2.

Factorii componenti ai sistemului circulatiei rutiere: factorii rutieri, tehnici, umani Psihologia transporturilor analizeaza interactiunea a trei mari categorii de factori: -factorul uman, conducatorul auto; -factorul tehnic; -factorul rutier. Acesti factori au ponderi diferite in influentarea sistemului rutier dar se afla in stransa legatura, cu relatii si roluri specifice.

Factorul de mediu sau rutier

Calitatea acestui factor conduce la scaderea frecventei accidentelor rutiere si la cresterea stabilitatii intregului sistem de circulatie. Deci orice problema ivita la una din cele trei componente ale acestui sistem duce la deterioarea desfasurarii activitatii in trafic. Drumurile deterioarate, terenurile accidentate sau traseele cu grad ridicat de dificultate, conditiile meteorologice nefavorabile sunt factori care perturba negativ securitatea rutiera. In tara noastra s-a constat o crestere exponentiala a numarului de autovehicule, de uz personal sau transport in comun sau pentru transportul de marfuri, iar situatia soselelor a ramas aproape neschimbata. Se poate adauga la factorii care ingreuneaza circulatia supraaglomerarea, lipsa locurilor de parcare, deteriorarea frecventa a arterelor intens circulate.

Factorul tehnic autovehiculul

Dificultatile tehnice sau necunoasterea suficienta a vehicului sunt cauze frecvente in incetinirea, perturbarea sau accidentarea in trafic. Astfel, autovehiculul reprezinta factorul cel mai important, de siguranta rutiera daca este abordat tehnic (revizii tehnice la timp, asigurarea obligatorie, asigurarea CASCO). Perfectionarea sistemelor tehnice are un efect echilibrant asupra conducatorului, oferindu-i un plus de siguranta. Cele mai frecvente deficiente tehnice ale masinii care pot genera accidente sunt : -sistemul de franare; -sistemul de directie; -sistemul de iluminat; -uzura pneurilor. Statisticile arata insa ca doar 10 % din accidente se datoreaza acestor factori si restul, de 90% sunt datorate factorului uman.

Factorul uman `In ordinea importantei lor (in studiul psihologiei transporturilor), factorii umani sunt : conducatorii auto, toate categoriile, biciclistii si pietonii. Accentul cade pe conducerea autovehiculului care este o tehnica, ce trebuie invatat indelung, ca orice alta meserie complicata si nu poate fi pastrata decat prin practicarea ei regulata.Experienta nu se invata, ci se capata. Ceea ce se poate face prin invatare este crearea ls conducatorul auto a unui spirit defensiv.`[1] Analizand factorul uman se accentueaza premisa ca este vorba de o activitate umana complexa, datorita abilitatilor si deprinderilor senzorial-cognitive, motrice si de atentie ce trebuiesc antrenate de subiect in timpul conducerii, in conditii specifice, rutiere, de clima. Psihologia transporturilor urmareste, de aceea, sa accentueze importanta factorului uman in trafic si sa incerece o selectie cat mai obiectiva a participantilor la trafic, sa optimizeze aceasta activitate, sa previna si sa diminueze numarul accidentelor. Pentru a deveni conducator auto sunt necesare insusirea cunostintelor tehnice de manevrare a vehiculului, a celor legislative si anumite insusiri, de ordin psihologic, innascute si dobandite. Conducator auto poate deveni orice persoana, indiferent de varsta (intelegand ca exista o varsta minima acceptata legal), indiferent de gen, etnie, nivel de pregatire, specializare profesionala. Ceea ce diferentiaza un sofer amator de unul profesionist este gradul de exercitiu si antrenament[2], promptitudinea si corectitudinea in luarea deciziilor, dezvoltarea calitatilor atentiei. 3. Procese psihice implicate in activitatea de conducere a autovehicului

