Sunteți pe pagina 1din 7

Cucu Liliana Facultatea de Relatii Economice Internationale

GEOGRAFIA AGRICULTURII
POMICULTURA SI VITICULTURA PE GLOB
1. PRIVIRE GENERALA ASUPRA AGRICULTURII
Una din ramurile de baza ale economiei, avand ca obiect cultura plantelor si cresterea animalelor in vederea obtinerii unor produse alimentare si a unor materii prime, este agricultura. Din cele mai vechi timpuri aceasta a ocupat un loc extrem de important in activitatea umana, mai ales la inceputurile dezvoltarii rasei omenesti, cand se numara printre putinele mijloace de asigurare a necesarului alimentar, fiind, ca urmare, practicata in mai toate zonele locuite de pe glob. Agricultura a luat amploare continuu de-a lungul timpului, datorita mai multor cauze, una dintre ele fiind reprezentata de permanenta crestere demografica de pe Terra - manifestata uneori prin reale explozii de populatie - influentand direct proportional nevoile nutritionale ale locuitorilor planetei. O alta cauza care a contribuit hotarator la evolutia acestui tip de activitate a fost si existenta unor civilizatii preponderent agricole, de tipul celor din antichitate (China, India, Mesopotamia, Egipt, Grecia, Imperiul Roman,etc), a caror subzistenta bazata aproape exclusiv pe rezultatele obtinute din agricultura a condus inevitabil la cautarea de mijloace de perfectionare a produselor avand utilitati multiple, nu numai alimentare, precum si de modalitati din ce in ce mai avantajoase si economice de sporire a productivitatii agricole si de facilitare a muncii in sine. Ca urmare a preocuparii continue a oamenilor in aceste directii s-a ajuns, in timp, de la uneltele rudimentare ale epocii de piatra la utilajele foarte evoluate folosite actualmente in majoritatea zonelor agrare de pe glob. Pe parcursul acestei traiectorii de transformare si imbunatatire perpetua au existat cateva descoperiri realmente revolutionare pentru vremurile respective: aparitia rotii, utilizarea animalelor ca forta de munca, folosirea irigatiilor si ingrasamintelor pentru fertilizarea solului, dezvoltarea permanenta a utilajelor, apoi, incepand cu modernismul, implicarea chimiei, aparitia ingrasamintelor chimice, implicarea biotehnologiilor,etc. Ca urmare, multe tari din ziua de azi continua sa pastreze agricultura ca ramura economica de baza, mai ales cele unde o mare parte a populatiei este implicata in agricultura, si care beneficiaza si de importante venituri comerciale de pe urma acestui domeniu. De altfel produsele obtinute din cultivarea pamantului si cresterea animalelor au o gama larga de utilizare in diverse domenii: in primul rand se asigura resursele nutritionale ale intregii populatii a Terrei, ale animalelor din zootehnie, se furnizeaza materii prime pentru diverse ramuri industriale industria producatoare de textile, de produse din piele, alimentara,etc., iar aproximativ jumatate din forta de munca de la nivel mondial se regaseste in acest areal lucrativ.

