Particularitatile nevrozelor la copii

Raspandirea starilor neuropsihice de granita intre copii si adolescenti a atins un nivel fara pre-
cedent: aproximativ 80% dintre copiii din Rusia au nevoie de ajutor medico-psihologic.

Dintre tinerii declarati inapti medical pentru serviciul militar, 47% au boli psihice. Nervozita-
tea, iritabilitatea, labilitatea emotionala crescuta, inclinarea catre conflicte, tulburarile de
somn sunt simptome tipice, intalnite la 8 din 10 copii.

In provenienta reactiilor nevrotice la copii majoritatea autorilor subliniaza rolul negativ al

educatiei incorecte. Cunoscutul specialist in nevroze infantile, profesorul A. I. Zaharov
delimiteaza urmatoarele aspecte ale acesteia:

1. Pretentii din partea parintilor care depasesc posibilitatile si nevoile copiilor.

2. Neacceptarea copiilor de catre parinti, exprimata prin atitudine iritata, intoleranta, dese
mustrari, amenintari si pedepse corporale, lipsa gingasiei si mangaierii necesare.
3. Abordarea dizarmonica a educatiei, care se manifesta prin imbinarea contrastiva a
limitarilor si interdictiilor stricte la un parinte cu atitudinea permisiv-incurajatoare la celalalt.
4. Inconsecventa in educatie, caracterul inegal si contradictoriu al acesteia.
5. Instabilitatea in atitudinea fata de copii: tonul ridicat, tipetele, dezechilibrul emotional
general.
6. Nelinistea permanenta pentru copil, prezenta temerilor si masuri protectoare de prisos.

Manifestarile nevrozelor infantile sunt diverse: instabilitate emotionala si hipersensibilitate,

inclinatie spre plans, dispozitie schimbatoare, somn nelinistit, frici nocturne, sugerea
degetelor, roade-rea pielitelor de la unghii, balbaiala, enurezisul, ticurile nervoase s.a.
Distributia simptomelor caracteristice variaza corespunzator cu varsta.

Foarte des manifestarile nevrotice la copii se exprima sub forma suferintelor somatice: de
pilda, se ridica temperatura, apar dureri de burta, dureri de cap s.a.m.d., care indica deseori
starea sufleteasca proasta a copilului. Nu rareori ca raspuns la imprejurari psihoemotionale
negative la copii se pot dezvolta diverse boli trupesti.

La consult a venit odata o bunica aducandu-si nepoata in varsta de noua ani. Parintii ei se
certau deseori, isi faceau scandal si in cele din urma s-au despartit; tatal a parasit familia. Pe
acest fond la fetita s-a dezvoltat un astm bronsic fara sa fie totusi descoperite nici alergie, nici
modificari ale tesutului bronhopulmonar, nici raceli frecvente in antecedente. S-a aratat ca ea
suferea de un astm neurogen; cauza crizelor de astm era conflictul nevrotic. Aceasta
imbolnavire era strigatul de durere al sufletului copilului.
Alta particularitate a nevrozelor la copii o reprezinta tulburarile de comportament. Unii
copii fug de acasa, chiulesc de la scoala, altii incep sa fumeze, sa bea. Majoritatea acestor
copii sunt atrasi de strada, care ii educa in modul sau propriu. Cine e vinovat? Parintii.
Trebuie sa ne iubim copiii, trebuie sa ii educam, trebuie sa ne rugam pentru ei. imbunatatirea
starii psihice a copilului depinde in mare parte de parinti - de du-hovnicia lor, de relatiile
dintre ei, de atmosfera pe care reusesc sa o creeze in casa.

Copiii trebuie neaparat feriti de orice influenta perversa, dat fiind ca asupra sufletelor lor
neintarite se revarsa in ziua de astazi un intreg torent de netrebnicii de toate felurile.
Cucernicia parintilor e un exemplu eficace pentru copii. Cele potrivnice acesteia - betia,
respingerea duhovniciei, purtarea imorala - sunt, vai, si ele un exemplu eficace, dar un
exemplu pierzator. Sanctitatea Sa Patriarhul Alexie al II-lea spunea ca "daca in suflet nu
exista constiinta sfinteniei, in el se intareste uraciunea pustiirii".
Vom arata acum starile psihopatologice care se pot manifesta la varsta de sugar si prescolar si
necesita interventie medicala.

