste creaturi ce poarta crucea lui Hristos pe umarul lor”.
• Henri Gregoire: “infamia Apusului”
• Colin Morris: “ocuparea latină a Constantinopolului a fost un dezastru pentru
creştinătate”.
• Steven Runciman: “nu a existat până atunci o crimă împotriva umanităţii mai
mare decât Cruciada a patra”.
• Inchiziţia: tribunal ecleziastic apusean pentru reprimarea ereziei.
• creată în sec. XII- XIII pentru a combate răspândirea ereziei catare şi a celei
valdenze
• în tribunalul diocezei, lângă episcop stătea inchizitorul, ale cărui sancţiuni
erau puse în practică de către puterea civilă, „braţul secular” al Bisericii.
• Toma de Aquino: ,,Erezia este păcat, pentru care vinovatul trebuie nu numai să fie
excomunicat din biserică, dar şi să fie scos din rândul celor vii. Dacă ereticul stăruie în
rătăcirea lui, atunci biserica, pierzând orice nădejde pentru mântuirea lui, trebuie să aibă grijă
de mântuirea celorlalţi oameni, izgonindu-l pe acest eretic prin excomunicare. Dar după
aceea, biserica îl predă puterii laice ca prin moarte să-l scoată din lumea aceasta’’.

• În Biserica de Răsărit: anatema, exilul

• Sf. Ioan Gură de Aur: „Condamnarea la moarte a unui eretic este o greșeală ireparabilă”.
• Reforma

• Luther (protestantism)
• 1517→ 95 de teze împotriva comerţului cu indulgenţe
• 1530: Confessio augustana
• Calvin
• 1536: Institutio Christianae Religionis
• Anglicanism
• Cauza: necceptarea de către papă a divorţui regelui Henric al VIII-lea de Caterina de Aragon
• Doctrina anglicană este o combinaţie între protestantism şi catolicism

• Doctrina protestantă:
• 5 Sola
• Sola Scriptura =Numai Scriptura
• Sola fide = Numai credința
• Sola gratia = Numai harul
• Solus Christus = Numai Hristos
• Soli Deo Gloria = Glorie numai lui Dumnezeu

• Predestinarea