Encompreza

Cauzele principale: Encoprezisul este destul de frecvent, desi multe cazuri nu sunt raportate datorita sentimentelor de rusine ale copilului sau ale parintilor. Se estimeaza ca intre 1,5 si 10% dintre copii au encoprezis. Afectiunea este mai frecventa la baieti decat la fete. Tulburarea instalarii controlului defecarii este intalnita la doua categorii de copii: * Copiii care la varsta obisnuita au dobandit controlul adecvat al eliminarii fecalelor, dar care ocazional elimina scaunul in locuri nepermise. Se constata ca ei fac acest lucru cand sunt confruntati cu situatii evaluate ca stres psihologic, cum ar fi internarea in spital, nasterea unui alt frate, separarea de maam, inceputul scolii. In alte cazuri este vorba de o dizarmonie familiala, pedepsire fizica brutala. In toate situatiile evacuarea scaunului are loc cu sensul de protest. * Copiii care nu au demonstrat niciodata controlul voluntar al sfincterului anal si care evacueaza scaunul in pantaloni atat acasa cat si la scoala, pretizand ca nu sunt "avertizati" de iminenta evacuarii scaunului ca sa poata folosi la timp olita. Acest simptom este cunoscut sub numele de encoprezis si apare exclusiv din motive psihologice. Tabloul clinic: Eliminarea scaunului in locuri nepotrivite, copilul cu encoprezis poate avea si alte simptome: - lipsa apetitului - dureri abdominale - diaree - mancarimi in regiunea anala datorita scaunelor diareice frecvente - scaderea interesului pentru activitati fizice - retragerea din interactiunea cu parintii si prietenii - Modificarea comportamentului datorat cresterii peristaltismului intestinal.

Tratamentul: Encoprezisul se amelioreaza odata cu cresterea copilului, desi problema poate apare si dispare pe parcursul mai multor ani. Cele mai bune rezultate apar cand sunt abordate in tratament toate aspectele: educational, comportamental si emotional. Copilul poate avea accidente ocazionale pana cand musculatura intestinala isi reia tonusul si controlul asupra miscarilor intestinale.

Enureza
Cauzele principale: Conditii asociate - stres emotional, anxietate, tulburari neuro-psihice, tulburari de somn, instabilitate uretrala, constipatie, helmintoze intestinale, probleme psiho-sociale, institutionalizare. Tablou clinic: Enurezis primar: - tulburari de somn; dereglarea ciclului somn-veghe; - la unii copii enuretici nu are loc o crestere normala a secretiei de ADH, astfel rezulta o cantitate de urina mai mare dect capacitatea functionala a vezicii urinare; - enureza nocturna aparte rar are la baza o cauza psihica, neurologica sau anatomica (capacitatea redusa a vezicii urinare nu este anatomica, ci functionala); - capacitatea redusa a vezicii urinare sau/si contractii neinhibante (retard de maturizare sau tip infantil persistent); - copiii cu enureza au un nivel scazut matinal de vasopresina; - sunt unele sugestii ca alergia alimentara ar putea influenta capacitatea vezicii urinare;

- rar sunt depistate malformatii ale maduvii spinarii. Enurezis secundar si/ori enurezis diurn: - bacteriurie; - incapacitati de concentrare a urinei din cauza insuficientei de hormon antidiuretic ori tubulopatie renala; - glucozuria; - masa pelviana, sarcina; - malformatiile spinale se ntlnesc rar, dar un examen neurologic minutios n cazurile incerte aceste este obligatoriu. Tratamentul: Exista doua tipuri de tratament: Terapie psihologic (include colaborarea intre copil-prini medic) i cu ajutorul medicamentelor.n cazul terapiei medecamentoase se va ine cont de durata tratamentului-luni de zile, posibile reacii adverse i, uneori, de eecul acestei forme de terapii. Totui sfaturile medicului vor fi urmate cu strictee, fie ca e vorba doar de terapie psihologica sau folosire combinata a metodelor de tratament. Enureza secundara necesita mai multe investigaii si tratament diferit, n dependen de cauz.