INFRACTORUL INTELECTUAL (escrocul, falsificatorul, santajistul etc.

) - din punct
de vedere psihologic, se caracterizeaza prin perspicacitate, imaginatie, viclenie, perfidie, ipocrizie, ceea ce ii confera o inteligenta delictuala. Are capacitatea de a parea simpatic, cinstit, convingator, deosebit de amabil, creaza impresia ca are relatii multe si sus -; puse, ca este influent si altruist. Are un a er de gentlemen si un talent eminamente artistic de a pacali aproape pe oricine. La acesta forta fizica este mai putin importanta, in general fizicul trece pe un plan secundar si joaca un rol de decor care faciliteaza in unele cazuri (escrocherii) savarsirea infractiunii. Modul de actiune al infractorului intelectual este preponderent pe cale verbala. Desi nu are un nivel de pregatire ridicat, dispune de un debit verbal adaptat rolului si adecvat scopului urmarit, accesibil victimei. Isi alege dintre victimele potentiale, pe cele mai naive sau predispuse la inselaciune. Principala arma de atac a infractorului intelectual este minciuna. Bun cunoscator al psihologiei oamenilor, stie sa se faca agreabil, folosind un limbaj protocolar si etaland o infatisare generala atragatoare. Se imbraca elegant, acorda o mare atentie tinutei si modului de prezentare, se manifesta ca foarte bun prieten si camarad de drum sau petrecere. Este vorbaret si dispune de o fantezie exagerata, etalandu-se ca atotstiutor, vanitos si egoist, gusta placerea rolurilor pe care le interpreteaza. Escrocul si santajistul se caracterizeaza in special printr-o elasticitate a gandirii, prin posibilitatea de a descoperi rapid slabiciunile victimei si prin gasirea unor solutii rapide care duc la eschivare si iesire din incurcatura. Escrocul are, pe langa simtul improvizatiei si o uimitoare vitalitate, putere de convingere, mobilitate, fortand adesea succesul (Tandin, 1997). Strategiile folosite de infractorul intelectual anihileaza constiinta, logica si mai ales prudenta victimei. Relevant este faptul ca victima intra in jocul escrocului si crede afirmatiile acestuia, deoarece acestea corespund trebuintelor sale launtrice. In acest sens, escrocul descifreaza imediat gandurile victimei si succesul lui depinde de corecta lor interpretare. Aceasta situatie face ca fiecare din cei doi protagonisti sa joace un rol important. In aceasta diada, intre autor si victima, functioneaza o relatie de insolita complicitate, succesul primului nefiind posibil fara coparticiparea celui de al doilea. Infractorul intelectual speculeaza credulitatea, naivitatea, vulnerabilitatea, ignoranta, dorintele victimei etc. De regula, acest tip de infractor cunoaste normele morale, raspunde emotional la stimuli, insa are o perceptie deformata a sensului real al actului sau. Acesta nu asteapta ivirea unor ocazii prielnice, a unor incitatii exterioare pentru a actiona, ci provoaca el insusi ocaziile in care apoi opereaza. Dupa subiectul sau obiectul actiunii intalnim escroci sentimentali, care urmaresc obtinerea unui profit dintr-o relatie interumana, iar daca urmaresc un castig material acestia pot comite infractiuni de genul: inselaciune, fals, trafic de influenta, abuz de incredere etc. Specific pentru escroc este duplicitatea sa cameleonica, el fiind in stare sa-si asume o identitate convingatoare, diferita de cea reala, prin care reuseste sa-si pacaleasca victimele. Identitatea asumata este adaptata victimei: om de afaceri, persoana aflata in dificultate financiara momentana care vinde bunuri de valoare la preturi foarte mici sau se ofera sa efectueze convenabil diferite servicii etc., persuasiunea prin minciuna fiind punctul sau forte. Pentru a zadarnici sau ingreuna identificarea sa, infractorul intelectual actioneaza sub

identitate falsa, sens in care depune toate diligentele pentru a intra in posesia actului de identitate sau legitimatiei altei persoane, de la care le obtine prin furt sau prin diverse promisiuni. Ulterior, pe aceste acte aplica propria sa fotografie si se prezinta sub identitatea respectiva, pe care periodic o schimba. Pentru falsificarea actelor si documentelor folosesc instrumente performante (calculatoare, copiatoare etc.). Escrocii folosesc adesea legitimatii false, atribuindu-si tot felul de calitati, de la inspectori in ministere, organe ale puterii si administratiei de stat , la persoane in diferite posturi cheie (procurori, avocati, ofiteri de politie etc). Acestia promit potentialelor victime, ca rezolva orice: repartizarea sau cumpararea de locuinete, terenuri de constructie, obtinerea unui serviciu, instalarea rapida a unui post telefonic, obtinerea unor imprumuturi bancare, procurarea de medicamente straine, efectuarea de tratamente in strainatate, procurarea unor locuri de veci etc. O alta categorie de infractori sunt bisnitarii sau smenarii, care comit inselaciuni cu ocazia schimbului valutar (smenul este un teanc de hartii de forma unor bancnote). Intre doua bancnote reale se aseaza un teanc de bucati de hartie cu aceleasi dimensiuni ale bancnotelor, dand impresia unei anumite sume de bani, corespunzatoare tranzactiei. Initial, smenarul ii prezinta clientului teancul real de bancnote, iar intr-un moment de neatentie creat special, schimba teancul real cu smenul. Cele doua teancuri de bancnote ( cel real si smenul) sunt prevazute cu bendite identice din plastic, pentru a nu fi sesizata diferenta. Imediat ce smenul a fost plasat victimei, infractorul, printr-o strategie derutanta special creata (semnalarea aparitiei unui lucrator de politie), dispare de la locul faptei. Victima, stiind ca a efectuat o tranzactie ilegala, ascunde repede banii si dispare si ea de la locul faptei, descoperind mai tarziu ce i s-a intamplat. De asemenea, nu trebuie neglijate tigancile gicitoare in: carti, ghioc, bobi, cafea, palma etc., vrajitoarele care prin descantece, creaza impresia ca scot raul din oameni etc. Chiromantia este o practica superstitioasa care sustine ca se poate ghici caracterul sau destinul cuiva, pe baza interpretarii liniilor din palma. In general, aceasta practica este apanajul ghicitoarelor. De cele mai multe ori ghicitoarele profita din plin de naivitatea si credulitatea victimelor. Avand o intuitie remarcabila, ghicitoarele descopera foarte rapid problemele victimelor, dandu-le satisfactii, precum: promisiuni de casatorie, prosperitate, viata lunga, calatorii, o posibila razbunare etc., promitand-le indeplinirea tuturor dorintelor. De cele mai multe ori, informatiile sunt oferite chiar de catre victime sau sunt culese de catre ghicitoare de la alte persoane din anturajul acestora. O banala discutie conduce la intuirea statusului social si sentimental al victimei. Pe masura ce incep sa ghiceasca in palma, in functie de confirmarile sau infirmarile victimelor, ghicitoarele isi adapteaza, isi orienteaza strategia prezicerii. Ghicitoarele si vrajitoarele pretind de la victime sume de bani, bijuterii, imbracaminte etc. Vrajitoarele care dezleaga cununii, pretind pe langa bani chiar si rochia de mireasa, coronita, seturi de lenjerie pentru pat, perne, care sa le serveasca la ritualuri si care nu mai pot fi inapoiate, chipurile, deoarece necuratul ar taia astfel vraja.