Perspectiva bahtiana asupra limbajului

M.Bahtin ,,Problemele poeticii lui Dostoievski

Ana Tecar, Literatura-Comparata-Romana, Anul III

In eseul de fata vom incerca sa conturam perspectiva pe care o ofera Mihail Bahtin ,in studiul sau ,,Problemele poeticii lui Dostoievski ,asupra functiei limbajului literar al prozatorului rus ,curiozitatea lui Bahtin fiind starnita in primul rand de faptul ca in proza dostoievskiana personajele par sa primeasca cu adevarat o identitate proprie ,care ajunge sa fie contradictorie celei auctoriale;Dostoievski cedandu-le acestora o idependenta ideologica ,fapt care,sustine Bahtin, arunca romanul dostoievskian in sfera unei ,,polifonii unui ,,dialogism,adica a unui pluriperspectivism care anuleaza autoritatea Autorului. Debutul analizei noastre ,ar trebui ,astfel sa fie constituit ,in primul rand de punctul de vedere pe care il ofera Bahtin asupra cuvantului ,particularizat in proza dostoievskiana.In analiza sa ,Bahtin nu trateaza cuvantul neaparat din considerente lingvistice ,ci mai degraba se axeaza pe cercetarea functiilor acestuia in domeniul ontologic ,antropologic,plasandu-l pe acesta in ceea ce Bahtin clasifica drept metalingvistica,concentrandu-se pe raporturile dialogale pe care le poate stabili un cuvant.lingvistica studiaza aceste raporturi exclusiv in planul ,limbii,raporturile dialogale,in schimb sunt extralingvistice,dar nu pot fi rupte de limba ,de cuvant ca fenomen integral complet. Una din caracteristicile cuvantului pe care Bahtin insista sa le sublinieze,convins fiind ca lingvistica de pana atunci nu a facut altceva decat sa il ignore, este caracterul polifonic al cuvantului,prin aceasta intelegand faptul ca ii este atribuit cuvantului o dubla orientare cea de reprezentare ,traditionala,axata ,in special unui singur sens al cuvantului ,prin acesta Bahtin referindu-se astfel la cuvantul monologic , ,,dupa obiectul vorbirii,cuvantul fiind caracterizat exclusiv in raport cu obiectul sau ,la care, insa,Bahtin adauga o trasatura metalingvistica a cuvantului , aceea de a raporta cuvantul la o alta alteritate discursiva. Astfel,ceea ce conteaza cu adevarat pentru Bahtin ,in ceea ce priveste functiile limbajului (cuvantului) este utilizarea acestuia pentru ca omul isi raporteze constiinta la lume si ,mai mult decat atat,asa cum vom vedea ,mai incolo in analiza unor personaje dostoievskiene ,vom observa ca acestea se afla sub o tiranie a limbajului , sub autoritatea unei elaborari exagerate a ceea ce vor sa transmita ,fapt care le determina ,totodata la o continua anticipare (si contrazicere ) a potentialei replici care le-ar putea fi oferita din partea unui interlocutor. Bahtin sustine in acest sens faptul ca in proza dostoevskiana este dominata de cuvinte difone , ,,cu dialogizare interioara,astfel incat ,aproape cu exista cuvinte care sa nu contina o incordata luare aminte spre cuvantul celuilalt, continuand ,,cuvintele obiectulae lipsesc din opera sa ,autorul situeaza vorbele eroilor pe o pozitie lipsita de orice urma de obiectualitate ,spre deosebire de scriitorul monologist ,ale carui interpretari trebuie sa domine peste toate celelalte si sa se unifice formand un intreg compact si neechivoc. Spre deosebire de paradigma traditionala care acorda credibilitate maxima sensului pe care instanta Autorului il marcheaza in discursul personajelor ,proza dostoievskiana evalueaza la superlativ ,,cuvantul strain ,dialogul (polemic ) care se poate stabili intre Autor si personaje,intre personaje sau ,un caz mai exceptional ,chiar in situatia unor doua alteritati din cadrul aceluiasi personaj,aici vorbind despre dedublarea personajului Goliadkin.

In maniera apropare postmoderna ,Bahtin va destabiliza puterea centrala a unui Eu(Autor) singular ,care are forta de a se impune ,valorificand ,in schimb complexitatea dialogului dintre alteritatile (textuale).Bahtin se va distanta de Scoala Formalista rusa ,a carei interpretare asupra limbajului se claustra intr-o perspectiva lingvistica ce nu valorifica atat potentialul estetic,sociologic,individual al limbajului (literar). Revenind la proza dostoievskiana ar merita sa ne concentram ,pentru a sustine cele enumerate anterior pe analiza personajului din ,,Insemnari din subterana ,care asemeni altor eroi dostoievskienei manifesta o mare neincredere in capacitatea ca ,,mesajul pe care acesta vrea sa il transmita interlocutorilor sa fie inteles in modul pe care acesta l-ar percepe ca fiind oportun.Astfel,marea problema care este expusa in mod explicit in ,,insemnarile dostoievskiene ,este cea a unei angoase extreme legate de incomunicabilitate.Fapt pentru care ,eroul din subterana anticipeaaza (si contrazice ) in permanenta posibilele ,,reactii dialogale care s-ar putea stabili intre el si celelalte personaje. ,,N-aveti cumva impresia ,domnilor ,ca printr-asta m-as cai de ceva si v-as cere iertare pentru ceva ?...Sunt incredintat :aveti acesat impresie ...dar oricat ati avea-o,mie ,va asigur,putin imi pasa ..(pag 130 ) sau ,,va inchiputiti ,cred ,domnilor ca urmaresc sa va amuz.V-ati inselat si in privinta asta.(pag 130) In sfarsit ,consideram ca se poate specula ,nu in mod gresit ,poate ca perspectiva pe care Bahtin o ofera asupra limbajului ,se indeparteaza de o viziune pozitivista ,care ar face din acesta un simplu mijloc de comunicare.Perspectiva bahtiana ,poate fi ,din acest punct de vedere, alaturata viziunii humboldiene asupra limbajului ,viziune care ,deasemenea acorda un rol primar raportarii individului ,prin limbaj la alteritate.La fel ca si in perspectiva humboldiana, in analiza lui Bahtin asupra limbajului ,aplicata in acest caz asupra eroilor dostoievskieni ,problema majora a acestor personaje este dependenta de raportare la celalalt ,in ciuda negarii repetate a acestei dependente ,faptul fiind acela ca acestea ar putea ajunge la o constructie de sine ,substantialitatae interioara ,doar prin intermediul unei relatii dialogice. Asadar ,am putea sustine ca perspectiva bahtina este consonanta celei humboldiene prin faptul ca limbajul este lansat in domenii superioare unei interpretarii lingvistice pozitiviste ,precum cel al psihologiei ,sociologie,in sfarsit ,a unei perspective care sondeaza interioritatea individului.