Tinand cont ca analiza activitatii psihice se face raportata la: continutul psihic (elementul care, intr-un moment determinat, face obiectul unei functiuni psihice.), functiile psihice (modalitatea specifica a activitatilor constiente independent de continutul lor), mecanisme psihice (modalitatea specifica a activitatilor inconstiente), sfere psihice (ansamblul de functiuni si mecanisme comune unei anumite functiuni psihice), tip psihologic (ansamblul caracteristicilor individuale intelectuale, afective si voluntare care pot fi schematizate intr-un mod abstract), vom analiza activitatea de conducere a vehiculului raportandu-ne la subsitemele : senzorio-perceptiva, procese psihice secundare si cel de personalitate (aptitudini, temperament, comportament la volan)

Componenta senzorio-perceptiva
Din punct de vedere psihologic, conducerea unui autovehicul presupune implicarea unei structuri psiho-fiziologice complexe, de la dimensiunea senzorial-perceptiva pana la structuri complexe de personalitate. Orice obstacol ce se interpune in perceperea concreta a conditiilor de trafic (fie ca e vorba de luminozitate, de stimulare excesiva din punct de vedere sonor, de senzatii viscerale etc) poate determina reactii inadecvate si implicit decizii eronate ale soferului angajat in trafic.

Se vorbeste astfel de aparatul senzorio-perceptiv (senzatii, perceptii, reprezentari) cu rol de prim filtru pentru multitudinea de stimuli din mediul extern si intern, de transmiterea informatiilor la nivel cortical si de transformarea lor in raspuns executiv. ``Senzatia este primul nivel psihic de prelucare, interpretare si utilizare a informatiei despre insusirile obiectelor si fenomenelor lumii externe si despre starile mediului intern. Ea este sursa primara a cunostintelor.`[3] Informatiile preluate pe cale senzoriala sunt prelucrate la nivelul sistemului nervos superior in maniera cognitiva, lingvistica, mnezica, aptitudinala, transformate in operatii motorii verbale, urmand seriile de algoritmi, in succesiune logica, ce devin in timp deprinderi specifice conducerii autovehiculului Receptionarea si prelucrarea stimulilor-semnale din traficul rutier ajuta la elaborarea comenzilor adecvate : sunt patru tipuri de operatii de baza : detectare, discriminare sau detasare, identificare sau decodare semamtica, interpretare sau decodare pragmatica. Astfel sunt cele doua componente ale preluarii si prelucarii informatiilor din mediu : perceptia (proces de cunoastere mental actic implicat in adapatarea curenta, prin care se reflecta obiecte, fenomene, fiinte si persoane in pozitiile, miscarile si totalitatea isnusirilor) si reprezentarea (ca procs psihic ce face trecerea spre psocesele cognitiv-logice prin reflectarea obiectelor si fenomenelor in absenta lor)[4] Componenta senzorial-perceptiva este coordonata cu elemente dinamicoenergetice (temperamnet), cu elemnte de operare (aptitudini), de relatioanre (caracter), cu elemente de autoreglare (functii cognitive, motivatioanle si de regalare).[5]

Procese psihice secundare

Dupa cum s-a mentionat anterior, conducerea unui autovehicul presupune in permanenta luarea deciziilor adecvate momentului si circumstantei.. Cercetarile experimentale[6] releva ca in cazul conducerii unui vehicul, comportamentul decizional este puternic corelat cu o serie de procese cognitive: spirit de observatie, nivel intelectual general, intuitie tehnica si memorie topografica. Alegerea unei solutii sau a unei optiuni dintr-o multime se poate face pe baza unor rationamente inductive (de la o regula sau observatie particulara deducem una generala) sau deductive (concluziile sunt trase pe baza unor presupuneri generale si sunt aplicate unor cazuri specifice) decizia de a actiona intrun mod specific pe un traseu cunoscut sau aplicarea cunostintelor generale din legislatia rutiera pe o ruta necunoscuta etc. Inteligenta, ca aptitudine general umana, si intuitia sunt implicate in intreaga activitate umana, nu sunt corelate cu nivelul de pregatire scolara si profesionala. Coreland aceste aptitudini generale cu volumul cunostintelor (factuale si procedurale), cu viteza gandirii, eficienta in rezolvarea situatiilor problematice, s-ar putea concluziona ca un sofer bun este un sofer inteligent, spontan, rapid in luarea deciziilor. Componenta mnezica are de asemenea un rol important in insusirea si desfasurarea normelor si regulior de conducere a unei masini. Caci fara a intipari, stoca si reactualiza experienta anterioara, nici o activitate umana nu este eficienta. Memoria topografica ajuta soferul sa-si stabileasca in prealabil traseul de parcurs, usurand astfel desfasurarea