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.fineprint.com

Din pacate insa agricultura este extrem de inegal repartizata pe suprafata globului terestru datorita mai multor tipuri de factori care fac ca o uniformitate a acestui domeniu de ocupatie sa nu fie posibila. Ca factori mai importanti trebuie mentionati in primul rand cei naturali relieful foarte variat, zonarea pe tipuri de climat a intregii planete , apoi cei de natura economica si social-istorica tari subdezvoltate, unde nivelul tehnologic este foarte scazut, si tari superdezvoltate, cu un nivel extrem de ridicat al tehnologiilor de toate tipurile si cu investitii mult mai mari in acest domeniu. Se pot intalni astfel zone unde, datorita unui puternic sprijin economic si industrial, agricultura se afla la un nivel foarte ridicat, sau zone unde aceasta se afla inca la stadii primitive, folosindu-se inca unelte complet perimate. De asemenea exista zone favorizate de un relief si o clima extrem de propice acestei ocupatii, si exista zone defavorizate (zone quasidesertice sau excesiv de umidificate, sau zone aflate la latitudini foarte mari, de peste 60 latN sau peste 50 latS, sau zone aflate la altitudini prea mari,etc), unde, fara utilaje special create sau fara diverse tipuri de instalatii (cele de irigatii, de exemplu), nu ar fi posibila practicarea agriculturii de nici un fel. Chiar si cu diversele facilitati aplicate, posibilitatile de culturi de plante sau de crestere a animalelor in zonele prost dotate geohidrologic sunt extrem de limitate, deoarece aici nu fac fata conditiilor vitrege decat plante si animale cu un anumit nivel de rezistenta. Terra are deci o serie de regiuni agro-geografice, suprapuse in parte zonalitatii climatice, cu caracteristici relativ omogene, dupa cum umeaza: Regiunea tropical-umeda, situata in zona intertropicala cu umiditate, cuprinde culturi specifice, cum ar fi arborele de cauciuc (Malayezia, Brazilia) si de cacao (Nigeria, Ghana, Coasta de Fildes, Ecuador), manioc (Niger, Zair, Indonezia), la care se adauga culturi de orez, grau, porumb, mei. Pe marginile zonei, unde precipitatiile au un caracter alternant, se dezvolta culturile de bumbac, trestie de zahar, cafea, bananier, ananas. Regiunea musonica are precipitatii, alternante, si o structura a culturilor in care predomina orezul (China, Bangladesh, Thailanda, India,etc.), la care se adauga porumbul, batata, bumbacul, iuta. Regiunea arida are o agricultura mai semnificativa in oaze, unde se pot cultiva majoritatea plantelor agricole. Regiunea mediteraneeana este cunoscuta prin culturile specifice de citrice si viticutura, alaturi de culturile cerealiere. Regiunea cerealiera temperata are o agricultura diversificata si intensiva. Se cultiva grau, secara, porumb, orz, sfecla-de-zahar, in, cartofi. La acestea se adauga plantele furajere si pomicultura. In aceasta zona se afla tari cu o agricultura intensiva, de mare randament (Canada, SUA, Marea Britanie, Franta, Germania, Olanda) si tari cu un potential funciar ridicat si o agricultura in dezvoltare (CSI, China, Polonia, Romania). Agricultura are doua mari ramuri in ansamblul sau: cultura plantelor si zootehnia. Cultura plantelor are de asemenea cateva subramuri: cultura plantelor cerealiere, cultura plantelor tehnice si cultura pomilor fructiferi (pomicultura) si a vitei de vie (viticultura),etc.

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.fineprint.com

2. POMICULTURA SI VITICULTURA PE GLOB


Una din ramurile cultivarii plantelor de catre om este cea a pomilor fructiferi si a vitei de vie, de o reala importanta datorita faptului ca produsele obtinute din aceste tipuri de culturi furnizeaza omului in alimentatie cea mai mare parte a necesarului de vitamine, zaharuri si saruri minerale. A. Pomicultura reprezinta o ramura agricola traditionala si ofera in prezent o productie de circa 300 mil.tone fructe anual, si exista o mare diversitate pomicola pe glob, determinata de conditiile pedoclimatice foarte variate (combinatii intre diferite tipuri de sol si clima de la o zona la alta). Printre cei mai intalniti pomi fructiferi se numara: citricele (lamaiul, portocalul, mandarinul, grape-fruit-ul,etc), bananierul, marul, parul, piersicul, caisul, prunul, ciresul, smochinul, curmalul, castanul dulce,etc. Citricele, dintre care sunt mai cunoscute 8 specii, sunt originare din Asia musonica, iar fructele arborilor apartinand acestei categorii poarta denumirea generica de agrume. Citricele au patruns destul de tarziu in spatiul mediteraneean, aduse fiind de catre arabi in sec.VIII-X. Sunt plante sensibile, termofile, necesitand deci un regim special de ingrijire, la o temperatura si un grad de umiditate tipice locurilor de origine. Productia mondiala de citrice este de peste 50 mil.tone pe an, din care ponderea cea mai care o detin SUA Florida si California cu peste 8 mil.tone de portocale pe an si cca.3 mil.tone de grapefruits pe an. In ceea ce priveste productia mondiala de lamai, primul loc e detinut de Italia, cu 1 mil.tone pe an, urmata de tari ca SUA, India, Mexic, Spania,etc.