Neuropatia se caracterizeaza prin irascibilitate crescuta, caracter capricios, dispozitie

instabila; suferindul se sperie usor. Un astfel de copil doarme prost, are un apetit scazut,
oboseste repede, atentia lui este foarte usor distrasa. Se pot observa subfebrilitate (temperatura
constant crescuta intre 37,1°C - 37,3°C), scaune anormale, varsaturi neurogene.

Sindromul autismului infantil tardiv este caracterizat prin lipsa dorintei de comunicare cu
copiii de aceeasi varsta, cu adultii din jur. Copilul este rece din punct de vedere emotional,
indiferent fata de cei apropiati, vorbeste putin, uneori refuza cu totul sa comunice, are tendinta
spre stereotipie in miscari. La sugarii cu o asemenea patologie lipseste "complexul inviorarii"
ca raspuns la stimularea emotionala.

Sindromul hiperkinetic: pentru acesta sunt caracteristice agitatia motorie, activitatea

excesiva (inutila). Copilul este agitat, isteric, nu tine cont de imprejurari, nu e in stare sa
respecte regulile de comportament. De obicei acesti copii se adapteaza cu greu in scoala, "n-
au stare" deloc, sunt imprastiati, ii tin pe toti intr-o stare de permanenta incordare si ii
provoaca pe ceilalti copii la un comportament incorect. Simtindu-si defectul, par a "face in
necaz" celor din jur - apare mecanismul cercului vicios. Sindromul hiperkinetic are in
dezvoltarea sa doua tendinte. intr-unui din cazuri, cu ajutorul lui Dumnezeu si in conditiile
unei tactici adecvate a parintilor, psihologilor, pedagogilor, medicilor, el se atenueaza spre
varsta de 12-14 ani si apoi dispare. in celalalt se transforma in psihopatie, iar personalitatea
devine si mai inadaptata. Aceasta este o tendinta foarte nefasta.

In seria tulburarilor nevrotice care debuteaza de obicei la varsta copilariei sau adolescentei se
incadreaza ticurile - miscari involuntare, rapide, lipsite de ritmicitate ale unor grupe limitate
de muschi (clipit, tresarit); enurezis neorganic.

La prima varsta scolara se poate dezvolta nevroza scolara. Cauza acesteia o reprezinta lipsa
de pregatire psihologica a copilului pentru scoala, neacceptarea lui de catre colegi, umilirea,
bataile, severitatea excesiva si lipsa de experienta a pedagogului. Copilul suferind de aceasta
nevroza apare impovarat, refuza sa mearga la scoala, imita (adeseori inconstient) diverse boli.
Parintii trebuie sa fie atenti, sa stie sa recunoasca la timp dificultatile lui sufletesti si sa-l ajute.
Nu este de prisos nici un consult medical sau sfatul unui psiholog experimentat.
Este important totusi sa ne amintim ca psihologia copilului (respectiv psihoterapia, psihiatria)
nu vorbeste despre concepte cum sunt credinta in Dumnezeu si duhovnicia ortodoxa,
cucernicia ortodoxa, imbisericirea; ea nu pomeneste nici de pacate si patimi, adica stiinta
despre suflet se straduieste sa existe si sa se dezvolte fara Dumnezeu. Dar daca o asemenea
secularizare este admisibila, sa zicem, in geometrie sau in constructia automobilelor, ea nu
poate fi permisa in stiinta care studiaza legitatile vietii sufletesti a omului. Emitand judecati
corecte in multe probleme de detaliu, psihologia nu vede, din pacate, principalul. Educarea
copiilor in duhul sanatatii duhovnicesti si sufletesti reale, nu aparente, in duhul adevaratei
cucernicii este cu neputinta fara credinta in Domnul Iisus Hristos si fara ajutorul lui Dumne-
zeu. Numai prin harul lui Dumnezeu sufletul omului se curateste, se lumineaza si se
intelepteste. Iar fara har el nu numai ca nu-i in stare sa se desavarseasca, ci nici nu poate sa
realizeze intregul tragism al nenorocitei sale stari.

Prin mila lui Dumnezeu, acum apar carti si articole ale unor psihologi ortodocsi, inclusiv ale
unor preoti care inainte de hirotonie au facut studii in domeniul psihologiei. in psihologie este
umplut acel vacuum care, din pricinile stiute, a domnit in ea de-a lungul ultimelor opt decenii.

Doctor Dmitri Aleksandrovici Avdeev