activitatii si trecand-o intr-o oarecare masura in registrul subconstientului (soferul, daca stie exact ce traseu trebuie sa urmeze nu mai este in permanenta concentrat sa urmareasca drumul ca atare, reperele de orientare putand sa-si distribuie atentia). Atentia, inteleasa ca modalitate de concentrare si focalizare a efortului mental, in mod selectiv, dirijabil si distributiv[7], este principalul mecanism psihic examinat psihologic. Sunt analizate astfel insusirile atentiei, stabilitatea, concentrarea, flexibilitatea, distributia si volumul atentiei prin teste specifice, cu grad mare de semnificatie si formele atentiei, involuntara, voluntara si postvoluntara (atentia ce are la baza obisnuinta de a fi atent care este o forma de atentie antrenata, educata si automatizata ce se declanseaza in mod spontan). Cea din urma forma a atentiei se dezvolta in urma experientei, antrenamentului si are rol in facilitarea activitatii, inclusiv in cazul conducerii vehiculelor. Afectivitatea este sistemul de rezonanta cu mediile extern si intern persoanei, are rol de retrocontrol a tot ce priveste viata noastra fenotipica[8]. Poate fi descompusa in: dispozitii, emotii, sentimente, pasiuni. Afectivitatea insoteste si influenteaza orice activitate umana, este ecoul comportamentului uman, al relatiilor dintre indivizi, al relatiilor lor cu obiecte, fenomene, actiuni. Condusul unui vehicul in situatii de tensiune afectiva intensa, de natura pozitiva sau negativa, modifica stilul personal de a conduce, poate duce la scaderi ale atentiei sau la diminuari ale implicarii altor procese psihice.

Factori de personalitate aptitudini, temperament, comportament la volan

Sistemul aptitudinal, specific fiecarui individ uman in parte, este un element in plus ce duce ca fiecare sofer sa aiba un stil aparte de a conduce. Timpul de reactie, mobilitatea sau rapiditatea de a trece de a la o operatie la alta, dexteritatea, experienta fiecaruia, personalizeaza activitatea de conducere a unui autovehicul. -latura executive si instrumentala a personalitatii. O scurta clasificare a aptitudinilor cuprinde aptitudini simple si complexe, special (de invatare, sociale stiintifice, tehnice, artistice etc) si generale (inteligenta) Caracterul este un sistem de trasaturi esentiale si specifice organizate ierarhic care se manifesta stabil si permanent in activitatea omului si care sunt traite ca atitudini fata de sine, fata de alti oameni si fata de munca.(A.Chircev) 1966[9]. In munca, particularitatile psihice individuale ce constituie afectiv motivationale, volitive, deriva din orientarea persoanei oferindu-iacestuia stabilitate si constanta in manifestari.El se formeaza, se educa in problema experientei personale ceea ce ii confera valoare sociala (pozitiva sau negativa), se raporteaza la bagajul educational etic si moral. Dimensiunile de personalitate evidentiate pe cale experimentala[10] ca fiind relevante in stilul personal de conducere a unei masini sunt nivelul de excitabilitate (rezistenta crescuta la frustare, nivelul de agresivitate scazut), inhibitia (siguranta de sine, increderea in fortele proprii), labilitatea emotionala (stabilitate, echilibru), masculinitate ( tendinta de autoafirmare).