Citrice

SUA

alte tari

Brazilia Japonia

Alte state importante producatoare de citrice sunt Brazilia cu cca.4 mil.tone fructe pe an, Japonia cu cca.3 mil.tone fructe pe an, Israel, Turcia, Algeria, Cuba,etc. La o privire generala se poate constata ca primele areale de cultura se afla in: SUA, Europa de Sud-Africa de Nord-Orientul Apropiat, America Latina, China-Japonia.

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.fineprint.com

Bananierul este originar din Asia de Sud-Est si s-a aclimatizat in America Centrala dupa 1516. Raspandirea actuala cuprinde o arie destul de mare, incorporand Brazilia, Ecuador, Honduras, Costa Rica, Guatemala, Jamaica, India, Bangladesh, Somalia, Madagascar, Burundi, Irak,s.a. In 1996 productia mondiala a atins valoarea de 55787 mii tone de fructe. In prezent productia este dominata de America Latina (Brazilia produce cca.8-10 mil.tone fructe pe an, Ecuadorul cca.3 mil.tone fructe pe an, urmate de Honduras, Costa Rica, Mexic, Columbia, Guatemala, Jamaica), dupa care urmeaza Asia de Sud si Sud-Est (India cu cca.3,5 mil.tone fructe pe an, Thailanda, China, Filipine, Indonezia) si
Banane

Brazilia

India

alte tari

Ecuador

Africa (Coasta de Fildes, Somalia, Africa de Sud). Statele avand un puternc export de banane sunt cele din America Centrala, iar cele prezentand o activitate intensa de import de astfel de fructe sunt SUA si statele europene. Marul si parul sunt principalii exponenti ai pomilor fructiferi specifici climei temperate, originari din Europa. Productia anuala de mere este de peste 100
Mere

Pere

Franta SUA

Italia

alte tari

China

alte tari

mil.tone, iar cea de pere de peste 8 mil.tone. Principalii producatori de mere sunt: Franta cu aproape 4 mil.tone pe an, SUA cu cca.3 mil.tone pe an, Italia, Germania, Polonia, Romania. Alti producatori importanti sunt: Rusia, Japonia, Argentina,etc. Productia de pere este dominata de Italia cu peste 2 mil.tone fructe pe an, urmata de China cu cca.1 mil.tone fructe pe an, SUA, Franta, Germania si Japonia. Piersicul si caisul sunt plante originare din Asia musonica, si s-au adaptat in climatul mediteraneean. Mari cultivatoare de astfel de pomi fructiferi sunt: Italia cu aproximativ 2 mil.tone fructe pe an, Franta, Turcia si Iran.

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.fineprint.com

Prunul se cultiva destul de intens in Europa de Sud-Est (Romania, Iugoslavia, Republica Moldova). Smochinul este un arbust subtropical originar din Orientul Apropiat, iar productia mondiala este de cca.2 mil.tone fructe pe an. Cele mai importante tari producatoare de smochine sunt:Portugalia, Italia, Turcia, Spania, Grecia, Algeria, SUA,etc. Curmalul este un palmier originar din Mesopotamia, cultivat inca din mileniul al treilea i.Ch. Productia mondiala se apropie de 3 mil.tone fructe pe an, iar principalii priducatori sunt Irak, Egipt, Iran, Arabia Saudita, Algeria, Pakistan,etc. Alti pomi fructiferi mai importanti sunt: castanul dulce (planta de cultura mediteraneeana), nucul (planta musonica asiatica), ciresul, migdalul, gutuiul, rodiul, ananasul,etc. B. Viticultura este o a doua ramura agricola traditionala, si se practica indeosebi in climatele cu caracter subtropical, mai ales in jurul Mediteranei europene. Vita-de-vie este o planta subtropicala originara din Transcaucazia si Levant, adaptata la conditiile de clima specifice zonei temperate, preferand terenurile insorite cu soluri afanate,formate pe calcare, roci vulcanice,depozite loessoide sau nisipuri din zone cuprinse intre 50 lat.N si 30 lat.S. In 1986 suprafata totala cultivata cu vita-de-vie pe glob a fost de cca.9 milioane Suprafata viticola mondiala
zonele subtropicale si temperate din America de Sud+America de Nord+sudul Africii Europa temperata

Europa mediteraneeana+Af rica de Nord+Orientul Apropiat

ha. Productia mondiala de struguri a depasit 70 mil.tone. Cea mai mare parte din cantitatea totala a productiei este destinata vinificatiei, iar restul se consuma in stare proaspata sau sub forma de stafide. Cultura vitei-de-vie are ca areal de desfasurare trei zone mai importante: zona mediteraneeana a Europei (Europa detinand peste 80% din suprafata viticola mondiala si cca.75% din productia mondiala de vinuri) reunita cu cea a Africii de Nord si Orientul Apropiat, apoi zona temperata cu veri calde a Europei, si, in sfarsit, zonele subtropicale si temperate cu veri calde di America de Sud, America de Nord si sudul Africii. Peste 50% din productia de vin a Europei este datorata unor tari precum Italia, Franta si Spania, cu o deja foarte bogata istorie vinicola. Unele podgorii ale acestor tari sunt orientate catre productia de vinuri de consum curent local, care nu sunt deci destinate circuitului comercial mondial, ca de exemplu podgoriile Provence si Languedoc din sudul Frantei, podgoria Apulia din sudul Italiei, sau podgoriile aflate la poalele muntilor PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.fineprint.com

Anzi, in Argentina. Alte podgorii, mai numeroase decat cele de tipul ante-mentionat, produc vinuri destinate exportului, fiind renumite in intreaga lume: Bordeaux, C te d Or, Champagne (ultima specializata in vinuri spumoase), Cognac, Armagnac (ambele specializate pentru produse distilate din vin) in Franta, Asti, Gavi, Taormina, Orvieto in Italia, Xeres, Alicante, Malaga in Spania, Porto in Portugalia, Mascara in Algeria. In zona temperata se remarca Republica Moldova, Romania, Bulgaria si Ungaria, cu vinuri bine cunoscute pe piata mondiala pentru calitatile demonstrate si evidentiate la diverse concursuri oenologice. Zonele subtropicale si temperate din America de Sud, America de Nord, Africa de Sud si Australia participa cu aproximativ 20% la productia mondiala de vin si struguri. In America de Sud se impun Argentina si Chile, cu podgorii in zona preandina, in America de Nord SUA, in special California, in sudul Africii podgoriile din provincia Cap, iar in Australia cele din zona cursului mijlociu al fluviului Murray. Din productia mondiala de vin, aproximativ o sesime este destinata comercializarii, tarile cu cel mai intens export fiind Algeria, Italia, Spania si Portugalia, iar printre cele cu o rata mare a importului de vin numarandu-se Rusia, Germania, Marea Britanie, Olanda, Elvetia, tarile nord-europene,etc.