Tipul temperamental, adica tempo-ul in care un subiect reactioneaza la stimuli, trasaturile de caracter, politete, agresivitate etc, raspunsul emotional la comportamentul celorlalti,, frustrare, furie, intelegere etc, creeaza o varietate psihologica extraordinara a participantilor la trafic. (Anexa 3) 4.Activitatea umana Activitata umana este un raport selectiv intre subiect si un anumit ansamblu de sarcini cu continut obiectiv si cu grade diferite de complexitate, dificultate in cadrul caruia subiectul isi foloseste fortele sale fizice si psihice pentru atingerea unui anumit scop[11]. Activitatea umana, in ipostaza de exteriorizare si obiectivare a functiilor si capacitatilor psihice[12] releva ca subiectul uman nu exista ca atare decat in si prin activitate. Se realizeaza o integrare ierarhica a tuturor functiilor, proceselor si trasaturilor psihice ale personalitatii deci in diferite forme si variante de activitate, ponderea de combinarearticulare a functiilor si capacitatilor psihice difera de la caz la caz iar modul de desfasurare si performanta activitatii depind de gradul de elaborare a proceselor psihice particulare. Sunt trei componente esentiale in cadrul activitatii: motiv, mijloc, scop. Din punct de vedere executiv, activitatea umana poate fi segmentata in : -miscari segmentare sau acte; -actiuni; -deprinderi;(cand se pot realiza automatizari deprinderi, ca cele mai eficiente metode de rezolvare a sarcinilor obisnuite, rutiniere). In cazul desfasurarii activitatii de conducere a unui autovehicul, ca in cazul oricarui proces de invatare, se evidentiaza doua laturi : - cea informativa (asimilarea unui anumit volum de informatii reguli de circulatie, miscarile specifice pentru a porni masina, a o directiona, schimarea vitezelor etc cea formativ-aplicativa (transformarea cunostintelor, algoritmilor in capacitati interne proprii care duc la atingerea scopului propus conducerea in conditii optime a autovehiculului).

Accidentul in traficul rutier cauze, explicatii

In zilele noastre, accidentele reprezinta o problema de importanta majora pentru sanatatea publica atat in tarile dezvoltate cat si pentru cele in curs de dezvoltare. Intradevar, accidentele au un impact negativ asupra sanatatii publice (impact masurat prin numarul fatalitatilor si dizabilitatilor rezultate), asupra economiei la nivel individual si national (costuri medicale, sociale, materiale, etc.), asupra echilibrului psihologic si/sau social al victimelor, al echipelor si familiilor din care fac parte si intr-o oarecare masura asupra intregii comunitati. Din acest motiv, preventia accidentelor devine o necesitate pentru manageri si majoritatea companiilor care doresc sa fie competitive si atractive pe piata muncii. Analiza accidentelor si riscurilor este o prerechizita necesara pentru conceperea eficienta a masurilor de preventie.

Acest lucru va duce la inmultirea arterelor de circulatie, la cresterea frecventei autovehiculelor. Vor aparea noi probleme in asigurarea securitatii, organizarii si dirijarii circulatiei auto, dar si in selectia si formarea persoanelor implicate in transportul auto. Un rol important revine psihologiei aplicate in transporturi, atat la nivel de cercetare, cat si prin includerea criteriilor de ordin psihologic in rezolvarea diferitelor probleme. Dintre aceste noi directii putem aminti: Utilizarea elementelor decelate prin probele de personalitate, permitand exploatarea mai complexa a datelor obtinute in urma examenului psihologic. Psihologia transporturilor isi propune analiza cat mai apropiata de realiatea rutiera a relatiei dintre comportmantul uman si producerea accidentelor in trafic. Din perspectiva sistemica am putea analiza activitatea umana de conducere a unui vehicol ca o relatie dintre subsistemul perceptiv, al atentiei, al cognitiei, subsistemul social, cel motivational si nu in ultimul rand cu subsistemul emotional. J.M.Faverge (1967) considera ca accidentrul este o acumulare aleatoare de factori nefavorabili care provoaca un lant de decizii eronate cu consecinte nefavorabile.Fiabilitatea sistemului nu este constanta in special in cadru granitelor acestuia si se datoreaza faptul ca un subsistem intra in pana.In problema stabilirii cauzelor producerii accidentelor de catre conducatorii auto s-a propus o abordare sistemica a relatiei intre: -receptionare; -prelucrare; -decizie; -reactie. Drumurile pot fi ca pe departe cele mai periculoase si expuse la accidente din toate modurile de transport.Transportul rutier reprezinta componenta cea mai valorificata traficului in general, datorita infrastructurii drumului si riscul mai ridicat de participanti (pietoni, conducatori auto) Astfel se analizeaza securitatea rutiera tinand cont de cateva tipuri de cauze frecvent intalnite: agresivitatea la volan, experienta insuficinta a soferilor, varsta si genul soferilor, conducerea in stare de ebrietate, oboseala, stresul. Varsta soferului este adesea invocata la incalcarea normelor de circulatie. Persoanele tinere, mai ales de gen masculin, isi asuma mai multe riscuri, nu au conduita preventiva ca si in cazul persoanelor ce depasesc varsta de 35-40 de ani. Varsta scazuta, alaturi de nivelul experientei in domeniul auto (numarul de kilometri parcursi, abordarea unor trasee dificile etc) sunt surse posibile de perturbare a traficului rutier. Comportamentul agresiv, ca si comportament antisocial, poate fi determinat de gen (barbatii isi asuma un grad de risc mai ridicat la volan decat femeile), de varsta (tendintele agresive sunt mai accentuate la persoanele tinere, avand varste intre 18-35 de ani), de factorii de personalitate (tipul temperamental), de factorii de mediu (traficul urban, mai aglomerat, cu viteze mai mari), de zgomot, temperatura. Ostilitatea in trafic poate fi comparata cu cea manifestata de oameni aflati intr-un spatiu delimitat: incalcarea spatiului personal provoaca disconfort, neliniste, asa cum apropierea unei masini mai mult decat permite manipularea in siguranta a propriului autovehicul tensioneaza soferul si poate determina manevre eronate de evitare. Conducerea in stare de ebrietate (sau alte substante neurostimulante sau neuroinhibitorii) este sanctionata legal atat de drastic tocmai datorita efectelor acestor substante asupra individului. O persoana care a consumat bauturi alcoolice spre exemplu sufara la nivel psihic o serie de modificari : hipoprosexie (scaderea atentiei si implicit a

vigilentei), hipostezie (cresterea pragurilor senzoriale), incetinirea proceselor cognitive (inclusiv actul de luare a deciziilor), scaderea tolerantei la frustare, cresterea agresivitatii, accentuarea trasaturilor negative de caracter etc. Efecte similare pot avea si oboseala, stresul, modificari ale echilibrului emotional, diverse stari somatice patologice, diverse stari post-traumatice. Dupa cum subliniam la inceputul acestui subcapitol alaturi de cancer si bolile de inima, accidentele de circulatie constituie a treia mare sursa de morbiditate a populatiei[22]. Cele mai frecvente cauze psihologice ale accidentelor sunt considerate : -manifestarea tendintelor naturale de comportament, -aprecierea gresita a situatiei, -erori de previziune asupra comportamentului celorlalti, -evaluari gresite ale distantelor, -distragerea atentiei, -deprinderi negative de comportament, -varsta (ritmul accelerat specific tinerilor, mai lent specific varstnicilor), -emiterea ipotezelor false si mentinerea lor in evenimentele din trafic, -idei preconcepute (ex. misoginism), -actiunile negative asupra comportamentului a reactiilor organice. Asa cum distragerea atentiei soferului, prin existenta unei multitudini de stimuli, poate deranja conducerea masinii, si monotonia, (mai ales cand e vorba de trasee lungi, fara prea multi stimuli, ex : pe autostrazi, cand intervine plictiseala si scaderea atentiei), devine posibila cauza de accidente. Oboseala afecteaza capacitatea de a conduce dar si condusul in sine provoaca oboseala. Astfel scade capacitatea de munca, pe perioada limitata, si in acelasi timp scade si eficienta. Un sofer de cursa lunga este instruit sa isi imparta timpul in segmente egale de odihna si activitate, pentru a preveni producerea accidentelor. Acumularea oboselii duce la scaderea vitezei si acuratetei reactiilor, la diminuarea capacitatii de coordonare a miscarilor, scaderea capacitatii de concentrare a atentiei putand merge pana la modificari ale campului perceptiv (iluzii si halucinatii).