Pomicultura si viticultura se incadreaza, alaturi de cultura arborelui de cauciuc, cea a tutunului, cea a mirodeniilor si cea a plantelor reconfortante, intr-o categorie mai cuprinzatoare, purtand denumirea de culturi permanente. Arborele de cauciuc este cea mai productiva planta cultivata pentru cauciuc. Din scoarta acestui arbore se obtine latexul un lichid alb-laptos, care in contact cu aerul devine vascos. Productia de cauciuc natural este asigurata aproape in intregime de cauciucul de plantatie, concurat insa mai nou de cauciucul sintetic, fata de care se afla totusi intr-un usor avans. Cea mai mare producatoare de cauciuc natural este Malayezia, urmata de Indonezia, Thailanda, India, Sri Lanka, Filipine in Asia de Sud-Est, si Liberia,Nigeria si Zair in Africa. Piata cea mai activa de export de cauciuc se afla la Singapore pentru produsele din Malayezia, Colombo (Sri Lanka) si Surabaja (Indonezia), iar pentru import exista pietele din New York, Londra, Liverpool, Hamburg, Marsilia,etc. Tutunul este originar din America si in sec.VI a patruns in Europa. Productia mondiala este de cca.7 mil.tone annual. Mari cultivatoare de tutun sunt China, SUA, India, Turcia, Bulgaria, Africa de Sud, Grecia, Brazilia. Mirodeniile sunt cultivate mai degraba pentru aromele deosebite decat pentru valoarea lor nutritiva, avand o mare importanta comerciala. Cele mai vehiculate mirodenii de pe piata sunt: - piperul, cu varietatile sale de piper alb, negru si verde, ale carui producatoare principale sunt India, Indonezia, Malayezia, Sri Lanka; - cuisoarele, cultivate in Madagascar, Zanzibar, Reunion, Indonezia; - vanilia, cultivata in Madagascar si Insulele Comore; - scortisoara, cultivata in Sri Lanka, India,etc; - ienibaharul, cultivat in Columbia, Costa Rica, China si India. Plantele reconfortante sunt arborele de cafea, arborele de cacao si ceaiul, fiecare avand diverse caracteristici: - arborele de cafea este tipic Americii de Sud, Americii Centrale, Africii si Asiei musonice, productii mari avand Brazilia, Columbia, Coasta de Fildes, Mexic, Uganda, Indonezia, Etiopia. In 1986 suprafata totala cultivata pe glob era de 10.5 mil.ha. Productia mondiala de cafea oscileaza in jurul valorii de 6 mil.tone din cauza conditiilor naturale si a variatiilor de pret de pe piata mondiala.

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.fineprint.com

aborele de cacao se cultiva in regiuni mai joase, din clima tropicala si in apropierea coastelor. Mari cultivatoare ale acestei plante sunt Ghana, Camerun, Nigeria, Uganda, Indonezia, Etiopia, Brazilia, Ecuador, Columbia. arbustul de ceai este originar din regiunile umede ale Asiei musonice, fiind o cultura traditionala in India si Extremul Orient. Productia mondiala de ceai se ridica la peste 1.5 mil.tone anual, din care 85% se obtin din triada India-China-Sri Lanka, urmate de Japonia, Rusia, Indonezia, Kenya, Turcia, Bangladesh. Cele mai mari importuri se fac de catre tarile europene, urmate de Canada, SUA, Australia, Noua Zeelanda, Africa de Sud,etc.

In concluzie, putem reafirma importanta culturilor permanente, atat prin exponentele sale de baza pomii fructiferi si vita-de-vie cat si prin celelalte tipuri de culturi, datorata aportului serios de elemente aditionale nutritionale, ca de exemplu vitamine, zaharuri si saruri minerale, atat de necesare organismului uman din cauza contributiei energetice pe care o aduc. De asemenea putem mentiona interesul crescand al oamenilor pentru produsele acestei ramuri agricole tocmai datorita cauzelor antementionate.

Bibliografie: Simion Teodor : Geoeconomia Terrei (Ed. Domino, Targoviste,1997 www.Encarta.com

PDF created with FinePrint pdfFactory trial version http://www.fineprint.com